ICCJ. Decizia nr. 1663/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1663/2011
Dosar nr. 8184/118/2009
Şedinţa publică din 26 aprilie 2011
Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
1. Tribunalul Constanţa, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 213 din 23 iunie 2010 pronunţată în dosar nr. 8184/118/2009 a hotărât următoarele:
a) în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.D.I., din infracţiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), toate cu aplic art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), toate cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. şi în consecinţă;
b) în baza art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe inculpatul: C.D.I. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă (parte vătămată P.G.).
- în baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (parte vătămată O.V.);
- în baza art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe inculpatul amintit la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (parte vătămată C.A.M.);
- în baza art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, iar in final constatând că infracţiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul C.D.I. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentinţa penală 1240 din 15 august 2007 a Judecătoriei Constanţa rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 80 din 13 februarie 2008 a Tribunalului Constanţa astfel încât în baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală 1240 din 15 august 2007 a Judecătoriei Constanţa rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 80 din 13 februarie 2008 a Tribunalului Constanţa, în final inculpatul C.D.I. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsa accesorie.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioadele de la 15 decembrie 2006 la 16 decembrie 2006; 28 februarie 2007 la 02 martie 2007 şi de la 11 martie 2008 la 01 iulie 2008.
c) în baza art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpata D.M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (parte vătămată C.A.M.).
- in baza art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, iar în baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei D.M. pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, a carei executare in baza art. 81 C. pen., a fost suspendata condiţionat pe o durată de 5 (cinci) ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen., constată suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpatul C.D.I. un topor cu coadă din lemn de 74 cm şi parte metalică cu tăişul în lungime de 13 cm şi două bâte din lemn ambele în lungime de 71 cm aflat la camera de corpuri delicte.
S-a luat act că părţile vătămate O.V. şi C.A.M. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 14 si art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul C.D.I. la: 1664 lei reprezentând daune materiale către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa (parte vătămată P.G.); 3000 lei reprezentând daune materiale şi 6000 lei daune morale către partea civilă P.G.
În baza art. 14 si art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul C.D.I. în solidar cu inculpata D.M. la plata sumei de 752,10 lei reprezentând daune materiale către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenta Constanta (parte vătămată C.A.M.).
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.D.I. la plata sumei de 1500 lei şi pe D.M. la plata sumei de 1100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului avocaţilor din oficiu P.E. – 300 lei şi S.M. – 300 lei.
Hotărând astfel instanţa a reţinut în fapt următoarele.
1. În ziua de 12 august 2004, în jurul orelor 21,00, după terminarea serviciului în funcţia de poliţist la Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu, partea vătămată P.G. s-a deplasat împreună cu colegul său M.M., cu autoturismul acestuia nr., la restaurantul „Luceafărul" din localitate, cu intenţia de a viziona un meci de fotbal care începea la orele 21,45. Cei doi au stat până în jurul orelor 23,00, în incita restaurantului, timp în care au consumat 2-3 sticle cu bere. După vizionarea meciului de fotbal, cei doi au plecat spre domiciliile lor, cu autoturismul condus de martorul M.M.
Ajunşi pe strada C. din loc. Mihail Kogălniceanu, pe segmentul de drum din dreptul imobilului cu nr. 11 ce aparţine inculpatului C.D.I., martorul M.M. a fost nevoit să oprească autoturismul, întrucât strada era ocupată de un autoturism, iar în apropierea acestuia se afla inculpatul C.D.I. şi concubina sa D.M.
După oprirea autoturismului, martorul M.M., a coborât de la volan şi a intrat în discuţie cu inculpata D.M. - concubina inculpatului C.D.I., discuţie care a degenerat într-o stare conflictuală. Martorul M.M. a declarat că i-a cerut numitei D.M. să lase calea liberă şi să-şi caute clienţii în altă parte, făcând trimitere la faptul că ştia despre aceasta că practică prostituţia. Inculpata D.M., a declarat că martorul M.M. şi ulterior şi P.G. i-au propus să meargă cu ei şi să întreţină relaţii sexuale orale, dar ea i-a refuzat şi le-a adresat injurii, timp în care a intervenit şi concubinul ei, inculpatul C.D.I., pe care ea l-a informat de solicitarea celor doi bărbaţi, situaţie în care C.D.I. a intrat în discuţii contradictorii cu cei doi bărbaţi.
În aceste împrejurări, (potrivit declaraţiei martorului M.M.), martorul M.M. a fost prins cu ambele mâini în zona pieptului, de către inculpat, timp în care partea vătămată P.G. ce ocupa scaunul din dreapta-faţă al autoturismului a coborât şi i-a cerut inculpatului C.D.I. să înceteze şi să-şi vadă de treabă.
Inculpatul C.D.I. s-a îndreptat spre P.G. şi i-a aplicat cu mâna dreaptă o lovitură în zona pieptului, prin împingere dinspre înapoi spre înainte, ceea ce a făcut ca P.G. să se dezechilibreze şi să cadă pe spate la sol, lovindu-se cu capul de asfalt, ceea ce a produs o bufnitură puternică, rămânând nemişcat inconştient la sol. Martorul M.M. a acordat primul ajutor victimei.
Această situaţie de fapt a fost relatată şi de către partea vătămată P.G., care a arătat că, în momentul în care martorul M.M. a fost nevoit să oprească autoturismul în apropierea locuinţei inculpatului, deoarece acesta blocase calea de acces cu autoturismul său, între M.M. pe de o parte şi inculpatul C.D.I. şi concubina sa D.M., pe de altă parte , s-a creat o stare conflictuală şi pentru a evita degenerarea ei într-un conflict fizic, el a luat hotărârea de a coborî din maşină şi a purta discuţii cu inculpatul C.D.I. pentru aplanarea conflictului şi a putea pleca cu maşina. Partea vătămată P.G. a declarat că, în momentul în care s-a apropiat de inculpat, fără a mai putea să discute ceva cu acesta, C.D.I. i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în faţă, urmare căreia a căzut pe spate cu capul de asfalt, simţind că are o hemoragie puternică, după care nu mai ştie ce s-a mai întâmplat cu el, revenindu-şi a doua zi la Spitalul Judeţean Clinic de Urgenţă Constanţa.
Audiată, D.M. a declarat că între ea şi concubinul ei C.D.I. pe de o parte şi, pe de altă parte martorul M.M. au avut loc discuţii contradictorii, situaţie în care, inculpatul C.D.I. l-a împins pe acesta cu mâinile, dar declară că, pe partea vătămată nu a lovit-o, P.G. s-a dezechilibrat singur şi a căzut cu capul de sol, autoaccidentându-se. De asemenea şi inculpatul C.D.I. a negat că ar fi agresat în vreun fel anume partea vătămată P.G., cu toate că recunoaşte că între ei a avut loc starea conflictuală descrisă mai sus.
În urma lovirii, partea vătămată P.G. a fost transportată de urgenţă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, unde i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 414/LR din 21 septembrie 2004, rezultă că partea vătămată P.G. a prezentat la data examinării leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire de corpuri/planuri dure în cădere şi necesită 25-27 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor. Leziunile de violenţă i-au pus în primejdie viaţa victimei prin hemoragie meningee (hematom subdural acut) cu fenomene neurologice.
Inculpatul C.D.I. cât şi D.M. au solicitat să fie audiat martorul ocular A.F., care a precizat însă că nu a fost de faţă, la cele întâmplate şi nu îşi explică de ce a fost indicat ca martor ocular de cei doi.
