ICCJ. Decizia nr. 1988/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.1988/2011

Dosar nr. 2059/62/2006

Şedinţa publică din 13 mai 2011

Asupra recursului penal de faţă:

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 221/S din 6 martie 2008, Tribunalul Braşov, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului T.C. prin actul de inculpare şi de sesizare a instanţei de judecată, din infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen.

În baza art. 182 alin. (2) teza finală C. pen. a condamnat pe inculpatul T.C. (fiul lui F. şi I.) la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă.

În baza dispoziţiilor art. 81 şi 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la consecinţele comiterii unei infracţiuni în perioada termenului de încercare, respectiv revocarea suspendării executării pedepsei şi executarea acesteia în regim de detenţie alături de pedeapsa ce i se va aplica pentru infracţiunea comisă ulterior.

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaţilor: D.C. (fiul lui C. şi M.) şi G.M.G. (fiul lui T. şi C.) pentru infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 C. pen.

A respins pretenţiile civile solicitate de părţile civile B.M. şi Spitalul Clinic de Urgenţă Braşov.

A constatat că are calitatea de corp delict furca folosită de inculpatul T.C. la comiterea infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea acestuia prin prezenta sentinţă, bun ce rămâne ataşat cauzei. Acest bun se s-a depus la camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul T.C. să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. celelalte cheltuieli avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii T.C., D.C. şi G.M. au fost angajaţi în calitate de paznici - îngrijitori de animale - la ferma ce aparţine de SC L.D.L.I. SRL, iar în data de 20 martie 2005 funcţionau la această societate comercială, având atribuţii de pază şi îngrijire a animalelor.

În data de 20 martie 2005, în jurul orelor 18,00, numiţii R.C.R., I.I. şi victima B.I. s-au hotărât să se deplaseze la ferma ce aparţine de SC L.D.L.I. SRL pentru a sustrage fân, deplasarea fiind făcută cu căruţa trasă de cal, care aparţineau victimei B.I.

În aceste condiţii R.C.R., I.I. şi victima B.I. s-au deplasat la sediul fermei amplasată la ieşirea din localitatea Codlea, iar B.I. a rămas cu atelajul la marginea drumului, iar numiţii R.C.R. şi I.I. au pătruns într-unui din depozitele cu furaje şi au început să umple saci cu fân, timp în care au fost surprinşi de mai mulţi angajaţi ai fermei.

În acest sens au fost alertaţi inculpaţii T.C., D.C. şi G.M., care s-au deplasat în locul unde se aflau cei surprinşi la furat de fân, iar pentru apărare în drum fiecare dintre aceştia au luat în mână câte un obiect contondent, astfel: inculpatul T.C. a luat o furcă D.C. un bolovan de dimensiuni mijlocii şi G.M. o bâtă (băţ).

Fiind surprinşi numiţii R.C.R. şi I.I. au abandonat sacii, şi au fugit, astfel R.C.R. a fugit spre câmp, în afara fermei, iar I.I. fugit spre atelaj unde se afla şi B.I. şi împreună au plecat de la faţa locului cu calul în galop, calul fiind condus de B.I., iar din căruţă I.I., aflat în spatele lui B.I. Calul şi căruţa aveau viteză şi pentru a se ieşi din incinta fermei a fost condus frontal în direcţia în care se aflau paznici, astfel că dacă aceştia nu se fereau riscau să fie loviţi.

În aceste condiţii, T.C. şi D.C. s-au poziţionat în partea stângă căruţei respectiv a victimei B.I. iar G.M. pe partea dreapta a acesteia, şi în primă fază G.M. a aruncat băţul pe care îl avea în mână către cei care se aflau în căruţă, obiect care însă nu a lovit nici o persoană, deoarece cei doi din căruţă s-au aplecat. Imediat după aceasta T.C. a aruncat cu furca pe care o avea în mână, către cei care se aflau în căruţă, obiect care a lovit victima B.I. cu partea înţepătoare în partea stângă a capului, după care furca a căzut în căruţă, iar în cădere furca a lovit braţul stâng al acestuia. Concomitent cu aruncarea furcii şi D.C. a aruncat piatra pe care o avea în mână tot către cei care se aflau în căruţă însă aceasta nu a nimerit nici o persoană.

