ICCJ. Decizia nr. 1909/2011. Penal. Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice (Legea 84/1998). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1909/2011
Dosar nr. 4619/107/2008
Şedinţa publică din 11 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 13 din 25 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 4619/107/2008, s-a admis excepţia invocată de inculpatul I.F. privind lipsa plângerii prealabile.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaţilor:
1) I.F. - fiul lui F. şi A., născut la 29 octombrie 1955 în jud. Hunedoara, domiciliat în Alba Iulia, str. L.;
2) H.I.C. - fiul lui I. şi I., născut la 13 august 1973 în jud. Alba, domiciliat în Alba Iulia, str. R.;
3) C.G. - fiul lui I. şi F., născut la 14 ianuarie 1960 în jud. Mureş, domiciliat în Alba Iulia, str. T;
4) P.F. - fiul lui V. şi M., născut la 12 iunie 1968 în Alba Iulia, domiciliat în Lacrăm, jud. Alba, cu privire la infracţiunea de contrafacere în formă continuată prev. de art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii I.F., H.I.C. şi C.G. cu privire la comiterea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 12 lit. e) din Legea nr. 508/2004.
S-a constatat că nu s-au formulat pretenţii civile în cauză.
Cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din 25 mai 2007 întocmit de DIICOT - Serviciul teritorial Alba, înregistrat la Tribunalul Alba sub Dosar nr. 4619/107/2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
- I.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional nestructurat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 12 lit. e) din Legea 508/2004, contrafacerea, folosirea şi punerea în circulaţie fără drept, a unei mărci notorii prev. de art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), înşelăciune în convenţii prev. de art. 215 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- H.I.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional ne structurat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 12 lit. e) din Legea nr. 508/2004, contrafacerea, folosirea şi punerea în circulaţie fără drept a unei mărci notorii, prev. de art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), complicitate la înşelăciune în convenţii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- C.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 12 lit. e) din Legea nr. 508/2004, contrafacerea, folosirea şi punerea în circulaţie fără drept a unei mărci notorii prev. de art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- P.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de contrafacere, folosire şi punere în circulaţie fără drept a unei mărci notorii prev. de art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În sarcina inculpaţilor s-a reţinut că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au contrafăcut, imitat, folosit şi pus în circulaţie, fără drept, un produs purtând o marcă identică cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare, faptă ce constituie infracţiunea de contraface în formă continuată.
S-a mai reţinut că faptele inculpaţilor I.F., H.I.C. şi C.G. care au efectuat împreună, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţiuni reprezentând elementul material al infracţiunii de contrafacere privind marca A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional ne structurat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 12 lit. e) din Legea nr. 508/2004.
Cu privire la inculpatul I.F. s-a reţinut că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a indus în eroare pe reprezentanţii firmelor SC S. SRL şi SC A. SRL, cu prilejul încheierii şi executării unor contracte comerciale (convenţii verbale privind comercializarea cafelei marca A.), fapte săvârşite prin întocmirea, din dispoziţia sa, a unor produse de cafea purtând marca A. S-a apreciat că această faptă constituie înşelăciune în convenţii, prev. de art. 215 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi că ea nu a produs prejudicii efective. Cu privire la inculpatul H.I., legat de această faptă, s-a reţinut complicitate la înşelăciune.