Situaţia de fapt sus-menţionată a fost întemeiată si pe: declaraţiile martorilor P.D. care a auzit o bubuitură puternică, s-a deplasat la faţa locului, constatând că P.G. era căzut la sol cu faţa în sus, inconştient şi cu o baltă de sânge sub cap, M.D.N. care a declarat ca a văzut cum autoturismul a oprit în dreptul imobilului 11, din el a coborât şoferul M.M., care a declarat ca a intrat în vorbă cu D.M., la scurt timp şi-a făcut apariţia C.D.I., care a declarat ca la un moment dat a îndreptat braţul spre P.G., la scurt timp martorul observând că P.G. se afla căzut pe asfalt în stare de inconştienţă, P.V., care a declarat ca l-a văzut pe P.G. căzut la pământ, V.P., care a confirmat faptul că partea vătămată a consumat băuturi alcoolice, dar nu s-a aflat în stare avansată de ebrietate.
În raport de materialul probator amintit instanţa a înlăturat ca subiective declaraţiile inculpatei D.M., având în vedere calitatea acesteia de concubină a inculpatului C.D.I.
Prin actul de inculpare s-a reţinut că fapta inculpatului C.D.I., care l-a data de 11 august 2004, în urma unei stări conflictuale cu partea vătămată P.G., i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în zona pieptului în urma căreia victima a căzut pe spate la sol, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat 25 – 27 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viaţa în primejdie prim hemoragie meninge cu fenomene neurologice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen.
Instanţa, în raport cu situaţia de fapt relevată de probele administrate în cauza,a apreciat că încadrarea juridică amintită a faptei ilicite este greşită cu motivarea că în cazul tentativei la infracţiunea de omor, făptuitorul acţionează numai cu intenţia de a ucide iar în cazul infracţiunii prevăzute în art. 182 alin. (2) teza ultima C. pen. făptuitorul acţionează cu praeterintenţie - în sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecinţă mai gravă, şi anume punerea în primejdie a vieţii acesteia, consecinţă care depăşeşte intenţia făptuitorului şi în raport cu care el se află în culpă; ceea ce deosebeşte, astfel, infracţiunea de vătămare corporală gravă având ca urmare punerea în primejdie a vieţii persoanei de tentativa la infracţiunea de omor este poziţia subiectivă a făptuitorului faţă de acţiunile care constituie latura obiectivă a infracţiunii, din împrejurările comiterii faptei săvârşite de inculpatul C.D.I. nu rezultă elemente care să probeze intenţia acestuia de a ucide pe partea vătămată P.G., in cazul infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii, intenţia de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârşite de inculpat, apreciindu-se dacă în funcţie de zona anatomică vizată şi intensitatea loviturilor, acestea prefigurează producerea rezultatului letal, in speţă împrejurările în care a fost săvârşită fapta: în prezenţa altor persoane, în urma unui conflict, aplicarea unei singure lovituri, cu mâna dreaptă în zona pieptului, prin împingere dinspre înapoi spre înainte, care a avut ca rezultat punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate, ca urmare a unei hemoragii meningee cu fenomene neurologice, produsă ca urmare a lovirii de corpuri, planuri dure în cădere, constituie circumstanţe reale care concretizează faptul că intenţia inculpatului, a fost de a pune în primejdie viaţa victimei şi nu de a o ucide; în consecinţă, instanţa a statuat că, în drept, fapta inculpatului C.D.I., care l-a data de 11 august 2004, în urma unei stări conflictuale cu partea vătămată P.G., i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în faţă în urma căreia victima a căzut pe spate la sol, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat 25 – 27 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viaţa în primejdie prim hemoragie meningee cu fenomene neurologice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. (în care sens a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei potrivit art. 334 C. proc. pen.).
2. La data de 11 ianuarie 2007, lucrătorii din cadrul Secţiei 3 Poliţie au fost sesizaţi telefonic de către personalul medical din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Constanţa - Secţia Primiri Urgenţe, despre faptul că a fost adusă minora C.A.M. în vârstă de 16 ani, din Medgidia, victima unei agresiuni.
Din Foaia de observaţie Clinică Generală nr. 1733 din 11 ianuarie 2007 rezultă că minora C.A.M. a fost diagnosticată după cum urmează : „politraumatizată prin agresiune, traumatism toraco-abdominal acut închis, traumatism cranio-cerebral şi facial cu plaga facială parietală, menometroragie (viol), contuzii şi echimoze membre toracice şi inferioare", fiind internată în Secţia I Chirurgie Generală.
În prezenţa bunicii cât şi ulterior în prezenţa unui reprezentant de la Asistenţa Tutelară şi Protecţia Copilului Constanţa, minora C.A.M. a declarat verbal şi în scris că, în ziua de 5 ianuarie 2007, în timp ce se afla la domiciliul bunicilor din Medgidia, unde de fapt locuia şi ea, a luat fără ştirea acestora, suma de 300 lei, după care s-a urcat într-un autocar şi a venit în Constanţa, ajungând în zona gării, pentru a se plimba. În timp ce se uita la magazinele din acea zonă, numitul C.D.I. i-a pus mâinile la ochi şi a introdus-o într-un autoturism marcă străină, de culoare roşie, în care se mai aflau D.M. şi şoferul în persoana numitului Z.A. de 21 de ani. Aceştia au dus-o pe minora C.A.M. în com. M.Kogălniceanu, judeţul Constanţa într-un imobil, unde locuiesc fără forme legale numiţii C.D.I. şi D.M.. C.D.I. şi D.M. trăiesc în concubinaj de mai mult timp, iar la această adresă s-ar afla şi cei trei copii ai numitei D.M.
Ulterior, D.M. i-a propus minorei să practice prostituţia împreună cu ea, însă cea din urmă a refuzat-o, rugând-o să o lase în pace pentru a ajunge acasă, fapt ce l-a determinat pe C.D.I. să o bată şi să o oblige la practicarea prostituţiei în folosul lor. Întrucât nu a mai rezistat la durerile pricinuite de aceştia, minora în final, le-a acceptat propunerea astfel că, împreună cu D.M. a practicat prostituţia pe DN2A între loc. Ovidiu şi com. M. Kogălniceanu.
Negocierea cu clienţii şi ridicarea banilor de la aceştia era realizată de D.M. Partea vătămată C.A.M. nu a primit vreo sumă de bani în urma practicării prostituţiei de către ea. Din declaraţiile martorei C.A.M. a rezultat şi faptul că ele erau transportate cu autoturismul condus de Z.A. iar în zonă erau supravegheate îndeaproape de C.D.I.
În ziua de 11 ianuarie 2007, pe fondul băuturilor alcoolice, numiţii C.D.I. şi D.M. i-au aplicat multiple lovituri în zona corpului, lovind-o şi cu o boxă de la o combină muzicală, motivaţia acestora fiind că nu le-a „produs" suficienţi bani din practicarea prostituţiei.