În urma loviturii primite B.I. care conducea căruţa cu viteză, şi-a pierdut pentru scurt timp cunoştinţa şi s-a lăsat pe o parte iar I.I., aflat în spatele său, l-a prins şi l-a aşezat în căruţă, după care I.I. a luat hăţurile şi a condus calul în galop pentru a putea fugi de la faţa locului. Pe drum cei doi se întâlnesc cu R.C.R. pe care îl iau în căruţă.

La scurt timp victima B.I. şi-a revenit, afirmând că este lovit la cap în partea stângă de unde îi curgea sânge. Acest aspect este confirmat de I.I. şi de R.C.R. B.I., deşi consumase la domiciliu înainte de plecare băuturi alcoolice, respectiv rachiu alb, după ce şi-a revenit a consumat din nou băuturi alcoolice.

Ajunşi la domiciliul victimei B.I. calul a fost deshămat şi dus în grajd, iar B.I. s-a deplasat singur la domiciliul său unde se afla concubina sa, martora B.M.

B.I. i-a spus concubinei sale că a fost lovit de muncitorii de la SC L. La scurt timp de la ajungerea sa acasă, victimei i s-a făcut rău, astfel că a fost spălat pe cap de concubina sa care a fost ajutată de martora C.G., după care a fost bandajat la cap şi întins pe pat. Între timp la domiciliul victimei vin şi ceilalţi membrii ai familiei acestuia, care au fost chemaţi de martora C.G., şi împreună hotărăsc deplasarea la spital pentru a-l duce pe B.I. pentru a i se acorda îngrijiri medicale. Deplasarea la Spitalul Codlea este făcută cu căruţa, victima fiind dusă la spital de B.M., B.C. şi B.E., fără ca pe drum să existe vreun incident legat de victimă. La Spitalul Codlea victima a fost examinată, în această împrejurare cei care îl însoţeau au constatat că acesta prezenta şi o penetrare a muşchiului braţului stâng.

Ulterior la aceeaşi dată, respectiv 20 martie 2005 B.I. a fost internat la Spitalul de Urgenţă Braşov cu diagnosticul TCC Traumatism cranio cerebral deschis, comă de gradul 3. Hematom extradural acut F-T-P (frontotempo perietal) drept operat. S-a practicat intervenţie neurochirurgicală la data de 21 februarie 2005, practicându-se craniectomie temporo parietal dreapta cu evacuare hematomului extradural gigant, aproximativ 200 de mililitri. La data de 24 martie 2005 victima a decedat.

Raportul de constatare medico-legală din data de 26 martie 2005 întocmit de S.J.M.L. Braşov, relevă faptul că victima a fost agresată la data de 20 martie 2005, prezentând la necropsie semne de violenţă parietal stâng, înalt, anterior de bosa parietală la 9 cm. Superior de marginea superioară a pavilionului auricular stâng şi la 10 cm de regiunea sprâncenoasă stânga: plagă contuză de 1 cm, suturata cu fir de sutură, lateral medial de aceasta, prezintă două excoriaţii liniare cu direcţie oblică antero - posterior şi dinspre medial spre lateral, aproximativ paralele, cu lungime de 1,2 şi respectiv 1 cm, acoperite cu crustă hematică, posterior de plaga descrisă, la 2 cm, prezintă excoriaţie liniară de 1 cm, cu direcţie antero - posterioară acoperită cu crustă hematică. în partea dreaptă se constată plagă chirurgicală temporal drept cu direcţie verticală de 6 cm, suturata. În ceea ce priveşte diagnosticul anatomo patologic s-a constatat plagă contuză şi excoriaţii parietal stânga; fractură craniană de boltă şi bază parieto temporal bilateral; craniectomie parietal dreapta; hematom extradural masiv drept cu efect de masă marcat; hematom extradural minim parietal stâng; edem dur cerebral; contuzie cerebrală temporal bazai stâng; bronhopneumonie; modificări parenchimatoase hepatice.