În sarcina celor patru inculpaţi s-a reţinut că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale au falsificat produse şi au vândut mai multor societăţi comerciale şi au determinat expunerea spre vânzare către populaţie, tot prin unele societăţi comerciale, a unor produse falsificate ori substituite, respectiv cafea M. în ambalaje de cafea A. S-a apreciat că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cu privire la inculpatul I.F. s-a reţinut că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a dat dispoziţii inculpatului H.C. să întocmească facturi fiscale purtând menţiuni false referitoare la produsul comercializat, respectiv A., în loc de M., fără ca prin aceasta să denatureze rezultatele financiare ce se reflectă în bilanţul contabil al vreunei societăţi. S-a apreciat că fapta constituie instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) S-a mai apreciat că fapta inculpatului H.I. de a întocmi efectiv acele facturi constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
S-a precizat că faptele reţinute în sarcina fiecărui inculpat au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
Cu privire la inculpatul I.F., acţiunea penală a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, iar cu privire la ceilalţi inculpaţi prin rechizitoriu.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru faptele arătate mai sus. S-a reţinut, în fapt, că în luna iulie 2005 inculpatul I.F. a importat prin SC I.D. o cantitate de 557 baxuri a câte 12 pachete de 500 gr. de cafea M.G. În august 2005, inculpatul a importat prin firma SC I.D.C. SRL 584 baxuri de cafea, aceeaşi marcă. Ulterior, inculpatul I.F., ajutat de inculpaţii H.I.C. şi C.G., a procurat ambalaje de cafea marca A. în care a ambalat cafea marca M. Ulterior, inculpatul I. a apelat la firma SC S. SRL din Iaşi pentru a îngreuna posibilitatea de constatare şi verificare a circuitului scriptic al mărfii comercializate, cafea marca M. ambalată sub marca A. SC I.D.C. SRL a înstrăinat scriptic către această firmă, cantitatea de 6.655 parchete marca M. Apoi, în mod scriptic şi fals, s-a vândut de către SC S. Iaşi cantitatea de 2004 pachete cafea A. către SC A.C. SRL Târgu Mureş. Ulterior, cu ocazia unor verificări făcute de Garda Financiară Târgu Mureş s-au observat neconcordanţe constând în diferenţa dintre marca de cafea cumpărată de SC S. SRL - M. şi cea vândută, A. S-au întocmit facturi de stornare de către SC A.C. SRL cu privire la marfa achiziţionată de la SC S. SRL pentru cantitatea de 1638 pachete, restul de 66 pachete fiind vândute către persoane fizice neidentificate.
Ulterior, pentru comercializarea cafelei ambalate sub marca A., inculpatul I. a apelat la două societăţi comerciale să joace rol de intermediari: SC A. SRL Bucureşti şi SC I. SRL Cugir. Astfel, SC I.D.C. SRL a facturat cantitatea de 13.283 pachete cafea M. către SC A. SRL Bucureşti. Ulterior, având facturi ştampilate în alb de la SC A. SRL, inculpatul H. a emis o factură prin care această societate a comercializat scriptic, cantitatea de 5.952 pachete A. către SC I. SRL.
În aceleiaşi condiţii s-a mai emis o factură prin care s-a comercializat către aceleaşi societăţi cantitatea de 7.255 pachete cafea A.
De la SC I. SRL, inculpatul I.F., care deţinea facturile şi ştampila acestei societăţi al cărei administrator era inculpatul P.F., a vândut fără ştirea acestuia mai multe cantităţi de cafea A. către mai multe societăţi comerciale. Ulterior, s-au întocmit facturi de stornare pentru o parte a mărfurilor vândute care au revenit astfel la SC I. SRL care la rândul ei a stornat cantitatea rămasă către SC A. SRL. Aceasta nu a putut storna marfa către SC I.D.C. SRL, pentru că aceasta din urmă nu deţinuse scriptic cafea A.
Iniţial, această instanţă s-a desesizat prin Sentinţa penală nr. 39/2008, dispunând, în baza art. 300 alin. (2) C. proc. pen., restituirea la DIICOT - Serviciul Teritorial Alba a prezentei cauze. Instanţa a reţinut că în dispozitivul rechizitoriului, la punctul „părţi vătămate-părţi civile" nu se menţionează partea vătămată a infracţiunii prev. de art. 83 din Legea nr. 84/1998, care în realitate este titularul mărcii înregistrate care a fost prejudiciat prin activitatea infracţională a celor patru inculpaţi. S-a mai apreciat că Tribunalul nu poate complini această lipsă din dispozitivul rechizitoriului întrucât nu este vorba despre o parte a cărei introducere în cauză să poată fi dispusă din oficiu de către instanţă, ci de o parte vătămată al cărei nume sau denumire nu au fost stabilite deloc de către organul de urmărire penală. La parag. 9 din Rechizitoriu se menţionează că în anul 2005 titularul mărcii A. ar fi fost K.F.S. AG, dar în acelaşi timp se vorbeşte şi de SC R. SRL pentru ca în final să nu se menţioneze în dispozitivul rechizitoriului nici o parte vătămată la infracţiunea prev. de art. 83 din Legea nr. 84/1998.
S-a concluzionat că rechizitoriul nu cuprinde toate menţiunile cerute de lege şi neregularitatea nu poate fi înlăturată de către instanţă, astfel că, se impune restituirea cauzei la DIICOT - Serviciul Teritorial Alba.
