ICCJ. Decizia nr. 1659/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1659/2011
Dosar nr. 2675.3/103/2009
Şedinţa publică din 26 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 185/P din 27 octombrie 2009 Tribunalul Neamţ a dispus printre alţii, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.M. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 26 rap. la art. 27 alin. (1) din Legea 365/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la acces fără drept la un sistem informatic prev. de art. 26 rap. la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
S-a dispus revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare.
În baza art. 118 lit. c) s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a celor 17 carduri tip blank, ridicate de la condamnatul S.A., coinculpat în prezenta cauză.
S-a dispus restituirea sumei de 9000 lei ridicată de la coinculpatul S.A.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Neamţ au fost trimişi în judecată inculpaţii S.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 27 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 26 rap. la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
Din probele administrate instanţa de fond a reţinut că la data de 28 mai 2009 în jurul orelor 23.50 Poliţia Piatra Neamţ a fost sesizată de Departamentul 112 cu privire la faptul că la ATM-ul ce aparţinea CEC Bank Piatra Neamţ se desfăşoară operaţiuni suspecte.
La apariţia patrulei în zona respectivă se aflau două persoane de sex masculin la o distanţă una de cealaltă de cca.10 m, faţă în faţă. Una dintre persoane a încercat să fugă către cinematograful Dacia, dar a fost prinsă şi identificată în persoana inculpatului S.A. A fost totodată identificată şi cealaltă persoană care nu a încercat să fugă şi s-a constatat că este S.M.
Asupra inculpatului S.A. s-au găsit 9 carduri tip blank contrafăcute şi suma de 2800 lei pe care o retrăsese din bancomatul CEC Bank.
În apropiere a fost identificat autoturismul BMW seria 7, înmatriculat în Germania sub nr.AL 1230, la percheziţia căruia au fost identificate alte 8 carduri de tip blank, precum şi suma de 9000 lei.
S-a stabilit că autoturismul a fost înmatriculat pe numele unui român cu rezidenţă în Germania, care l-a rândul său a încheiat un contract de comodat cu unchiul inculpatului S.M.
Din adresa nr. 12844 din 12 iunie 2009 emisă de CEC Bank a rezultat că o parte din cardurile contrafăcute şi găsite în persoana lui S.A. au fost folosite în scopul retragerii unor sume de bani compuse între 600 şi 1000 lei.
IPJ Neamţ –Serviciul criminalistic prin adresa nr. 95527 din 3 iunie 2009 a precizat că pe cardurile contrafăcute s-au găsit urme papilare a inculpatului S.A.
S-a mai reţinut că în declaraţiile date la urmărirea penală dar şi cu prilejul judecării propunerii de arestare, condamnatul S.A. a susţinut că el şi inculpatul recurent S.M. au venit în Piatra neamţ pentru a se întâlni cu nişte fete şi, întâmplător au întâlnit un tânăr pe care nu-l cunoştea dinainte, ci de la discotecă şi care i-a dat cardurile.
Inculpatul S.M. atât în declaraţia de la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei a susţinut că s-a deplasat cu S.A. pentru a se întâlni în Piatra Neamţ cu nişte fete, a condus autoturismul încredinţat de unchiul său dar nu a fost implicat în activitatea infracţională.
S-a apreciat că din probele administrate s-a probat vinovăţia coinculpatului S.A., iar referitor la S.M., în baza principiului „in dubio pro reo" s-a dispus achitarea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând desfiinţarea primei hotărâri cu privire la ambii inculpaţi, iar pe fond condamnarea acestora la pedeapsa închisorii în raport cu gravitatea faptelor, persoana acestora şi atitudinea procesuală.
Prin Decizia penală nr. 137 din 23 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a admis apelul parchetului numai cu privire la inculpatul S.M., a desfiinţat hotărârea şi în rejudecare a dispus:
- condamnarea inculpatului S.M. pentru complicitate la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos - art. 26 rap. la art. 27 alin. (1) din Legea 365/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., la 1 an şi 6 luni închisoare;
- condamnarea aceluiaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic - art. 26 rap. la art. 42 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. - la 1 an închisoare.
S-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute în final 1 an şi 6 luni închisoare.
S-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr.78 din 22 mai 2008 a Judecătoriei Buhuşi, pedeapsă ce urmează a fi adăugată la pedeapsa rezultantă aplicată, în final urmând a executa 2 ani şi 6 luni de închisoare.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată.
S-au interzis inculpatului S.M. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În sfârşit s-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Împotriva acestei decizii pronunţate de instanţa de control judiciar, inculpatul S.M. a formulat recurs, solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii instanţei de fond în sensul achitării inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. pen.
În subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei atacate şi condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate egală cu perioada cât acesta a fost arestat preventiv, respectiv 29 mai 2009 – 27 octombrie 2009.
S-a susţinut în esenţă că vinovăţia inculpatului nu este dovedită prin nicio altă probă decât prima declaraţie a coinculpatului S.A., motivarea reducându-se la înşiruire de probe indirecte, dezvoltând motivele scrise depuse în cauză.
Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:
- în primă instanţă, inculpatul fiind asistat de apărător ales şi-a exercitat „dreptul la tăcere" în sensul că nu a dorit să declare în faţa instanţei;
- apărătorul ales al inculpatului nu a insistat în vizionarea CD-ului, apreciind cauza în stare de judecată la 21 octombrie 2010;
- în apel inculpatul a fost asistat de apărător ales şi şi-a exercitat dreptul la tăcere, în sensul că nu a dorit să facă declaraţie în recurs la termenul din 15 februarie 2011, inculpatul fiind lipsă, apărătorul ales a solicitat amânarea pentru pregătirea apărării, învederând că nu a avut timpul material să ia legătura cu acesta, întrucât abia a revenit în ţară după o perioadă îndelungată;
- la 12 aprilie 2011 s-a prezentat inculpatul, asistat de apărător ales, menţionând că doreşte să dea declaraţie, declaraţie ataşată la dosar (fila 28);
- nu s-au propus alte probe noi şi nu s-au formulat cereri prealabile, şi ca atare Înalta Curte a trecut la dezbateri.
Examinând pe fond recursul inculpatului, Înalta Curte reţine următoarele:
La dosar au fost depuse motivele scrise de recurs (filele 23-26, 29-33).
Motivele de recurs au fost încadrate juridic în cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta:
a) asupra cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În sinteză, s-a susţinut că inculpatul s-a deplasat pe raza mun. Piatra Neamţ cu coinculpatul S.A. pentru a se întâlni cu nişte fete; că singurele acţiuni sunt cele de a conduce autoturismul; că nu avea cunoştinţă că S.A. săvârşea vreo infracţiune; era la o distanţă de cca.5-6 mm, maxim 10 m de coinculpat; singura probă incriminatoare este a coinculpatului, apreciind-o ca fiind luată sub presiune; nu s-a dovedit intenţia directă sau indirectă în săvârşirea faptei; iar înregistrările video nu fac altceva decât că-l disculpe. În sfârşit nu se poate face raportare la o condamnare anterioară în condiţiile în care inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Aceste apărări expuse în faţa instanţei de fond au fost susţinute şi în faţa instanţei de apel sau ca motive de recurs în cursul exercitării căilor de atac.
Or, instanţa de apel a procedat la completarea probatoriului, audiind martorii S.I., A.L., H.C., P.R. şi C.M.
Este adevărat că probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe făcându-se de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate.
Astfel, instanţa de control judiciar a motivat convingător situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Negarea vinovăţiei ori negarea evaluării corecte a probelor de către instanţă, în măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, nu fac altceva decât să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, aceasta având un caracter relativ şi nu absolut.
Înalta Curte în acord cu instanţa de control judiciar apreciază că fapta inculpatului a fost demonstrată:
- deplasarea s-a făcut cu autoturismul BMW condus de inculpat;
- cheia autoturismului s-a găsit ascunsă într-unul dintre ciorapii inculpatului;
- prinşi în flagrant se găseau unul de celălalt inculpat la cca. 10-20 m şi nu la 200 m cum a susţinut;
- la percheziţie s-au găsit 8 carduri blank în autoturism şi suma de 9000 lei;
- o factură emisă de SC N.V.N.U. SRL Piatra Neamţ prin care se atestă livrarea unei camere de supraveghere în sistem înregistrare cu dimensiuni miniaturale ce putea fi folosită în cooptarea informaţiilor legate de pinul cardurilor;
- din planşele foto captate pe camerele video rezultă că inculpatul se afla doar la câţiva metri de coinculpat - având o activitate activă, dând îndrumări;
- declaraţiile martorilor asistenţi cuprinse în procesul verbal de constatare a infracţiunii în flagrant (13-20 d.u.p.);
- poziţia inculpatului, iniţial declarând că nu-l cunoaşte pe coinculpat, ca apoi să precizeze că este prietenul său care l-a rugat să-l conducă cu autoturismul pentru ca acesta să rezolve ceva.
Or, aşa cum s-a arătat, s-a făcut o judicioasă analiză a probelor administrate în dosar, din care a reieşit ajutorul dat de inculpatul recurent în săvârşirea faptei (complicitatea infracţională) şi pe cale de consecinţă apărarea inculpatului sub aspectul nevinovăţiei este neîntemeiată.
b). Asupra cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În subsidiar s-a cerut aplicarea unei pedepse egale cu perioada cât a fost arestat, urmând a se constata pedeapsa executată.
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Or, raportat la încadrarea juridică a faptelor şi limitele de pedeapsă prevăzute, instanţa a făcut o judicioasă individualizare. Raportat totodată la modul şi împrejurările faptei, gravitatea acesteia, pericolul general al acestui gen de infracţiuni, amploarea acestor infracţiuni şi impactul lor în societate şi nu în ultimul rând persoana inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind în stare de recidivă post-condamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., şi poziţia procesuală evidentă de a-şi înlătura răspunderea sa penală în pofida probelor care îl evidenţiază drept complice, se apreciază că nu se impune o reducere a pedepsei stabilite de instanţa de control judiciar.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.M.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 137 din 23 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1653/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1662/2011. Penal → |
|---|