În concluziile raportului se arată că moartea numitului B.I. a fost violentă. Ea s-a datorat unui hematom extradural masiv drept operat, cu efect de masă accentuat, consecinţa unui traumatism cranio cerebral cu două focare de fractură de boltă şi bază craniană. Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure posibil în condiţiile unei heteroagresiuni, aşa cum reiese din datele anchetei, între leziunile traumatice şi deces existând legătură de cauzalitate directă.

În completarea raportului se arată că leziunile traumatice la nivel epicranian, şi anume la nivel parietal stâng ce au fost consemnate şi descrise, s-au putut produce cel mai probabil prin lovire cu partea contondentă a unei furci. S-a opinat în acest sens, deoarece din datele anchetei ar reieşi că victima ar fi fost lovită la nivelul capului atât cu o furcă cât şi cu un bolovan.

Deoarece s-au constat o serie de neclarităţi în ceea ce priveşte traumatismele suferite de B.I. în cauză actele medicale au fost supuse avizării de către I.N.M.L.M.M., care prin raportul întocmit de comisa de avizare şi control, a considerat că prin corelarea datelor clinice cu constatările necroptice rezultă că B.I. a prezentat un TCC grav cu stare de comă cu plagă contuză parietală stânga, hematom epicranian local, fractură liniară subiacentă de boltă craniană iradiată la bază cu hematom extradural stâng şi hematom epicranian fronto parietal drept, fractură liniară parieto temporal drept, hematom extradural masiv de emisfer drept.

Referitor la morfologia şi topologia leziunilor traumatice cranio cerebrale, circumstanţele producerii leziunilor conform datelor de la dosar şi obiectele vulnerante implicate (bâtă, piatră, furcă) s-a opinat că leziunile traumatice cranio cerebrale s-au produs prin două mecanisme, astfel:

1) plagă contuză parietală stângă cu hematom epicranian subiacent şi fractură parieto-temporală stângă liniară iradiată la bază şi un hematom extradural subiacent s-au produs printr-un mecanism activ de lovire cu corp dur.

2) Hematom epicranian drept cu fractură parieto temporală stânga, hematom extradural de emisfer drept şi contuzie cerebrală corticală temporală stânga s-au produs printr-un mecanism de cădere şi lovire de corp pe plan dur cu următoarele precizări: morfologia şi tipologia leziunilor traumatice active (parietal stâng) atestă producerea acestora prin lovire cu un corp contondent care a acţionat printr-un mecanism contuziv cu energie cinetică mare fără a exista elemente medico legale care să permită stabilirea cu exactitate a caracteristicilor corpului contondent şi individualizarea acestuia dintre obiectele incriminatoare (furcă, bolovan, bâtă) şi nici dacă căderea victimei urmată de leziuni meningo - cerebrale grave care au determinat decesul, are legătură de cauzalitate cu lovirea activă cu corp dur. Intensitatea şi amploarea leziunilor traumatice meningo - cerebrale consecutiv căderii cu impact parietal drept demonstrează un impact puternic al craniului de un corp/plan dur, aspect ce nu rezultă din datele de istoric şi declaraţiile de martor (se menţionează că victima a căzut în interiorul căruţei fiind sprijinită în cădere de persoana aflată în atelaj). În consecinţă, având în vedere cele menţionate şi faptul că victima consumase rachiu conform declaraţiilor celor implicaţi în eveniment se opinează că nu se exclud două momente traumatice, implicând fie căderea de la alt nivel, posibil din căruţă în condiţiile părăsirii locului faptei cu atelajul, fie căderea de la acelaşi nivel pe plan dur ulterior coborârii din căruţă.