Prin Decizia penală nr. 418/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, s-a casat Sentinţa penală nr. 39/2008 şi s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Alba.
Instanţa de recurs a admis că poate fi vorba despre o neregularitate a actului de sesizare câtă vreme nu s-a menţionat pentru a fi citată nici o parte vătămată sau civilă. Potrivit art. 300 alin. (2) C. proc. pen., dosarul se restituie organului de urmărire penală, dacă neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop. Instanţa a restituit cauza fără să acorde vreun termen pentru înlăturarea neregularităţii constatate. S-a stabilit potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. că judecata se va relua de la momentul punerii în discuţie a excepţiei neregularităţii actului de sesizare .
Urmare a acestei decizii, cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanţe sub Dosar nr. 4619/107/2008.
Pentru a se respecta indicaţiile din Decizia de recurs şi pentru a se lămuri problema existenţei sau inexistenţei vreunei părţi vătămate sau civile faţă de comiterea infracţiunii prev. de art. 83 din Legea nr. 84/1998, s-au solicitat şi comunicat la dosar unele înscrisuri:
- o adresă de la OSIM comunicată în faza urmăririi penale către BCCO Alba Iulia prin care se arată că în baza de date a acestei instituţii s-a evidenţiat existenţa mărcii A. nr. 42276 ce beneficiază de protecţie pe teritoriul României începând cu 20 martie 2000, titularul mărcii fiind K.F.S. AG Elveţia.
- o adresă emisă de R. - Agenţia de proprietate industrială cu nr. 2221 din 11 aprilie 2006 prin care această instituţie comunică faptul că a luat legătura cu titularul mărcii A., firma K.F.S. AG Elveţia şi că aceasta a comunicat că nu doreşte să depună plângere împotriva firmei SC I.D.G. SRL dat fiind că firma elveţiană nu a folosit marca A. pe teritoriul României. Se mai arată că firma elveţiană a hotărât deja să cesioneze marca A. firmei SC R. SRL care va deveni noul titular, firmă cu care se va discuta orice problemă pe viitor legată de această marcă.
Aşa cum rezultă din rechizitoriu numitul M.G., reprezentant al SC R. SRL, a arătat că a dobândit drepturile referitoare la marca A., doar pentru acte şi fapte săvârşite ulterior dobândirii mărcii, astfel că nu are pretenţii materiale.
S-a reţinut că din cele de mai sus se desprind două concluzii: în primul rând, în cauză nu există vreo parte vătămată sau civilă cu privire la infracţiunea de contrafacere prev. de art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998, nici o persoană juridică nu şi-a exprimat dorinţa de a participa în proces în vreo astfel de calitate. Pentru a fi parte vătămată sau civilă în proces este necesară o manifestare de voinţă expresă în acest sens din partea unei persoane juridice.
Pe de altă parte, a apărut ca evident faptul că, cu privire la această infracţiune, nu s-a formulat nici un fel de plângere prealabilă, reţinându-se că împrejurarea prezintă relevanţă din perspectiva unei alte excepţii ridicate de inculpatul I.F., prin avocat, chiar înainte ca instanţa să se desesizeze şi să trimită cauza la procuror.
Astfel, s-a constatat că la filele 125 - 127 se află un memoriu penal prin care se arată că potrivit art. 83 alin. (5) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, în forma iniţială, în vigoare până la data de 31 decembrie 2005, pentru infracţiunea prev. de alin. (1) lit. a) şi b) ale aceluiaşi articol, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate. S-a apreciat că, întrucât lipseşte plângerea prealabilă, se impune încetarea procesului penal cu privire la această infracţiune, reţinându-se că modificările care au înlăturat cerinţa plângerii prealabile au intrat în vigoare doar la data de 1 ianuarie 2006, care este ulterioară faţă de perioada iulie - octombrie 2005 când inculpatul I.F. a efectuat operaţiunile de cumpărare, ambalare şi vânzare a cafelei adusă din Olanda.
S-a reţinut, de asemenea, că excepţia lipsei plângerii prealabile prezintă relevanţă şi în ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 12 lit. e) din Legea nr. 508/2004, întrucât prin rechizitoriu s-a reţinut că infracţiunea scop pentru comiterea căreia s-a constituit şi a acţionat grupul a fost aceea de contrafacere a mărcii A.