Faptele ilicite amintite rezulta si din declaraţiile martorilor B.A. şi D.N., cărora C.D.I. le-a propus să întreţină raporturi sexuale cu minora C.A.M., contra unor sume de bani, însă aceştia au refuzat propunerea, întrucât au observat că minora avea multiple leziuni vizibile în zona feţei. Audiat în cursul urmăririi penale martorul D.N. a arătat că în seara de 09 ianuarie 2007, în jurul orei 19,00, s-a întâlnit cu B.A., care i-a propus să meargă la domiciliul lui C.D.I. întrucât acesta are la domiciliul lui o fată pe care o dă contra unor sume de bani să întreţină raporturi sexuale. Martorul D.N. arată că a fost de acord, s-au deplasat la domiciliul lui C.D.I., unde a rămas să îl aştepte pe B.A., care a intrat în curtea inculpatului. La scurt timp, după aproximativ 10 – 15 minute, B.A. a revenit şi i-a spus că tânăra despre care era vorba era bătută de C.D.I. şi i-a fost frică să nu aibă necazuri şi nu a mai luat-o pentru a întreţine raporturi sexuale cu ea. Audiat în cursul urmăririi penale martorul B.A. confirmă cele declarate de martorul D.N. Martorul B.A. mai declară că a intrat în casa în care se afla minora, şi văzând că aceasta prezenta urme de violenţă pe faţă, respectiv în zona capului, s-a răzgândit şi i-a spus inculpatului C.D.I., ca s-a răzgândit, nu o mai vrea.
În cursul cercetării judecătoreşti, martorii B.A. şi D.N. şi-a retractat în mod nejustificat declaraţiile din cursul urmăririi penale. Audiat martorul B.A. a negat în cursul cercetării judecătoreşti faptul că îl cunoaşte pe D.N., negând de asemenea că ar fi mers împreună cu D.N. la domiciliul inculpatului C.D.I. pentru a întreţine raporturi sexuale cu minora C.A.M. Audiat martorul D.N., în faţa instanţei a arătat că îl cunoaşte pe B.A., de mai mulţi ani, întrucât locuieşte în Mihail Kogălniceanu, nu sunt prieteni, se ştiu din vedere şi se salută când se întâlnesc. Martorul a mai declarat că s-a întâlnit cu B.A., care i-a spus ca ştie pe cineva care are o fată pe care o dă la diferite persoane pentru a întreţine raporturi sexuale. Martorul a declarat că nu este adevărat ce s-a consemnat în declaraţiile din cursul urmăririi penale, când a dat acele declaraţii era minor, s-a speriat când a venit poliţia şi a acceptat să scrie lucruri neadevărate. A mai declarat martorul că mama sa, D.S., nu a asistat la audieri. Audiată D.S., mama martorului D.N., a arătat că semnăturile de pe declaraţia fiului său dată în cursul urmăririi penale îi aparţin şi că îşi aminteşte că a fost o dată cu fiul său la poliţie când a dat acea declaraţie, ocazie cu care fiul său nu a fost ameninţat, bătut de lucrătorul de poliţie Audiat martorul G.I., a declarat că din câte ştie D.N. îl cunoaşte din vedere pe B.A., şi că în cursul anului 2007, D.N., a fost luat de poliţie de la domiciliul său, ocazie cu care nu au fost exercitate violenţe asupra lui D.N., nu a fost ameninţat, acesta nu s-a speriat, nu era confuz când a fost luat de organele de poliţie.
Neexistând o justificare temeinică a revenirii martorilor asupra susţinerilor din faza de urmărire penală, ţinând seama de declaraţiile martorilor D.S. şi G.I., şi de faptul că între declaraţiile martorilor B.A. şi D.N. există contradicţii evidente şi că nu au invocat vreo stare conflictuală între ei şi inculpaţi sub imperiul căreia să fi dat declaraţiile în cursul urmăririi penale, declaraţii care confirmă acuzaţiile aduse inculpaţilor, instanţa a înlăturat depoziţiile martorilor B.A. şi D.N. din cursul cercetării judecătoreşti.
Minora a relatat faptul că, în perioada 05 ianuarie -11 ianuarie 2007, cât a fost lipsită de libertate şi obligată la practicarea prostituţiei de către C.D.I. şi D.M., aceştia zilnic au bătut-o şi au stins ţigările pe corpul ei. Aceasta declaraţie este susţinută de raportul de constatare medico legală - completare nr. 3/S din 16 februarie 2007 eliberat de SML Constanţa, potrivit căruia partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse şi de corpuri incandescente (posibil ţigară). Din declaraţia minorei reiese că, după ce a fost agresată fizic de cei doi în ziua de 11 ianuarie 2007, aceştia i-au dat 3 lei şi au urcat-o într-un maxi-taxi care se deplasa către Constanţa, iar după ce a ajuns în zona Gării CFR a leşinat pierzându-şi cunoştinţa, fiind transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa - Secţia Primiri Urgenţe, unde i s-au acordat îngrijiri medicale şi a fost internată la Secţia I Chirurgie Generală, după cum reiese din Foaia de Observaţie.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 3/S/2007, cu următoarele concluzii: „ Numita C.A.M. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure liniare. Pot data din 5 ianuarie 2007 şi necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor". Din buletinul de externare, nr. 1733/52 din 15 ianuarie 2007, reiese că minora C.A.M. a fost internată la Secţia Clinica I Chirurgie Generală, în perioada 11 ianuarie – 15 ianuarie 2007, având următorul diagnostic la externare : „politrauamtism prin agresiune, traumatism toracoabdominal, traumatism cranio-cerebral şi facial cu plagă facială parietală, multiple contuzii şi echimoze membre toracice şi inferioare".
La data de 8 februarie 2007, Direcţia generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa a înaintat raportul de constatare psihologică a minorei C.A.M. în care este consemnat faptul că aceasta, la data evaluării psihologice, prezenta „afecţiuni cu caracter ireversibil în sfera afectiv - emoţională de tip traumatic în proporţie de 70%, tulburări de imagine de sine şi percepţie în sfera relaţională socială datorate experienţei traumatizante de privare de libertate şi supunere la acte de violenţă fizică şi sexuală. Totodată, evenimentele negative au determinat modificări importante în întreaga structură psiho-emoţională, ceea ce face din minora C.A.M. victima abuzului şi agresiunii". Prin adresa nr. 8565 din 12 februarie 2007, IPJ Constanţa, Serviciul de Investigaţii Criminale a solicitat SML Constanţa o reexaminare medico-legală a minorei C.A.M., pentru o evaluare a perioadei de îngrijiri medicale pentru leziunile suferite de sus-numita în ziua de 11 ianuarie 2007. La data de 18 ianuarie 2007 SML Constanţa, prin raportul de constatare medico-legală nr. 3/S precizează, pe lângă faptul că leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu corpuri dure liniare, necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale şi faptul că, aceasta prezintă o deflorare veche , a cărei dată nu poate fi precizată, iar în secreţia vaginală şi anală recoltată nu s-au decelat spermatozoizi. La data de 16 februarie 2007 SML Constanţa a înaintat raportul de constatare medico-legală - completare cu nr. 3/S/2007 privind pe minora C.A.M., concluzionând faptul că numărul de îngrijiri medicale rămâne acelaşi, 8-9 zile de la data producerii leziunilor, întrucât evoluţia leziunilor traumatice a fost favorabilă şi minora nu a prezentat o nouă documentaţie medicală. De remarcat este faptul că, în cel de-al doilea raport medico-legal (completare) la concluzii este precizat faptul că leziunile traumatice au putut fi produse şi de corpuri incandescente (posibil ţigară), după cum reiese şi din declaraţia minorei, iar la rubrica constatări, apare nou, fracturi coronaro-mandibulară 11 şi 12 pe carie preexistentă.
