ICCJ. Decizia nr. 1666/2011. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1666/2011
Dosar nr.1787/91/2010
Şedinţa publică din 26 aprilie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
I. Tribunalul Vrancea, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 148 din 8 septembrie 2010 în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.M. agent şef cu atribuţii de poliţie judiciară în cadrul Postului de poliţie al comunei Tîmboieşti judeţul Vrancea, sub aspectul săvârşirii infracţiunii referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată a acestuia prin rechizitoriul nr. 617/P/2010 din 13 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, aceea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge faptă penală prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
Conform art. 181 raportat la art. 91 C. pen. a fost aplicată inculpatului sancţiunea admisibilităţii a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
Hotărând astfel, judecătorul cauzei a reţinut următoarele:
La data de 9 martie 2010, în jurul orelor 1530 inculpatul C.M. agent şef cu atribuţii de poliţie judiciară în cadrul Postului de poliţie al comunei Tîmboieşti judeţul Vrancea, conducând în condiţii de iarnă autoturismul de serviciu înmatriculat sub nr. pe DN.2 N pe raza satului Caiata comuna Sihlea la un moment dat, în faţa sa pe sensul său de mers datorită carosabilului alunecos, microbuzul înmatriculat sub condus de către N.N. a derapat.
Inculpatul C.M. nu a reuşită să oprească autoturismul de serviciu în timp optim şi a intrat în coliziune cu partea din spate a microbuzului, fapt ce a determinat producerea de avarii la ambele autovehicule.
A fost sesizată poliţia rutieră prin telefonul 112 pentru constatarea evenimentului rutier amintit.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, ambii conducători auto au fost testaţi cu aparatul alcooltest rezultând că la orele 16,33 inculpatul C.M. prezenta o concentraţie de alcool în aerul expirat de 0,80 mg/l.
Ca urmare, inculpatul C.M. a fost condus la Spitalul Dumbrăveni, unde i s-au recoltat două probe de sânge, prima la ora 17I5, când a prezentat o alcoolemie de 1,65 g %o şi a doua la ora 1815, când a prezentat o alcoolemie de 1,50 g %o. În buletinul de examinare clinică prealabilă recoltării probelor biologice s-a menţionat că inculpatul nu pare a fi sub influenţa băuturilor alcoolice, iar la circumstanţele consumului de alcool, conform declaraţiei inculpatului, s-a consemnat că a consumat 150 ml vin, între orele 12-12.30. În baza rezultatelor sus-menţionate în urma analizei toxicologice de laborator a fost începută urmărirea penală împotriva inculpatului sub aspectul infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
Audiat în cursul urmăririi penale în legătură cu învinuirea amintită inculpatul a revenit şi a precizat că „în cursul după-amiezii 9 martie 2010 între orele 13,30-14, la Popasul Ţâmboieşti a consumat 100 ml vodkă S., o ciorbă, o porţie de friptură de porc şi a comandat o sticlă de vin alb, de 750 ml, din care a consumat aproximativ jumătate" mărturisire confirmată ulterior prin depoziţia martorului I.C., barman la Popasul Ţâmboieşti. Pe baza datelor de referinţă amintite a solicitat şi i s-a încuviinţat de către procuror efectuarea unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei, pentru data de 9 martie 2010 ora 15,30 când s-a produs evenimentul rutier. Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 229/R din 08 aprilie 2010 întocmit de IML Iaşi, s-a concluzionat că „având în vedere datele (.)privind pe numitul C.M. apreciem că la ora 15,30 când s-a produs evenimentul rutier valoarea alcoolemiei era de 0,70 gr.%o". Procurorul a considerat că cele stabilite în urma expertizei medico-legale nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză respectiv cu rezultatele testării cu aparatul etilotest şi al buletinului de analiză toxicologică alcoolemie astfel încât a considerat ca fiind certă doar alcoolemia stabilită în urma analizei toxicologice respectiv 1,65 gr.%o la ora 17,15 şi 1,50 gr.%o la ora 18,15 pe baza căreia a apreciat că este dovedită săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată, dispunând trimiterea în judecată a inculpatului.