Potrivit art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate atunci când aceasta este o condiţie prevăzută de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.
Cu privire la dispoziţiile Legii nr. 83/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, instanţa a reţinut următoarele:
- în faza iniţială, în cazul infracţiunii prev. de art. 83 alin. (1) lit. a) şi b), acţiunea penală se putea pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a părţii vătămate, potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol;
- prin OUG nr. 190 din 21 noiembrie 2005 a fost abrogat alin. (5) al art. 83 din lege, astfel că a fost eliminată cerinţa plângerii prealabile ca şi condiţie pentru exercitarea acţiunii penale. Ordonanţa de Urgenţă a fost publicată în M. Of. nr. 1179 din 28 decembrie 2005, astfel că a intrat în vigoare doar după această dată.
Prin urmare, s-a apreciat că se impune să se verifice perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională încadrată de procuror la art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998. S-a constatat că la rubrica „în drept" nu se face nici o referire concretă, astfel că se impune analiza stării de fapt.
Cu privire la inculpaţii I.F., H.I. şi C.G., s-a reţinut că activitatea acestora s-a desfăşurat până la data de 20 octombrie 2005, dată la care s-a emis factura fiscală prin care a fost stornată de la SC I. SRL către SC A. SRL cantitatea de 5.702 pachete de cafea cu marca A., după această dată, procurorul nefăcând nici o referire la vreo acţiune a inculpaţilor care să se încadreze în textul de incriminare menţionat.
Cu privire la inculpatul P.F., s-a reţinut că în rechizitoriu nu se face nici o referire cu privire la perioada în care acesta a luat cantitatea de 5.702 pachete cafea din depozitul SC I. SRL Cugir, ce a fost comercializată la diverse persoane juridice. Inculpatul a declarat că a luat cafeaua în luna septembrie 2005. În perioada imediat următoare a vândut cafea fără facturi la diverse persoane care reprezentau firme. Inculpatul a susţinut că li s-a spus la toţi că, cafeaua nu e bună, nu e originală A. Nu a putut indica data vânzării şi nici în declaraţiile cumpărătorilor nu se poate stabili concret momentul la care s-au făcut acele vânzări. Martora B.V., mama lui B.N., administrator la SC N. SRL a arătat că ţigările s-ar fi cumpărat în toamna lui 2005 sau iarna 2005 - 2006. B.N. a arătat că ţigările s-ar fi cumpărat în ianuarie 2006, dar totuşi nu îşi aminteşte foarte bine data cumpărării. Mai exact, în declaraţii este martorul P.S., administrator al SC L.S. SRL Sebeş care a arătat că a cumpărat cafea de la inculpatul P.F. în luna noiembrie 2005. Şi martorul V.D. confirmă că vânzarea s-a făcut în 2005. S-a reţinut astfel că din declaraţiile inculpatului ar rezulta că vânzările de cafea către Cooperativa de Consum Bărcăneşti şi SC L.I. s-au realizat în anul 2005, întrucât au fost anterioare vânzării către SC L.S. din 2005.
Vânzările inculpatului s-au făcut „la negru" fără facturi, astfel că nu se pot stabili datele la care s-au făcut decât pe bază de declaraţii. Declaraţiile plasează acţiunile inculpatului de a ridica marfa şi de a o vinde în cursul anului 2005, cu excepţia vânzări către SC N. SRL faţă de care există un dubiu. Acest dubiu profită inculpatului, potrivit principiului „in dubio pro reo". Pe de altă parte, s-a reţinut că se impune oricum aplicarea legii penale mai favorabile în temeiul art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), fiind evident că reglementarea mai favorabilă inculpatului este aceea care impune ca şi condiţie de exercitare a acţiunii penale existenţa unei plângeri prealabile.
Faţă de aspectele reţinute, instanţa a constatat că excepţia este întemeiată, în sensul că, într-adevăr, lipseşte plângerea prealabilă cu privire la infracţiunea prev. de art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998, în condiţiile în care aceasta era o condiţie necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale şi exercitarea ei. în consecinţă, s-a apreciat că se impune încetarea procesului penal cu privire la această infracţiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen.