Martorul Z.A., a declarat în cursul urmăririi penale că în luna ianuarie 2007, s-a întâlnit cu inculpaţii D.M. şi C.D.I., care erau împreună cu o minoră, aceştia propunându-i să-i transporte până la restaurantul de la ieşirea din localitatea Mihail Kogălniceanu, şi să stea cu ei până îi găseşte clienţi tinerei care-i însoţea. Martorul mai arată că l-a întrebat pe C.D.I. cine este fata, acesta spunându-i că a adus-o din Constanţa cu scopul de a-i înlesni practicarea prostituţiei în folosul lui şi al concubinei sale. Martorul Z.A. şi-a retractat declaraţiile date în cursul urmăririi penale, arătând că i-a fost dictată declaraţia de lucrătorul de poliţie, şi că nu este adevărat că inculpatul i-a spus că dorea să găsească clienţi pentru C.A.M. Instanţa raportat la ansamblul probator administrat în cauză a înlăturat această ultimă declaraţie apreciind că este părtinitoare iar revenirea asupra declaraţiilor din cursul urmăririi penale nu are nici o justificare temeinică. De menţionat este faptul că partea vătămată C.A.M. nu a putut fi audiată nemijlocit de instanţă întrucât la data de 28 iunie 2009 a fost înregistrat decesul acesteia.
Audiaţi inculpaţii D.M. şi C.D.I. au negat că au exploatat sexual partea vătămată, declaraţiile acestora fiind înlăturate ca nesincere de instanţă – aceeaşi măsură fiind dispusă şi cu privire la depoziţia martorului în apărare G.C., prieten cu inculpaţii – pe baza celorlalte probe în acuzare administrate în cauză.
Pe baza probelor în acuzare sus-menţionate instanţa a statuat că învinuirile deduse judecăţii sunt dovedite în mod indubitabil şi ca atare: fapta inculpatului C.D.I., care în perioada 05 ianuarie 2007 – 11 ianuarie 2007, împreună cu inculpata D.M., a lipsit de libertate, în scopul de a o obliga să practice prostituţia, pe minora C.A.M., în vârstă de 16 ani, căreia i-au înlesnit practicarea prostituţiei, trăgând foloase de pe urma acestei activităţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de disp. art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi proxenetism, prev. de disp. art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. iar fapta inculpatei D.M. care în perioada 05 ianuarie 2007 – 11 ianuarie 2007, împreună cu inculpatul C.D.I. a lipsit de libertate, în scopul de a o obliga să practice prostituţia, pe minora C.A.M., în vârstă de 16 ani, căreia i-au înlesnit practicarea prostituţiei, trăgând foloase de pe urma acestei activităţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de disp. art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi proxenetism, prev. de disp. art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen.
3. În noaptea de 5/6 septembrie 2006, în jurul orelor 0l,00, numiţii B.A. şi O.V., în calitatea lor de agenţi de pază în cadrul Poliţiei Comunitare Nicolae Bălcescu, aflându-se în serviciul de patrulare pe str. O., au constatat deplasarea în galop a unei căruţe cu cal şi pe motiv că nu ştiau ca aceasta să aparţină vreunui localnic, au luat hotărârea de a o opri.
În acest sens, cei doi agenţi de pază s-au poziţionat în mijlocul drumului şi prin semnale corespunzătoare de oprire cu mâinile şi lanterna, precum şi prin strigăte de genul :"Opreşte. Opreşte." au constatat că , cel ce conducea atelajul hipo era un bărbat, iar alături de el se afla o femeie şi un copil care nu a întreprins nimic să oprească atelajul hipo, ba mai mult l-a manevrat de asemenea fel încât, exista posibilitatea să dea cu căruţa şi calul peste cei doi agenţi, acest lucru nerealizându-se pentru că agenţii de pază au fugit din faţa calului şi a căruţei.
Acest mod de comportare al conducătorului hipo, ce ulterior s-a stabilit a fi inculpatul C.D.I., i-a determinat pe cei doi agenţi de pază să plece în urmărirea atelajului hipo, cu bicicletele din dotare, reuşind să-l prindă pe acesta în capul str. O., datorită faptului că strada sfârşea într-un şanţ ce nu a putut fi trecut de inculpat cu calul şi căruţa.
Cu această ocazie, agentul de pază O.V., după ce şi-a prezentat calitatea şi scopul opririi, i-a cerut inculpatului C.D.I. ca acesta să îşi dovedească identitatea şi să precizeze scopul şi motivul prezenţei sale în acel loc, situaţie în care, inculpatul C.D.I. a refuzat să-şi decline identitatea ba, mai mult, a devenit nervos şi a început să adreseze celor doi agenţi de pază cuvinte injurioase şi indecente, spunând că nu prezintă nici un document şi cere să fie lăsat în pace.
În urma insistenţelor agentului de pază O.V., de a prezenta actele de identitate şi să motiveze prezenţa sa în zonă, inculpatul C.D.I. a coborât din căruţă şi apucând calul de hăţuri în mod ostentativ a procedat la punerea în mişcare a căruţei. Agentul de pază O.V., pentru a-l împiedica pe inculpat să plece cu căruţa, a apucat la rândul său şi el de hăţurile calului, ocazie cu care inculpatul C.D.I. a sărit din căruţă şi i-a aplicat o lovitură cu pumnul în faţă agentului de pază, situaţie în care acesta din urmă, pentru a nu mai fi lovit şi a înlătura starea de pericol, l-a împins cu ambele mâini pe inculpat, spre căruţa sa, cu scopul de a-l îndepărta de ea.
Inculpatul C.D.I. a scos din căruţă un topor cu o coadă de aproximativ 1 m pe care l-a ridicat deasupra capului, cu intenţia de a-l lovi pe agentul de pază B.A. ce se afla în apropiere. Pentru a nu fi lovit, agentul de pază B.A. a fugit din faţa inculpatului, care însă l-a alergat pe o distanţă de aproximativ 10 m.
Agentul de pază O.V., întrucât, inculpatul profera la adresa celor doi agenţi cuvinte injurioase, indecente şi ameninţări cu moartea, a luat hotărârea de a interveni în incident, sens în care a alergat după inculpat. Inculpatul C.D.I. văzând că este urmărit de către agentul de pază O.V., s-a întors cu faţa spre acesta, s-a apropiat de el şi a ridicat toporul deasupra capului. O.V. i-a cerut să înceteze, însă inculpatul C.D.I. i-a aplicat o lovitură cu toporul la dreapta spre stânga în zona abdomenului, însă agentul de pază s-a ferit astfel că a fost atins în partea stângă a abdomenului. Ca urmare a loviturii i-a fost tăiată geaca cu care era îmbrăcat peste combinezonul de serviciu şi i-a fost creată o leziune uşoară părţii vătămate O.V.
După aplicarea loviturii inculpatul C.D.I. s-a urcat în căruţă şi s-a îndepărtat de locul faptei.
Cei doi agenţi de pază au sesizat telefonic pe ceilalţi colegi agenţi din cadrul poliţiei comunitare, ce efectuau serviciul pe timp de noapte, cât şi pe lucrătorii de poliţie, reuşindu-se prinderea şi inculpatului C.D.I.
Cu această ocazie, în căruţa inculpatului C.D.I. a fost identificat toporul folosit de acesta - prevăzut cu o coadă din lemn, de 74 cm şi partea metalică a toporului, cu o lungime de 13 cm, precum şi două bâte de base-ball.
De precizat că, inculpatul C.D.I. era însoţit de către concubina sa D.M. şi de martorul A.F.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 447 LR din 07 septembrie 2006 partea vătămată O.V. a prezentat o leziune de violenţă - echimoză violacee de 3,5/1 cm, baza henitorace stg, între liniile axilar ant şi mijlocie - care a putut fi produsă prin lovire cu corp dur, posibil tăietor despicător-topor, necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, fără a-i pune viaţa în primejdie.
