ICCJ. Decizia nr. 1653/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1653/2011
Dosar nr. 3451/1/2011
Şedinţa publică din 22 aprilie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din CEDO, s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpata I.O.M. a fost arestată în baza art. 148 lit. b), e) şi f) C. proc. pen., existând motive temeinice de a bănui că a comis infracţiunile prevăzute de art. 174 C. pen.
În cauză, verificându-se actele şi lucrările de la dosar, se constată că dispoziţia instanţei de apel, de menţinere a arestării preventive, este legală şi temeinică, întrucât temeiurile care au determinat arestarea subzistă iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea infracţiunilor comise, faptul că inculpata este o fire extrem de violentă şi, nu în ultimul rând, faptul că a fost deja condamnată de prima instanţă, aşa cum s-a arătat, la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare.
Totodată, Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret şi actual nu numai pentru ordinea publică, ci şi, mai ales, pentru victimele infracţiunilor, care, aşa cum s-a arătat, au solicitat protecţie de teama inculpatei şi, nu în ultimul rând, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Nici în ceea ce priveşte durata arestării preventive, instanţa nu consideră că s-ar fi depăşit un termen rezonabil ţinând seama de obiectul şi complexitatea cauzei, aflată deja, în apel.
Aşa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necesară menţinerea arestării preventive a inculpatei I.O.M.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.O.M. împotriva încheierii din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 7128/105/2010.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1583/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1659/2011. Penal → |
|---|