În aceste condiţii, s-a apreciat necesar să se reţină în ce-i priveşte pe inculpaţii I.F., H.I.C. şi C.G., că fapta reţinută în sarcina lor la punctul 2 de la rubrica „în drept" nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 12 lit. e) din Legea nr. 508/2004 sub aspectul laturii obiective, lucru evident câtă vreme nu se poate exercita acţiunea penală cu privire la infracţiunea pentru care s-ar fi constituit grupul.
Ca atare, s-a constatat că se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Pentru o mai bună administrare a justiţiei şi pentru o corectă soluţionare a excepţiei invocate de apărătorul inculpatului I.F., prin încheierea de şedinţă din 23 noiembrie 2009, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la două categorii de infracţiuni, după cum urmează:
1. infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii I.F., H.I.C., C.G. şi P.F., prev.de art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii I.F., H.I.C. şi C.G., prev.de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 12 lit. e) din Legea nr. 508/2004;
2. infracţiunea prev. de art. 215 alin. (3) C. pen. pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.F.;
- infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.I.C.;
- infracţiunile prev. de art. .297 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii I.F., H.I.C., C.G. şi P.F.;
- infracţiunea prev. de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.F.;
- infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.I.C.
Cu privire la infracţiunile de la punctul 2, s-a stabilit că acestea vor face obiectul unui alt dosar, înregistrat separat, în acest dosar, soluţia vizând doar faptele de la punctul 1.
Disjungerea în această modalitate a fost justificată de faptul că excepţia invocată putea avea efect asupra infracţiunilor de la pct. 1, iar soluţia, în caz de admitere, se impune a se pronunţa fără efectuarea vreunei cercetări judecătoreşti.
Faţă de considerentele prezentate mai sus, excepţia invocată s-a constatat a fi întemeiată, astfel că a fost admisă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen, a declarat apel DIICOT - ST Alba Iulia, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la Tribunalul Alba în vederea judecării cauzei în fond.
În expunerea motivelor de apel s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus disjungerea cauzei conform încheierii de şedinţă pronunţată la 23 noiembrie 2009 cu privire la infracţiunea de înşelăciune, complicitate la înşelăciune, înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu motivarea că numai în acest context se va putea pronunţa asupra excepţiei invocate de inculpaţi cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 12 lit. e) din Legea nr. 508/2004.
S-a arătat că instanţa de fond, prin dispunerea disjungerii, este în imposibilitate de a analiza obiectiv întreg materialul probator pus la dispoziţie.
S-a mai criticat sentinţa şi prin faptul că în mod greşit s-a admis excepţia invocată de inculpatul I.F., privind lipsa plângerii prealabile pentru infracţiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea, s-a criticat sentinţa instanţei de fond întrucât în mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 12 lit. e) din Legea nr. 508/2004 în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 93/A/2010 din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a admis apelul declarat de Direcţia de investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinţei penale nr. 13 din 25 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 4619/107/2008 şi în consecinţă:
A desfiinţat sentinţa penală atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Verificând sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului probator aflat la dosar, precum şi din oficiu potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că apelul declarat este fondat, reţinându-se că la termenul din 20 iulie 2009 inculpatul I.F., prin avocatul său, a solicitat restituirea cauzei la procuror şi a invocat excepţia lipsei plângerii prealabile cu privire la infracţiunea de contrafacere formă continuată prev. de art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La termenele din 14 septembrie 2009, 28 septembrie 2009, 26 octombrie 2009 şi 07 decembrie 2009 instanţa a prorogat discutarea cererii formulate de inculpat.
În şedinţa publică din 18 ianuarie 2010 instanţa a pus în discuţia părţilor cererea de disjungere a cauzei cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 12 lit. e) din Legea 508/2004, cerere asupra căreia s-a pronunţat, iar pentru celelalte infracţiuni de la pct. 2 a dispus formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 15 februarie 2010.
Din verificarea legalităţii soluţionării acestei cereri, curtea de apel a constatat că este legală, apelul DIICOT sub acest aspect fiind nefondat.
Pe de altă parte, s-a reţinut că la această dată, Tribunalul a pus în discuţie excepţia lipsei plângerii prealabile cu privire la infracţiunea de contrafacere în formă continuată prev. de art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) fără ca excepţia să fie discutată în contradictoriu cu reprezentantul parchetului, prin aceasta încălcându-se principiile de bază ce vizează desfăşurarea procesului penal, pronunţând în acest sens o hotărâre lovită de nulitate.