În cursul cercetării judecătoreşti expertiza amintită a fost înaintată spre avizare Comisiei de Avizare şi Control a Actelor Medico-legale din cadrul aceluiaşi institut de medicină legală iar prin adresa nr. 21785 din 05 iulie 2010 comisia a fost de acord cu concluziile raportului expertiză medico-legală nr. 229/R din 08 aprilie 2010, efectuat de IML Iaşi. S-a specificat că expertiza a respectat metodologia recomandată în cazul calcului retroactiv al alcoolemiei, dar s-a subliniat că „veridicitatea datelor înscrise în declaraţie este de competenţa organelor de anchetă " .
Instanţa, în considerarea celor două probe ştiinţifice sus-menţionate, a dispus achitarea inculpatului cu motivarea că: a) organul de urmărire penală a interpretat rezultatele analizelor de laborator în mod teoretic fără a raporta aceste rezultate la intervalul de timp scurs de la momentul consumului de alcool şi până la recoltarea probelor, astfel că valorile de 1,65 gr.%o şi respectiv 1,50 gr.%o, sunt neconcludente pentru reţinerea ca fiind dovedit în cauză a elementului material al infracţiunii deduse judecăţii; b)dubiul privind îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 gr./litru alcool pur în sânge este favorabil inculpatului şi nu a fost înlăturat prin nici o probă administrată la cercetarea judecătorească sau la urmărirea penală. În final în mod surprinzător constatărilor amintite a concluzionat însă că „inculpatul nu a condus autovehiculul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limitele legale dar prin atitudinea sa de a conduce autovehiculul, conştient că a consumat alcool chiar în cantităţi mici, a încălcat normele bunei cuviinţe şi cele privind responsabilitatea funcţiei pe care o îndeplineşte faţă de comunitatea pentru care ar trebui să fie un model (.) fapta comisă de inculpat nu prezintă grad ul de pericol social al infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, urmând să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen.".
II. Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 9 din 14 ianuarie 2011 în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.a admis apelul inculpatului, a casat sentinţa şi rejudecând a schimbat temeiul achitării inculpatului în dispoziţiile art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu motivarea că fapta comisă de inculpat constituie contravenţia prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. a) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, avându-se în acest sens concluziile celor două acte medico-legale însuşite în totalitate cu ocazia controlului judiciar efectuat [apelul în sens contrar,declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea pentru condamnarea inculpatului pe considerentul că inculpatul a fost greşit achitat, interpretarea corectă a probelor administrate confirmând existenţa infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, deduse judecăţii, a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.]
III. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a declarat în termen recurs împotriva deciziei amintite, reiterând motivul de netemeinicie şi nelegalitate privind achitarea greşită a inculpatului, interpretarea corectă a probelor administrate confirmând existenţa infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, deduse judecăţii cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct.18 C. proc. pen. [„când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare…"].
Recursul amintit este întemeiat în limitele, pentru considerentele şi cu consecinţele arătate în considerare:
1. Sub aspectul elementului material pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 este necesar pe de o parte ca subiectul activ să conducă autovehiculul pe drumurile publice iar pe de altă parte ca în momentul conducerii el să se afle într-o anumită stare, prevăzută de lege, şi anume aceea de a avea o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge. Îmbibaţia alcoolică se determină în urma analizei toxicologice de laborator efectuată post-factum. Cum pentru existenţa infracţiunii interesează îmbibaţia alcoolică din momentul conducerii autovehiculului şi cum pe de altă parte, din acest moment şi până la recoltarea materialului biologic trece un anumit interval de timp, în care coeficientul de alcool în sânge poate fie să crească (când alcoolul a fost consumat imediat înaintea luării probei de sânge) fie să scadă (când de la consumarea alcoolului şi până la recoltarea probei a trecut un timp îndelungat) în scopul determinării precise a gradului de îmbibaţie alcoolică din momentul conducerii în practica medico-legală se procedează şi la evaluarea retrospectivă a alcoolemiei. Acest mijloc legal de probă are însă valoare probatorie dependentă de corectitudinea şi veridicitatea datelor necesare furnizate de subiectul activ al infracţiunii.
Infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge este infracţiune continuă succesivă, momentul producerii rezultatului – care survine atunci când deplasarea autovehiculului poate fi caracterizată ca o „conducere" pe un drum public - coincide cu momentul consumativ al infracţiunii (consumarea infracţiunii prelungindu-se până la capătul cursei ce constituie momentul epuizării infracţiunii).