Inculpatul C.D.I. şi concubina sa D.M. au negat comiterea faptei în împrejurările descrise de către agenţii de pază O.V. şi B.A., precum şi în baza celor declarate de martori. Inculpatul C.D.I. a declarat în cursul cercetării judecătoreşti că l-a lovit pe O.V. cu o bâtă de baseball.
Audiat martorul B.A. a declarat că a observat când inculpatul a ridicat toporul şi a vrut să îl lovească de sus în jos pe partea vătămată, presupune că în cap, însă nu e sigur de acest aspect, lovindu-l cu tăişul în zona abdominală în partea stângă, tăindu-i haina. Martorul P.Ş., a declarat în cursul urmăririi penale că a văzut când inculpatul a ridicat toporul în sus, moment în care O.V. a ridicat mâna stângă cu intenţia de a eschiva şi a evita lovitura, a făcut un pas înapoi, în această împrejurare, lovindu-l pe O.V. nu de sus în jos, ci de la dreapta spre stânga în zona abdomenului. După ce a lovit o singură dată inculpatul a plecat cu căruţa. În cursul cercetării judecătoreşti martorul P.Ş. a revenit asupra declaraţiei din cursul urmăririi penale arătând că nu a văzut momentul în care inculpatul a luat un topor din căruţă şi l-a lovit pe O.V. Martorul G.G. a văzut când inculpatul l-a lovit cu toporul în partea stângă a corpului, în abdomen, după care s-a urcat în căruţă şi a plecat. Martorul A.F., a declarat în cursul urmăririi penale că inculpatul l-a apucat cu mâna stângă de mâna stângă pe O.V., i-a ridicat mâna în sus, iar cu dreapta în care avea toporul i-a aplicat o lovitură dinspre dreapta spre stânga în zona abdomenului, după care s-a urcat în căruţă şi a plecat, în curul cercetării judecătoreşti martorul a declarat că inculpatul a luat o bâtă de baseball din căruţă şi i-a aplicat părţii vătămate o lovitură în zona abdomenului.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa a fost întemeiată si pe declaraţiile martorilor P.G. - cel care a preluat apelul telefonic în jurul orei 01,00, prin care O.V. a anunţat că a fost agresat - si H.I., a fost sesizat telefonic de B.A. şi O.V. despre incident, participând la prinderea inculpatului ocazie cu care a constatat că în apropierea căruţei se afla o bâtă de baseball şi o toporişcă, despre care O.V. a declarat că este cea cu care a fost agresat.
Având în vedere că din ansamblul materialului probator rezultă ca inculpatul a lovit partea vătămată cu un topor instanţa a înlăturat susţinerea acestuia şi a martorului A.F., din cursul cercetării judecătoreşti, potrivit cărora inculpatul l-ar fi lovit pe O.V. cu o bâtă de baseball.
Din raportul de constatare medico legală nr. 447/LR din 07 septembrie 2006 rezultă că O.V. a prezentat o leziune de violenţă care a putut fi produsă prin lovire cu corp dur, posibil tăietor – despicător - topor.
Prin actul de inculpare s-a reţinut că fapta inculpatului C.D.I., care în noaptea de 5/6 septembrie 2006, în urma unei stări conflictuale cu agenţii de pază O.V. şi B.A., cărora le-a adresat cuvinte injurioase şi ameninţări cu moartea, i-a aplicat primului o lovitură cu un topor în zona capului şi a abdomenului, tăindu-i acestuia hainele cu care era îmbrăcat şi cauzându-i o leziune de violenţă la baza hemitoracelui stâng, necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen.
Instanţa, în raport cu situaţia de fapt relevată de probele în acuzare sus-menţionate a statuat că încadrarea juridică în dispoziţiile art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen. este greşită întrucât potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 447 LR din 07 septembrie 2006, care arată că partea vătămată O.V. a prezentat o leziune de violenţă - echimoză violacee de 3,5/1 cm, baza henitorace stg, între liniile axilar ant şi mijlocie - care a putut fi produsă prin lovire cu corp dur, posibil tăietor despicător-topor, necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, fără a-i pune viaţa în primejdie şi a martorilor audiaţi în cauză, nu rezultă că inculpatul i-a aplicat părţii vătămate O.V. o lovitură cu un topor în zona capului, ci că a aplicat o lovitură de la dreapta spre stânga în zona abdomenului, care s-a soldat cu o leziune uşoară, care nu i-a pus viaţa în primejdie părţii vătămate şi a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, in cazul infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii, intenţia de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârşite de inculpat, apreciindu-se dacă în funcţie de zona anatomică vizată şi intensitatea loviturilor, acestea prefigurează producerea rezultatului letal, examinând împrejurările concrete ale comiterii faptei, se constată că intenţia inculpatului nu a fost aceea de a ucide, ci doar de a vătăma corporal victima, la aceasta apreciere se are în vedere intensitatea mică a loviturii aplicate de inculpat, dedusă din gravitatea leziunilor produse victimei, din împrejurările comiterii faptei în prezenţa mai multor persoane, în urma unui conflict, aplicarea unei singure lovituri, după care a plecat, constituie circumstanţe reale care concretizează intenţia inculpatului, a fost de a vătăma corporal victima şi nu de a o ucide, in consecinţă, instanţa reţine că, în drept, fapta inculpatului C.D.I., care în noaptea de 5/6 septembrie 2006, în urma unei stări conflictuale cu agenţii de pază O.V. şi B.A., i-a aplicat primului o lovitură cu un topor în zona abdomenului, cauzându-i o leziune de violenţă la baza hemitoracelui stâng, care a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. în care sens a dispus schimbarea încadrării juridice potrivit art. 332 C. proc. pen.
Raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prima instanţă a stabilit pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului C.D.I. pedepse cu închisoarea, în cuantum egal cu limita minimă prevăzută de lege, dispunând ca în final acesta să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
Totodată, inculpatul C.D.I. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar din pedeapsa de executat i s-au dedus perioadele executate.
Referitor la inculpata D.M., au fost reţinute circumstanţe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., urmare faptului că nu are condamnări anterioare şi are teri copii minori în întreţinere, stabilindu-se ca, în final, să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, tribunalul, a făcut aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. şi a suspendat condiţionat executarea pedepselor aplicate inculpatei D.M. şi i-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror respectare atrag revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În privinţa laturii civile a cauzei s-a reţinut, în esenţă că, părţile vătămate O.V. şi C.A.M. nu s-au constituit părţi civile, iar Spitalul Clinic Judeţean Constanţa s-a constituit parte civilă cu suma de 1664 lei, reprezentând c./val. cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părţilor vătămate P.G. şi C.A.M. şi, P.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 Euro, din care 2000 Euro daune materiale şi 8000 Euro daune morale.
Constatând îndeplinite cerinţele art. 998 şi art. 999 C. civ., dar şi probele administrate pentru dovedirea pretenţiilor civile formulate în cauză, instanţa de fond a admis acţiunile civile formulate de Spitalul Clinic Judeţean Constanţa şi P.G., în măsura în care au fost dovedite.
2. Împotriva sentinţei penale nr. 213 din 23 iunie 2010 a Tribunalului Constanţa au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii C.D.I. şi D.M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta a criticat greşita schimbare de încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.D.I., motivat, în esenţă, de faptul că acesta a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide, în raport de modul în care a săvârşit faptele şi comportamentul ulterior, constând în părăsirea locului incidentelor fără a se interesa de soarta victimelor. In privinţa inculpatei D.M., parchetul a criticat reţinerea în mod nejustificat a circumstanţelor atenuante şi suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate acesteia, faţă de gravitatea ridicată a faptelor săvârşite şi de practicarea prostituţiei pentru asigurarea mijloacelor existenţiale.