Raportat la cele de mai sus, apelul DIICOT a fost apreciat ca fondat pentru motivul arătat, astfel că în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a fost admis apelul şi, pe cale de consecinţă, a fost desfiinţată hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca dezbaterile să fie reluate de la încheierea din 18 ianuarie 2010.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii I.F., H.R.C. şi D.G., primii doi fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.
Recurentul inculpat C.G., prin motivele scrise de recurs, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
Cu prilejul dezbaterii recursurilor, prin concluziile formulate oral în faţa instanţei de judecată, apărătorul desemnat din oficiu pentru cei trei recurenţi inculpaţi a invocat acelaşi caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., referitor la greşita aplicare a legii, solicitând, de asemenea, casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei Tribunalului Alba.
Concluziile reprezentantului Parchetului, ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi şi ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma cazului de casare invocat, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.
Criticile formulate în recurs, întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., vizând greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, nu sunt întemeiate, soluţia dispusă în cauză de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală în sensul desfiinţării Sentinţei penale nr. 13 din 25 ianuarie 2010 a Tribunalului Alba şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă fiind temeinică şi legală.
Se constată că la filele 128 - 131 ale dosarului Tribunalului Alba se regăseşte cererea formulată de inculpatul I.F., prin apărător, de restituire a cauzei la procuror, argumentându-se, printre altele, că pentru perioada cuprinsă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 84/1998 - 27 aprilie 1998 şi până la data publicării în M.O. a OUG nr. 190/2005 - 28 decembrie 2005, pentru infracţiunile prevăzute de art. 83 din Legea nr. 84/1998, acţiunea penală putea fi pusă în mişcare doar la plângerea prealabilă a părţii vătămate şi că persoana vătămată K.F.S. AG din Elveţia nu a formulat în cauză plângere penală, astfel că pentru infracţiunile prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 şi de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 12 lit. e) din Legea nr. 508/2004, DIICOT trebuia să dispună încetarea urmăririi penale în baza art. 11 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen.
La termenul de judecată din 18 ianuarie 2010, Tribunalul Alba a acordat cuvântul asupra excepţiei lipsei plângerii prealabile, prilej cu care reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea excepţiei invocate fără a formula însă concluzii pe fondul cauzei.
Totodată, se constată că prin Sentinţa penală nr. 13 din 25 ianuarie 2010, Tribunalul Alba s-a pronunţat în sensul achitării inculpaţilor I.F., H.I.C. şi C.G., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu privire la comiterea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 12 lit. e) din Legea nr. 508/2004, fără ca procurorul să aibă cuvântul cu privire la acest aspect, instanţa pronunţând astfel o hotărâre lovită de nulitate.
Pe de altă parte, se reţine că la acelaşi termen de judecată, în şedinţă publică, Tribunalul Alba, constatând că poziţia apărătorilor inculpaţilor a fost deja exprimată la termenul din 23 noiembrie 2009, a pus în discuţia părţilor cererea de disjungere a cauzei cu privire la cele două categorii de infracţiuni, după cum urmează:
1. infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii I.F., H.I.C., C.G. şi P.F., prev. de art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii I.F., H.I.C. şi C.G., prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 12 lit. e) din Legea 508/2004;
2. infracţiunea prev. de art. 215 alin. (3) C. pen. pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.F.;
- infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.I.C.;
- infracţiunile prev. de art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii I.F., H.I.C., C.G. şi P.F.;
- infracţiunea prev. de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.F.;
- infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.I.C.
Se reţine în acest sens că instanţa a acordat cuvântul reprezentantului Parchetului, care a formulat concluzii de respingere a cererii de disjungere formulată în cauză.
În acest context, Înalta Curte, în acord cu instanţa de prim control judiciar, constată că soluţia adoptată de Tribunalul Alba, de disjungere a cauzei cu privire la o parte dintre infracţiunile menţionate în rechizitoriu este temeinică şi legală.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de apel, de casare a hotărârii primei instanţe şi de trimitere a cauzei spre rejudecare este la adăpostul oricărei critici, împrejurare ce atrage adoptarea unei soluţii de respingere a recursurilor declarate de inculpaţi, întemeiată pe dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.F., H.I.C. şi C.G. împotriva Deciziei penale nr. 93/A din 05 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 187/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1940/2011. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
