ICCJ. Decizia nr. 1662/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1662/2011
Dosar nr. 641/117/2010
Şedinţa publică din 26 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 500 pronunţată de Tribunalul Cluj la data de 19 octombrie 2010 s-a dispus, în baza art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului G.G., la pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. teza a II a C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 175 alin. (1) C. pen., art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice şi în alte funcţii elective publice, prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II a C. pen., pe o durată de 3 ani şi 3 luni după executarea pedepsei principale, potrivit dispoziţiilor art. 66 C. pen.
În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă P.S.C., obligând inculpatul la plata în favoarea acestuia a sumei de 2.898 lei despăgubiri pentru daune materiale şi echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 12.500 Euro compensaţii pentru daune morale, sume la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 10 decembrie 2009 şi până la data plăţii efective.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cuţitului de bucătărie folosit la comiterea faptei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în data de 10 decembrie 2009, în jurul orelor 18,30, P.S.C. s-a întors de la serviciu la domiciliu şi a purtat o discuţie cu mama sa P.V., întrebând-o pe aceasta cât mai are de gând să locuiască la ei şi de ce nu se întoarce la Mociu, unde deţine o casă împreună cu soţul ei. După un timp, potrivit declaraţiei părţii vătămate P.S.C., numita P.D.L. - sora acestuia, i-a telefonat, insultându-l şi ameninţându-l fiindcă o întrebase pe mama lor când are de gând să plece la domiciliul ei.
Ulterior, în jurul orelor 21,00, partea vătămată P.S.C. s-a deplasat în partea de imobil în care locuieşte bunicul său şi a discutat cu cumnata sa P.C.H.; auzind vocea nepotului său, inculpatul G.G. a strigat din cameră întrebându-l răstit pe P.S.C. ce treabă are cu sora sa. P.S.C. a intrat în camera bunicului său, care stătea pe pat în poziţia şezut şi i-a spus acestuia să nu se amestece fiindcă nu era treaba lui. G.G. a încercat să se ridice şi a continuat să-i aducă reproşuri nepotului său P.S.C., astfel că acesta l-a lovit o singură dată cu pumnul drept peste faţă, după care s-a îndreptat spre ieşirea din cameră.
Inculpatul G.G. a luat imediat un cuţit de bucătărie cu lama de aproximativ 15 cm aflat pe masa din camera lui, s-a îndreptat înspre nepotul său care ajunsese pe pragul uşii, aflându-se cu spatele la inculpat şi fără a spune ceva, l-a lovit puternic pe acesta cu cuţitul în spate, de două ori. Potrivit constatărilor efectuate la faţa locului, tricoul purtat de partea vătămată prezenta două orificii, dintre care unul în zona cervicală şi unul în zona omoplatului drept.
Partea vătămată P.S.C. a reuşit să-l prindă pe inculpat de mâna dreaptă în care avea cuţitul şi l-a tras în holul locuinţei unde cei doi au căzut pe pardoseală, unul peste celălalt. Aflându-se deasupra inculpatului, P.S.C. l-a prins pe acesta cu mâna stângă de antebraţul drept, încercând să-l deposedeze de cuţit, împrejurare în care s-a tăiat de lama cuţitului, la palma stângă. Inculpatul G.G. ţinea cuţitul strâns şi încerca să îşi elibereze mâna, probabil pentru a lovi din nou cu cuţitul, condiţii în care, P.S.C. l-a lovit de mai multe ori cu pumnul drept în zona ochiului stâng, până când inculpatul a lăsat cuţitul din mână. Pop Maria, care între timp intrase în hol, a luat cuţitul şi l-a pus în chiuveta din bucătărie, iar apoi l-a ajutat pe soţul său P.S.C. să se ridice şi să se deplaseze, prin curte, la locuinţa lor unde, întins pe jos în hol, P.S.C. a aşteptat sosirea ambulanţei. A fost transportat la Institutul Inimii „Nicolae Stăncioiu" din Cluj-Napoca şi supus unei intervenţii chirurgicale de urgenţă.
În drept, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului G.G. care în data de 10 decembrie 2009, în jurul orelor 21,00, în timp ce se afla în locuinţa sa din Cluj-Napoca, după ce a fost agresat uşor de către nepotul său P.S.C., i-a aplicat acestuia două lovituri cu un cuţit de bucătărie în spate (regiunea scapulară dreaptă), provocând victimei leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi circumstanţele atenuante prevăzute de art.74 lit. c) C. pen., aplicând inculpatului o pedeapsă de 6 ani şi 9 luni închisoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul G.G. şi partea civilă P.S.C.