Inculpatul C.D.I. a criticat hotărârea primei instanţe pentru greşita condamnare a sa, în temeiul preved. art. 182 alin. (2) C. pen., câtă vreme din probatoriul administrat în cauză nu s-a dovedit indubitabil intenţia sa de a vătăma victima, faptei lipsindu-i un element constitutiv al infracţiunii ce a atras condamnarea. În legătură cu infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. apelantul inculpat a susţinut că, nu există plângerea prealabilă a persoanei vătămate, situaţie în raport de care nu se putea proceda la condamnarea sa pentru această faptă. Referitor la infracţiunile prev. de art. 189 C. pen. şi art. 329 C. pen. apelantul inculpat C.D.I. a considerat că, nu s-a probat vinovăţia sa, situaţie în care condamnarea lui este netemeinică şi nelegală, impunându-se achitarea. Pe latură civilă, apelantul inculpat a criticat admiterea acţiunilor civile şi obligarea sa la despăgubiri, în condiţiile în care nu s-a probat existenţa raportului de cauzalitate între leziunile constatate la victime şi eventuala sa manifestare faţă de acestea.
Inculpata D.M. a criticat hotărârea de fond pentru greşita sa condamnare, în condiţiile în care, din probe nu rezultă că a lipsit-o de libertate în mod ilegal pe partea vătămată minoră şi nici nu a îndemnat-o sau înlesnit practicarea prostituţiei de către aceasta din urmă. Inculpata a susţinut că, singura probă care a atras condamnarea ei este declaraţia părţii vătămate C.A.M., care însă nu se coroborează cu nici o altă probă de la dosar şi, mai mult decât atât, este contrazisă de ansamblul probator, elocvente fiind declaraţiile vânzătoarei de la magazinul alimentar unde victima a făcut cumpărături singură, dar şi ale bunicii victimei, care a precizat că aceasta a fugit de acasă de mai multe ori şi că are probleme psihice.
Curtea, verificând sentinţa atacată pe baza materialului probator aflat la dosar – în raport cu motivele invocate de apelanţi cât şi din oficiu sub toate celelalte chestiuni de fapt şi de drept deduse judecăţii potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a constatat următoarele:
A. Din declaraţiile părţii vătămate P.G. coroborate cu declaraţiile martorilor M.M., P.D., M.D.N., P.V. şi V.P. şi cu raportul de constatare medico-legală nr. 414/L.R. din 21 septembrie 2004 rezultă că, la data de 11 august 2004, pentru a aplana conflictul dintre inculpaţii C.D.I. şi D.M., pe de o parte şi martorul M.M., pe de altă parte, a intervenit partea vătămată P.G., ocazie cu care inculpatul C.D.I. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în piept, ceea ce a determinat căderea acesteia la sol, pe spate, şi, lovirea la cap. Din raportul de constatare medico-legală nr. 414/L.R. din 21 septembrie 2004 se reţine că, partea vătămată P.G. prezenta la data examinării leziuni traumatice la cap ce au putut fi produse prin lovire de corpuri/planuri dure în cădere şi pentru a căror vindecare sunt necesare 25-27 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor. Totodată, s-a menţionat că leziunile de violenţă constatate au pus în primejdie viaţa victimei prin hemoragie meningee (hematom subdural acut) cu fenomene neurologice.
Raportat la situaţia de fapt amintită Curtea a apreciat că lovitura aplicată de inculpat părţii vătămate P.G. a fost menită doar să o îndepărteze pe aceasta din urmă de martorul M.M., cu care inculpatul era în conflict. Neexistând elemente pe baza cărora să se pună în evidenţă intenţia directă sau indirectă a inculpatului C.D.I. de a suprima viaţa părţii vătămate P.G., Curtea a apreciat că, fapta reţinută în sar cina inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., ci pe acelea ale infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. şi ped. de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen.; ca atare Curtea a constatat că, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei din 11 august 2004 în sensul celor menţionate anterior, iar critica din apelul parchetului în această privinţă se dovedeşte a fi neîntemeiată.
În baza declaraţiilor părţii vătămate O.V., coroborate cu declaraţiile martorilor P.Ş., G.G., A.F. şi B.A., precum şi cu raportul de constatare medico-legală nr. 447/LR din 7 septembrie 2006, Curtea a constatat ca fiind dovedit faptul că , în noaptea de 5/6 septembrie 2006, inculpatul C.D.I., în urma unei stări conflictuale cu agenţii de pază O.V. şi B.A., i-a aplicat primului o lovitură cu un topor în zona abdomenului, cauzându-i o leziune la baza hemitoracelui stâng ce a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale şi, care nu i-a pus viaţa în primejdie.
În urma coroborării declaraţiilor martorilor P.Ş., B.A. şi G.G., Curtea a reţinut că, inculpatul C.D.I. a ridicat toporul pentru a o lovi pe victimă de sus în jos, însă aceasta din urmă, în apărare, a ridicat braţul stâng şi a făcut un pas înapoi, ceea ce a deviat lovitura în zona abdomenului, de la dreapta spre stânga, reducând şi intensitatea acesteia; aşa fiind, Curtea a constatat că, inculpatul, prin folosirea toporului şi vizarea unei zone corporale vitale ( cap, abdomen ), a prevăzut şi acceptat posibilitatea uciderii victimei, acţionând cu intenţie indirectă în acest sens, faptul că leziunile produse prin fapta inculpatului nu i-au pus în primejdie viaţa părţii vătămate se datorează în exclusivitate prezenţei de spirit a acesteia, care, prin eschivă, a determinat diminuarea considerabilă a intensităţii loviturii şi implicit a consecinţelor ei, raportat la situaţia de fapt reţinută, curtea a constatat că, inculpatul C.D.I., care în noaptea de 5/6 septembrie 2006 i-a aplicat părţii vătămate O.V., pe strada O. din localitatea Nicolae Bălcescu, judeţul Constanţa, o lovitură de topor, cauzându-i o leziune la baza hemitoracelui stâng, ce a necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.; [în consecinţă, Curtea a constatat ca fiind greşită schimbarea încadrării juridice a faptei respective în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., operată de instanţa de fond şi, întemeiată critica din apelul parchetului cu privire la acest aspect].
B. Potrivit probatoriului administrat în cauză, în perioada 5 ianuarie -11 ianuarie 2007 partea vătămată minoră C.A.M. din Medgidia ( 16 ani ) a fost lipsită de libertate în mod ilegal de inculpaţii C.D.I. şi D.M. şi obligată, prin violenţe şi ameninţări să practice prostituţia în folosul celor doi.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, la data de 5 ianuarie 2007 partea vătămată C.A.M., în vârstă de 16 ani, a luat din locuinţa bunicilor cu care locuia, fără ştirea acestora, suma de 300 lei şi s-a deplasat în mun. Constanţa pentru a se plimba şi face cumpărături. În zona gării din mun. Constanţa minora C.A.M. a fost luată cu forţa de inculpatul C.D.I. şi transportată cu autoturismul condus de martorul Z.A. şi în care se afla şi inculpata D.M., în imobilul situat în localitatea Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, la domiciliul inculpaţilor.
Întrucât, iniţial, minora a refuzat propunerea inculpatei D.M. de a practica prostituţia, a fost supusă la bătăi din partea inculpatului C.D.I., cedând în cele din urmă. Drept urmare, împreună cu inculpata D.M., partea vătămată C.A.M. a practicat prostituţia, negocierea cu clienţii şi încasarea banilor fiind făcut exclusiv de inculpata D.M.
