ICCJ. Decizia nr. 1748/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1748/2011
Dosar nr. 6894/99/2008
Şedinţa publică din 29 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 148 din 15 martie 2010, Tribunalul Iaşi, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul S.C., privind schimbarea încadrării juridice dată faptei în rechizitoriu.
A condamnat pe inculpatul S.C., pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat", prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. la pedeapsa închisorii de 15 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe o durată de 5 ani, ce va fi executată în condiţiile art. 66 C. pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzuta de art. 71 alin. (1), (2) C. pen.
A luat act că partea vătămata S.C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţa "Prof. Dr. N. Oblu" Iaşi şi Serviciul de Ambulanţa Judeţean Iaşi.
A obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic de urgenţa Prof. Dr. N. Oblu Iaşi suma de 2404,82 lei, cu titlu de daune materiale, ce reprezintă cheltuielile efectuate de partea civilă pentru asistenţa medicală acordată victimei S.O.
A obligat inculpatul să plătească părţii civile Serviciul de Ambulanţa Judeţean Iaşi suma de 286 lei, reprezentând cheltuieli de transport .
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 1500 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ziua de 10 iunie 2008 orele 10.00 inculpatul S.C. şi soţia sa S.O. au mers la bar în jud. Iaşi, unde au consumat băuturi alcoolice, i-a cerut soţiei sale să pregătească ceva de mâncare, dar aceasta fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi întinsă în pat a rămas în acelaşi loc până la reîntoarcerea lui în locuinţă. Constatând că cererea sa nu a fost satisfăcută, inculpatul a încercat să o ridice cu forţa din pat motiv pentru care aceasta i-ar fi adresat înjurături, astfel că în acest context a lovit-o cu palma şi pumnul peste faţă. Urmare a acestor lovituri S.O. a căzut şi s-a lovit de colţul sobei, dar şi în această situaţie inculpatul a continuat să o lovească cu pumnii şi picioarele peste corp, după care a ridicat-o şi a aşezat-o în pat.
A doua zi, 11 iunie 2008, la locuinţa acestora a venit în vizită nepotul lor S.V.E., dar inculpatul i-a cerut să plece.
În următoarea zi, 12 iunie 2008, la locuinţa acestora a venit martora B.C., şi a observat că victima este întinsă în pat, având o vânătaie mare în zona gurii.
La data de 13 iunie 2008, nepoata lor S.E. vizitându-i, a găsit-o pe victimă în pat, horcăind, inculpatul nefiind acasă. Martora a revenit în locuinţa celor doi în aceeaşi zi împreună cu S.V.E. însă S.O. era tot în pat inconştientă.
În aceeaşi zi a fost chemată salvarea, victima a fost dusă la spital, aceasta decedând a doua zi, la 14 iunie 2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de omor calificat în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen. întrucât inculpatul nu a avut intenţia să ucidă victima ci doar să-i aplice o corecţie aplicându-i acesteia câteva lovituri care nu au fost de natură să ucidă.
Totodată, inculpatul a mai solicitat reducerea pedepsei apreciind că aceasta este prea aspră şi nu s-a acordat suficientă relevanţă circumstanţelor personale ale acestuia.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 180 din 11 noiembrie 2010 a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul S.C. obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că fapta săvârşită de inculpat a fost corect încadrată juridic în infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen. De asemenea s-a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) ce fac referire atât la faptă, la gravitatea acesteia, cât şi la persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul S.C. reiterând motivele formulate în faţa instanţei de apel referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. Totodată a mai solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia corespunzător cu noua încadrare juridică dată faptei.
Inculpatul, prin apărător, a mai solicitat instanţei să constate nulitatea actelor efectuate în cursul urmăririi penale întrucât fiind audiat la organele de poliţie nu a avut asigurată apărarea.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracţiunii de omor calificat reţinută în sarcina sa.
Infracţiunea de omor se deosebeşte de infracţiunea prev. de art. 183 C. pen. sub aspectul laturii subiective. Dacă în cazul omorului făptuitorul acţionează cu intenţia directă sau indirectă de a ucide, în cazul loviturilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte el acţionează cu intenţia de a lovi sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, moartea acesteia fiind un rezultat care depăşeşte intenţia sa.
Analizând situaţia faptică relevată de ansamblul probelor administrate în cauză, Înalta Curte constată că inculpatul a acţionat cu intenţia (directă sau indirectă) de a ucide victima, rezultatul faptei comise chiar dacă nu a fost urmărit, posibilitatea producerii lui a fost acceptată de către inculpat.
În raport de împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, victima fiind lovită iniţial cu pumnul şi cu palma peste faţă iar după ce aceasta a căzut lovindu-se de colţul sobei inculpatul a continuat să-i aplice lovituri cu pumnii şi picioarele peste corp, lăsând victima fără ajutor medical între 10 şi 13 iunie 2008, Înalta Curte apreciază că inculpatul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei.
Neputându-se reţine culpa inculpatului în producerea rezultatului letal, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen. nu poate fi primită.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată pentru infracţiunea de omor calificat atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, instanţa de fond având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume, gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatului (împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, că este în vârstă de 67 ani).
Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei aplicate, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
Critica inculpatului referitoare la încălcarea dreptului său la apărare cu ocazia declaraţiei date la organele de poliţie nu poate fi primită. Declaraţiile inculpatului date în faza de urmărire penală, chiar în situaţia în care au fost date în lipsa vreunui apărător sunt valabile întrucât i s-a adus la cunoştinţă inculpatului dreptul de a fi asistat de un apărător, iar apărarea acestuia nu este obligatorie conform art. 171 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Neexistând alte împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul declarat în cauză, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 180 din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 17/2011. Penal. Cerere de liberare provizorie... | ICCJ. Decizia nr. 1749/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