Inculpatul G.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. şi, în principal, să se dispună achitarea sa în temeiul art. 10 lit. e) C. pen. în sensul că a acţionat în legitimă apărare, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării.
Partea civilă P.S.C. a solicitat obligarea inculpatului la daune morale într-un cuantum mai ridicat având în vedere şocul suferit, suferinţa şi faptul că a fost agresat de un membru al familiei care i-a pus în primejdie viaţa.
Prin Decizia penală nr. 169/A din 17 decembrie 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia penală, a admis apelul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 500 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate si data de la care s-au calculat dobânzile legale aferente despăgubirilor civile acordate in cauză.
Rejudecând sub aceste aspecte, a condamnat pe inculpatul G.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2)C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.
A dispus ca dobânzile legale aferente acordate atât părţii civile P.S.C. cât şi INSTITUTULUI INIMII DE URGENŢĂ PENTRU BOLI CARDIOVASCULARE se vor calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii si până la plata acestora.
A respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă P.S.C. formulat împotriva aceleiaşi sentinţe şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Astfel, a constatat că instanţa de fond în baza probelor administrate în cauză, a stabilit o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăţia inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu, dar având în vedere circumstanţa atenuantă a scuzei provocării reţinută în favoarea inculpatului, vârsta acestuia, multiplele boli grave de care suferă, relaţiile de rudenie dinte părţi (bunic-nepot), victima fiind crescută în familia inculpatului, a apreciat că o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare efectivă este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
De asemenea, a apreciat că dobânzile legale nu pot fi acordate de la data producerii evenimentului, ci de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă P.S.C., care a solicitat casarea hotărârii atacate şi stabilirea în mod corect a cuantumului despăgubirilor şi inculpatul G.G. care a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. să se dea o mai mare eficienta circumstanţelor atenuante in sensul reducerii pedepsei. În motivele scrise, aflate la filele 2-4 din dosar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1)1 C. pen.
În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.
A mai solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. si art. 74 lit. a) si c) C. pen. şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, iar pe latură civilă a solicitat să se dispună micşorarea daunelor materiale în valoare de 2.898 lei cu dobânda legală, până la un cuantum dovedit, daunele morale în valoare de 12.500 Euro, cu dobânda legală, până la limita prejudiciului moral dovedit şi cheltuielile de spitalizare în valoare de 5.945 lei cu dobânda legală, până la limita cheltuielilor de spitalizare dovedite.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul parte civilă şi de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) şi art. 385/7 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de partea civilă P.S.C. şi inculpatul G.G. sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte recursurile declarate în latură civilă de către partea civilă P.S.C. şi de către inculpatul G.G. acestea se impun a fi respinse, ca nefondate, întrucât nu se justifică modificarea cuantumului despăgubirilor civile în sensul majorării solicitată de partea civilă sau în sensul micşorării solicitată de inculpat, având în vedere că instanţa de fond şi instanţa de apel au stabilit în mod corect cuantumul daunelor materiale şi morale în raport de probele administrate şi criteriile de individualizare a daunelor morale. Sumele la care a fost obligat inculpatul stabilite de instanţa de fond 2.898 lei daune materiale, 12.500 Euro daune morale şi 5.945 lei cheltuieli de spitalizare compensează prejudiciul cauzat părţii vătămate şi suferinţa cauzată acestuia, având în vedere concluziile raportului de constatare medico-legală, certificatele de concedii medicale aflate la filele 36-40 dosar de fond, din care rezultă că partea vătămată s-a aflat în concediu medical în perioada 22 decembrie 2009 – 20 februarie 2010, dar şi declaraţiile martorilor P.C.H. şi P.M. care au relatat despre împrumutul acordat de către P.C.H. familiei părţii vătămate. Totodată, s-a avut în vedere atitudinea de provocare a părţii vătămate, relaţia de rudenie dintre inculpat şi partea vătămată, nepot-bunic, cât şi vârsta şi starea de boală a acestuia. Faţă de dispoziţiile art. 998-999 C. civ., Înalta Curte constată că în mod corect instanţa a obligat inculpatul în favoarea părţii vătămate la despăgubiri potrivit întinderii culpei la producerea prejudiciului.
Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect au fost stabilite daunele materiale, daunele morale şi cheltuielile de spitalizare şi nu se justifică micşorarea acestora solicitată de inculpatul G.G. şi nici majorarea acestora solicitată de partea vătămată P.S.C.