Transportul părţii vătămate şi a inculpatei, în zona dintre localitatea Ovidiu şi comuna Mihai Kogălniceanu, unde erau căutaţi şi contactaţi posibilii clienţi, era efectuat cu autoturismul condus de Z.A., iar inculpatul C.D.I. le supraveghea îndeaproape pe cele două.
Partea vătămată C.A.M. nu a beneficiat de nici o sumă de bani de pe urma practicării prostituţiei sumele obţinute revenind inculpaţilor.
La rândul său, inculpatul C.D.I. a contactat diverse persoane oferindu-le contra-cost serviciile sexuale ale părţii vătămate C.A.M., încasând în totalitate sumele de bani obţinute de la clienţi.
Până la data de 11 ianuarie 2007, inculpaţii D.M. şi C.D.I. au lipsit-o în mod ilegal de libertate pe partea vătămată C.A.M., în sensul că, nu i-au permis acesteia să se întoarcă la domiciliul bunicilor în scopul de a o exploata sexual în folosul lor.
În data de 11 ianuarie 2007, nemulţumiţi de sumele obţinute de partea vătămată în urma practicării prostituţiei, inculpaţii C.D.I. şi D.M. au agresat-o prin lovire, iar apoi i-au data suma de 3 lei şi au urcat-o într-un maxi – taxi ce a dus-o până în zona Gării C.F.R. Constanţa, unde făcându-i-se rău a fost transportată de urgenţă la Spitalul Clinic Judeţean Constanţa pentru îngrijiri.
Conform actelor medicale, partea vătămată C.A.M. prezenta leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri dure şi de corpuri incandescente (posibil ţigară) pentru a căror vindecare necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Raportul de constatare psihologică a minorei C.A.M. concluzionează că aceasta prezintă în proporţie de 70% afecţiuni ireversibile în plan afectiv-emoţional datorate experienţei traumatizante de privare de libertate şi supunere la acte de violenţă fizică şi sexuală.
Situaţia de fapt reţinută anterior rezultă din declaraţiile părţii vătămate C.A.M. coroborată cu declaraţiile martorilor D.N., B.A. şi Z.A. (de la urmărire penală), dar şi cu rapoartele de constatare medico-legală nr. 3/S din 16 februarie 2007 ale S.M.L. Constanţa şi buletinul de externare nr. 1733/52 din 15 ianuarie 2007.
Declaraţiile inculpaţilor C.D.I. şi D.M. prin care nu recunosc săvârşirea faptelor au fost temeinic înlăturate ca nesincere de instanţa de fond, în condiţiile în care sunt în mod evident contrazise de probele avute în vedere la stabilirea situaţiei de fapt, iar aceştia nu au justificat credibil prezenţa în locuinţa lor a părţii vătămate şi nici modul în care s-au produs leziunile traumatice constatate pe corpul acesteia.
Curtea, a constatat că, în mod temeinic instanţa de fond a înlăturat declaraţiile martorilor D.N., B.A. şi Z.A. date în cursul cercetării judecătoreşti, în condiţiile în care aceştia nu au oferit motive plauzibile în legătură cu schimbarea declaraţiilor de la urmărirea penală, iar pretinsele acţiuni de intimidare a lor de către organele de urmărire penală nu s-au dovedit.
Apărarea inculpaţilor conform căreia partea vătămată C.A.M. a locuit la ei în perioada 5 ianuarie 2007 – 11 ianuarie 2007 de bună voie nu poate fi primită raportat la declaraţiile părţii vătămate, declaraţii confirmate de actele medicale.
În condiţiile în care partea vătămată era supravegheată de cei doi inculpaţi şi timorată fizic şi psihic de aceştia, este evident că i-a fost îngrădită nelegal libertatea, întrucât limitele de spaţiu şi timp al acţiunilor sale îi erau impuse prin forţă. Din această perspectivă, chiar dacă partea vătămată a mers singură la un magazin din apropierea locuinţei inculpaţilor, nu se poate susţine că avea deplină libertate de mişcare, întrucât inculpaţii erau aceia care îi dirijau şi supravegheau activitatea zilnică, iar nu propria ei voinţă.
Apărarea inculpatului C.D.I., în sensul că nu s-a dovedit vinovăţia sa în privinţa faptelor de lipsire de libertate în mod ilegal şi proxenetism nu poate fi primită, întrucât vinovăţia sa a fost probată indubitabil cu declaraţiile părţii vătămate C.A.M., ale martorilor B.A., D.N. şi Z.A. de la urmărirea penală, dar şi cu actele medicale referitoare la partea vătămată.
Concluziile raportului de constatare psihologică a părţii vătămate C.A.M. din 8 februarie 2007 confirmă faptul că aceasta prezintă afecţiuni cu caracter ireversibil în sfera afectiv-emoţională de tip traumatic, datorate experienţei traumatizante de privare de libertate şi supunere la acte de violenţă fizică şi sexuală, confirmând că minora este victima abuzului şi agresiunii.
Din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că partea vătămată ar fi avut afecţiuni psihice care să-i abolească parţial sau total discernământul în privinţa comportamentului, aşa cum au susţinut inculpaţii apelanţi.
Împrejurarea că partea vătămată a fugit de acasă în mun. Constanţa, unde a fost găsită şi racolată de cei doi inculpaţi, nu este de natură să înlăture vinovăţia acestora în privinţa lipsirii de libertate în mod ilegal a minorei C.A.M., cu atât mai mult cu cât au urmărit şi realizat exploatarea ei sexuală.
În condiţiile în care martorii D.N. şi B.A. l-au indicat pe inculpatul C.D.I. ca fiind persoana care le oferea serviciile sexuale ale părţii vătămate este evident că acesta urmărea obţinerea de foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată C.A.M., fiind astfel dovedită vinovăţia sa în comiterea infracţiunii de proxenetism.
Şi în ceea ce priveşte pe inculpata D.M. se constată că, este dovedită vinovăţia sa în săvârşirea faptelor reţinute în sarcina ei, în condiţiile în care nu a justificat credibil prezenţa părţii vătămate C.A.M. la domiciliul ei, iar racolarea clienţilor pentru prostituţie şi încasarea sumelor era făcută în exclusivitate de ea.
Raportat la cele reţinute, Curtea a constatat că, sunt neîntemeiate criticile inculpaţilor apelanţi, privind nedovedirea vinovăţiei lor în săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal şi proxenetism, astfel că nu poate fi primită cererea acestora de achitare.
Pentru considerentele menţionate anterior, Curtea de Apel Constanţa prin Decizia penală nr. 30/MP din 15 decembrie 2010 a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 213 din 23 iunie 2010 a Tribunalului Constanţa numai cu privire la încadrarea juridică a faptei din 5/6 septembrie 2006 (parte vătămată O.V.) şi individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor C.D.I. şi D.M. iar în rejudecare făcându-se aplicarea prev. art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din 5/6 septembrie 2006 din infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul C.D.I. în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la pedeapsa închisorii de 8 (opt ) ani şi pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe timp de 3 ( trei ) ani după executarea pedepsei principale, a majorat cuantumul pedepsei aplicate acestuia pentru infracţiunea prev. de art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 7 ( şapte ) ani închisoare la 8 ( opt ) ani închisoare, a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.D.I. pentru infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare, totodată, a aplicat inculpatului C.D.I. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. e) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale, întrucât aplicarea acesteia este obligatorie în cazul infracţiunii de proxenetism.