2. Probele administrate în cauză la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească în vederea stabilirii elementului material al infracţiunii deduse judecăţii prevăzute de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 sunt incomplete şi contradictorii avându-se în vedere cele arătate în continuare:
- tamponarea celor două autovehicule este doar afirmată – şi nicidecum stabilită cu certitudine – ca având loc în jurul orelor 15,30 (în declaraţiile date inculpatul a avansat ca oră probabilă a evenimentului rutier şi aceea de 13-13,15); din procesul verbal întocmit de lucrătorii de poliţie rutieră rezultă cu certitudine doar ora de 16,33 la care testat cu aparatul alcooltest Drager Arub 0785 inculpatul a prezentat o cantitate de alcool pur în aerul expirat de 0,80 mg/1 (filele 2-4- dosar urmărire penală);
- inculpatul C.M. a fost condus la Spitalul Dumbrăveni, unde i s-au recoltat două probe de sânge, prima la ora 1715, când a prezentat o alcoolemie de 1,65 g %o şi a doua la ora 18, când a prezentat o alcoolemie de 1,50 g %o (fila 23 - dosar urmărire penală), însă aceste date prezintă relevanţa în rezolvarea legală a cauzei doar în măsura în care este stabilit cu certitudine intervalul de timp în care inculpatul aflat în starea amintită a condus autovehiculul pe drumurile publice;
- în procesul-verbal încheiat cu ocazia recoltării probelor biologice la circumstanţele consumului de alcool, conform declaraţiei inculpatului, asumată prin semnarea acesteia, s-a precizat consumarea a 150 ml vin, între orele 12,00-12.30 (fila 14 - dosar urmărire penală); la momentul iniţial al efectuării cercetărilor de către organele de poliţie, inculpatul a declarat că nu poate da o declaraţie, deoarece nu are ochelarii asupra sa şi nu vede (fila 3-dosar urmărire penală); la data de 10 martie 2010, inculpatul a menţionat că nu doreşte să dea nicio declaraţie (proces verbal fila 16- dosar urmărire penală); la data de 26 martie 2010, inculpatul a dorit să dea declaraţie şi a precizat că tamponarea a avut loc la orele 14.55-15.05, că a fost testat cu alcooltestul în jurul orelor 16.35, iar între orele 14-14.30 a consumat 200 ml vodkă, a mâncat o ciorbă de vită, două porţii de friptură de porc şi pasăre, o pâine, desert şi apoi 500 ml vin alb, fără a menţiona unde anume s-a întâmplat aceasta; la data de 03 mai 2010 inculpatul a declarat că în data de 09 martie 2010 a consumat băuturi alcoolice în cadrul Popasului Tîmboieşti (completare declaraţie fila 35 dosar urmărire penală); fiind audiat la data de 04 mai 2010, în calitate de martor, I.C., barman la Popasul Tîmboieşti a declarat că inculpatul a consumat în jurul orelor 13.30-14.00, 100 ml vodkă S., o ciorbă, o porţie de friptură de porc şi a comandat o sticlă de vin alb, de 750 ml, din care a consumat aproximativ jumătate (declaraţie fila 26 dosar urmărire penală); în acest context raportul de expertiză medico-legală nr. 229/R din 08 aprilie 2010, privind calculul retroactiv al alcoolemiei, întocmit de IML Iaşi, ce a concluzionat că inculpatul C.M., la data producerii evenimentului rutier, avea o alcoolemie de aproximativ 0,70 gr.%o, are valoare probatorie neverificabilă şi lipsită de concludenţa în rezolvarea temeinică a cauzei penale; această constatare rezultă şi faptul că în conţinutul acestuia se arată că s-a avut în vedere strict ultima declaraţie a inculpatului cu privire la consumul de alimente şi băuturi între orele 14-14.30, ceea ce ar fi dus la o alcoolemie maximă de 1,75 gr.%o la 3 ore de la ingestie.
- în plus actul medico-legal amintit consemnează şi constatarea că între rezultatele calculate conform declaraţiei şi cele conforme cu analiza chimică există o diferenţă de 20 %o (filele 23-24 dosar urmărire penală).
În consecinţă, pentru stabilirea cu certitudine a elementului material al infracţiunii – inclusiv elucidarea/înlăturarea elementelor de fapt probabile, contradictorii sus-menţionate – în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, casându-se Decizia atacată precum şi sentinţa penală nr. 148 din 8 septembrie 2010 a Tribunalului Vrancea, secţia penală, şi va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Vrancea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 9/ A din 14 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.M.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 148 din 8 septembrie 2010 a Tribunalului Vrancea, secţia penală, şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Vrancea.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1663/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1699/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