Cu privire la recursul declarat de inculpat prin care a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice, Înalta Curte constată că nu se impune schimbarea încadrării în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1)1 C. pen. întrucât inculpatul a acţionat cu intenţie directă având în vedere instrumentul folosit, (respectiv cuţitul de bucătărie, care este apt de a produce moartea), regiunea corpului vizată (zona cervicală şi zona omoplatului drept), intensitatea celor două lovituri şi atitudinea făptuitorului după comiterea faptei, fiind evidentă intenţia de a ucide a inculpatului.
De asemenea, conduita ulterioară a inculpatului, care nu s-a lăsat deposedat de cuţit, dimpotrivă, ţinându-1 strâns şi încercând să îşi elibereze mâna, cu intenţia de a continua seria de lovituri. In acelaşi timp, relevantă cauzei sub aspectul poziţiei subiective a inculpatului, este intensitatea loviturilor aplicate părţii vătămate aşa cum rezultă din declaraţia martorei P.C.H. fila 49 fond, declaraţia martorei P.M. fila 50 „am încercat să iau cuţitul inculpatului însă nu am reuşit din prima încercare ci numai la a doua încercare ".
Astfel, faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1)1 C. pen.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului întemeiată pe cazul de casare prevăzută de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., în sensul achitării întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. e) C. proc. pen., prin reţinerea legitimei apărări, Înalta Curte constată că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu a comis fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa şi că la momentul agresiunii, victima era cu spatele la inculpat, îndreptându-se spre uşă, aşa cum rezultă din declaraţia martorei P.C.H., dosar de fond „moment în care inculpatul a dat cu cuţitul în spatele părţii civile", dosar urmărire penală fila 60 „ C. nu am văzut să-l fi lovit pe bunicul său, s-a întors şi a vrut să iasă din camera lui, moment în care l-am observat pe G.G. luând de pe masă un cuţit de bucătărie, cu lama de aproximativ 15 cm. Cu cuţitul ridicat deasupra capului, fără să spună ceva, s-a îndreptat înspre P.S.C., care era cu spatele la el (ieşea din cameră) şi l-a lovit pe C. cu cuţitul în spate" şi declaraţia părţii vătămate P.S.C., dosar urmărire penală, fila 34 „când am ajuns în pragul uşii dintre cameră şi hol, am simţit o împunsătură în spate".
Astfel, faţă de probele administrate, rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile privitoare la atac, prevăzute de art. 44 C. pen., respectiv nu a existat un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului privind reţinerea scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că prin sentinţa penală pronunţată Tribunalul Cluj şi prin Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a reţinut deja incidentă scuza provocării în sensul prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen., constatându-se că din probele administrate în cauză şi recunoaşterea părţii vătămate P.S.C. rezultă faptul că între părţi s-a declanşat un conflict verbal care a escaladat în agresiuni de natură fizică la iniţiativa părţii vătămate însuşi, care l-a lovit pe bunicul său - inculpatul G.G. cu pumnul în zona feţei.
Cu privire la solicitarea inculpatului în sensul aplicării dispoziţiilor art.7 4 lit. a) şi c) C. pen. si aplicare unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond şi instanţa de apel au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţa de fond şi instanţa de apel prin hotărârile pronunţate au reţinut circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., respectiv împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, vârsta inculpatului, astfel că au fost respectate dispoziţiile prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen., pentru realizarea atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Nu în ultimul rând, s-a reţinut starea sănătăţii inculpatului ca şi element apt de a contribui la individualizarea judiciară a pedepsei, fapta săvârşită, instrumentul folosit de inculpat, numărul şi intensitatea loviturilor aplicate părţii vătămate, poziţia subiectivă faţă de rezultatul socialmente periculos - viaţa părţii vătămate fiind salvată numai ca urmare a intervenţiei chirurgicale de urgenţă. Totodată, s-a avut în vedere si faptul că inculpatul a fost reabilitat de sub efectele sentinţei penale nr. 52 din 10 ianuarie 1995 a Judecătoriei Cluj-Napoca, prin care a fost condamnat la 60.000 lei ROL amendă penală pentru săvârşirea infracţiuni prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
De asemenea, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 9396/II/a/241 din 11 decembrie 2009 întocmit de către IML Cluj-Napoca (f. 28-29 d.u.p), leziunile suferite de P.S.C. i-au pus în primejdie viaţa, şi au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale iar prin raportul de constatare medico-legală nr. 9395/II/a/240 din 11 decembrie 2009, s-a constatat că inculpatul G.G. a prezentat la rândul său leziuni în zona ochiului stâng, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Pentru cele ce preced şi constatând, din examinarea din oficiu a hotărârilor, că nu există niciunul din celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen.
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă P.S.C. şi inculpatul G.G.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă şi inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă P.S.C. şi de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 169/A din 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1659/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1663/2011. Penal → |
|---|