Referitor la fapta din 11 august 2004, reţinută în sarcina inculpatului C.D.I., Curtea a constatat că, în mod temeinic şi legal s-a făcut schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care din probele administrate în cauză rezultă indubitabil că inculpatul a acţionat asupra părţii vătămate P.G. în ideea de a-l îndepărta pentru o continuare a conflictului cu martorul M.M. şi nu pentru a-l ucide.
Din perspectiva modului în care s-a reţinut săvârşirea faptei din 11 august 2004, Curtea a apreciat că, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanţă este corect individualizată.
Constatând că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului C.D.I. sunt concurente cu infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat la 6 luni închisoare, prin Sentinţa Penală nr. 1240 din 15 august 2007 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 80 din 13 februarie 2008 a Tribunalului Constanţa, în temeiul prevederilor art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare, de 8 ani închisoare, de 8 ani închisoare şi de 6 ani închisoare, aplicate în prezenta cauză, cu pedeapsa de 6 luni închisoare, în pedepsele cele mai grele, iar pedepsele rezultante au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare ce va fi sporită la 9 ani închisoare. Sporirea pedepselor rezultante a fost justificata, în opinia curţii, de cuantumul ridicat al pedepselor contopite şi de necesitatea sancţionării pluralităţii de infracţiuni, pentru care s-au aplicat pedepse în cuantum ridicat.
În temeiul prevederilor art. 35 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului C.D.I. în pedeapsa cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale şi s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei principale de 9 (nouă) ani închisoare.
În condiţiile în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din 5/6 septembrie 2006 Curtea a constatat ca fiind rămasă fără obiect - data fiind lipsa plângerii prealabile - critica inculpatului apelant privind greşita sa condamnare în temeiul art. 180 alin. (2) C. pen.
Reţinând că sunt îndeplinite cerinţele art. 998 şi urm. C. civ. în privinţa inculpatului C.D.I., dar şi temeinicia pretenţiilor formulate de părţile civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa şi P.G., Curtea a constatat neîntemeiată critica din apelul inculpatului privind greşita sa obligare la plata despăgubirilor civile către respectivele părţi civile.
Raportat la situaţia de fapt rezultată din probe şi reţinută în mod temeinic de prima instanţă, Curtea a constatat că vinovăţia inculpatei D.M. a fost pe deplin dovedită şi, pe cale de consecinţă, condamnarea acesteia este temeinică şi legală faţă de toate infracţiunile reţinute în sarcina ei.
Având în vedere criteriile de individualizarea pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat la natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatei D.M., dar şi la datele personale ale acesteia care relevă împrejurarea că nu are o ocupaţie licită aducătoare de venituri, practicând prostituţia, Curtea a apreciat că reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acesteia nu este justificată, neexistând o conduită anterioară corespunzătoare şi nici alte date care să determine atenuarea răspunderii sale penale.
Critica din apelul parchetului privind greşita reţinere de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei D.M. fiind întemeiată, urmare admiterii apelului parchetului, Curtea a desfiinţat sentinţa în parte sub aspectul arătat si rejudecând a înlăturat aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi a art. 76 lit. b) C. pen. în privinţa inculpatei amintite. A procedat la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatei D.M., condamnând pe aceasta la pedeapsa de 7 ( şapte ) ani închisoare în temeiul prev. art. 189 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi la 5 ( cinci ) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) şi e) C. pen., în temeiul prev. art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. În condiţiile în care faptele reţinute în sarcina inculpatei D.M. au vătămat o minoră de numai 15 ani şi cel puţin în parte au fost săvârşite la domiciliul inculpatei şi în prezenţa copiilor acesteia, Curtea a apreciat că este pe deplin justificată aplicarea pedepsei complementare, inclusiv sub aspectul interzicerii dreptului de a fi tutore. Făcând aplicarea prev. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., Curtea a contopit pedepsele aplicate inculpatei D.M. în pedeapsa cea mai grea de 7 ( şapte ) ani închisoare. Conform prevederilor art. 35 alin. (1) C. pen., s-a decis ca inculpata D.M. sa execute alăturat pedepsei principale de 7 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pe timp de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.
Natura şi gravitatea faptelor comise de inculpata D.M. conjugate cu un comportament necorespunzător în familie şi societate, evidenţiat de practicarea prostituţiei, în pofida sancţionării contravenţionale repetate, au fost considerate de Curte ca fiind de natura sa conducă la concluzia că scopul aplicării pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenţie. În consecinţă, s-a înlăturat aplicarea prev. art. 81, art. 82 şi art. 83 C. pen. precum şi a art. 71 alin. (5) C. pen. în privinţa inculpatei D.M.
Raportat la rezolvările juridice sus-menţionate, Curtea a constatat netemeinicia criticilor din apelurile inculpaţilor C.D.I. şi D.M., şi a dispus respingerea acestora ca nefondate potrivit art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
3. Recursurile în termen legal împotriva deciziei penale nr. 30/MP/din 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori, declarate de inculpaţii C.D.I. şi D.M. pentru motivul singular de netemeinicie privind reducerea pedepselor aplicate prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) – corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. – sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Este stabilit in cauza pe baza probelor administrate pe parcursul procesului penal - inclusiv recunoaşterea acestora - ca inculpaţii au săvârşit următoarele infracţiuni.
a) inculpatul C.D.I. – infracţiunile de tentativa la omor calificat, vătămare corporala grava, lipsire de libertate in mod ilegal si proxenetism, prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., art. 182 alin. (2) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) si (3) C. pen. si respectiv art. 329 alin. (1) si (3) C. pen. in final cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), referitor la care a fost condamnat de instanţele anterioare la pedepsele de 8 ani închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si b) C. pen., 2 ani închisoare, 8 ani închisoare si respectiv 6 ani închisoare aplicându-i-se in final prin contopire in baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 C. pen., pedeapsa rezultanta de 9 ani închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si b) C. pen.;
b) inculpata D.M. - infracţiunile de lipsire de libertate in mod ilegal si proxenetism, prevăzute de art. 189 alin. (1), (2) si (3) C. pen. si respectiv art. 329 alin. (1) si (3) C. pen. referitor la care a fost condamnat de instanţele anterioare la pedepsele de 7 ani închisoare si respectiv 5 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) si e) C. pen. aplicându-i-se in final prin contopire in baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 C. pen., pedeapsa rezultanta de 7 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si b) C. pen.
In condiţiile in care infracţiunile amintite au fost săvârşite împotriva unor poliţişti si a unor agenţi de paza aflaţi in exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv a unei minore in vârsta de numai 15 ani in domiciliul inculpatei D.M. in prezenta copiilor acesteia - iar inculpatul C.D.I. este recividist post-executoriu in condiţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) - pedepsele sus-menţionate stabilite de prima instanţa astfel cum au fost modificate in apel sunt in concordanta cu dispoziţiile art. 72 si următoarele C. pen., iar reducerea acestora nu se justifica.
Pentru considerentele arătate in Decizia atacata a căror repetare se apreciază a nu mai fi necesara este nejustificata si reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare prevăzuta de art. 74 C. pen. in favoarea inculpaţilor.
Din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se retine legalitatea si temeinicia celorlalte rezolvări juridice pe latura penala si civila - situaţie necontestata si de inculpaţii recurenţi - adoptata prin hotărârile anterioare.
In consecinţa in baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi împotriva deciziei penale nr. 30/MP din 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penala si pentru cauze penale cu minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.D.I. şi D.M. împotriva deciziei penale nr. 30/MP din 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1662/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1666/2011. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