În concluziile acestui raport se arată următoarele:

Din documentaţia medicală şi medico legală rezultă că moartea victimei B.I. s-a datorat hemoragiei meningo - cerebrale cu fracturi liniare parieto - temporale bilateral de calotă craniană iradiate la bază şi hematoame extradurale subiacente fracturilor, cu efect de masă la nivelul emisferului cerebral drept şi edem cerebral accentuat cu angajare cerebeloasă - pentru care s-a intervenit chirurgical la data de 21 martie 2005. Traumatismul cranio-cerebral poate data din 20 martie 2005, leziunile traumatice consemnate fiind localizate exclusiv la nivelul regiunii neuro craniene.

Ceea ce reiese din analiza acestui raport de expertiză este că între cele două traumatisme cranio cerebrale există următoarele diferenţe:

Traumatismul cranio cerebral hemicranian stâng a avut impact parietal stâng la nivelul plăgii contuze parietale, faţă de traumatismul cranio cerebral hemicranian drept cu impact parietal drept, de asemenea mecanismul de producere este diferit, astfel traumatismul cranio cerebral stâng putând fi produs prin lovire cu corp dur contondent, iar traumatismul cranio cerebral drept prin cădere şi lovire de corp/plan dur cu impact parietal drept, în plus traumatismul cranio cerebral hemicranian stâng a fost de intensitate redusă faţă de traumatismul cranio cerebral drept, având în vedere consecinţele morfopatologice ale leziunilor meningo - cerebrale, cauza decesului a fost determinată de gravitatea traumatismului cranio cerebral drept cu hematom extra - dura drept, comprehensiv cu edem cerebral cu angajare cerebrală, hemoragie intra -ventriculară şi contuzie cerebrală de contra lovitură.

S-a opinat că în cazul de faţă documentaţia existentă sugerează o posibilă producere a traumatismului cranio-cerebral cu impact parietal drept ulterior lovirii în regiunea parietală stângă, cu menţiunea că amploarea leziunilor cranio - meningo - cerebrale produse prin cădere şi lovire de plan dur cu impact parietal drept, poate fi explicată cel mai probabil prin cădere de la alt nivel, posibil din căruţă, fie căderea victimei de la acelaşi nivel cu impact pe un plan dur, în circumstanţele evenimentului din data de 20 martie 2005 sau ulterior acestuia, aceasta deoarece prezenţa contuziei corticale cerebrale de contralovitură temporo bazal stâng atestă un mecanism de producere prin deceleraţie. Se mai precizează că nu există elemente medico-legale obiective care să permită stabilirea cu exactitate a caracteristicilor corpului delict care a determinat leziunile active (TTC hemicranian stâng) în absenţa unor expertize criminalistice ale corpurilor delicte. în plus se arată că fracturile de bază craniană din etajul mijlociu drept şi stâng nu sunt de sine stătătoare ci iradieri ale fracturilor de calotă (parietale dreapta şi respectiv stânga).

În plus, morfologia şi tipologia leziunilor traumatice precum şi evoluţia clinică a victimei atestă că între traumatismul cranio cerebral cu impact parietal drept şi deces există o legătură de cauzalitate directă necondiţionată, având în vedere gravitatea leziunilor meningo cerebrale. Se menţionează că între traumatismul cranio cerebral cu plagă contuză parietală stângă, fractură liniară de calotă iradiată la bază şi hematom extradural de dimensiuni reduse necompresiv şi deces nu se poate stabili cu certitudine o legătură de cauzalitate, având în vedere următoarele: consecinţele meningo cerebrale posttraumatice mai reduse la nivelul emisferului cerebral stâng, care nu explică prin ele însele decesul şi imposibilităţii producerii unor leziuni grave cerebrale ca o consecinţă exclusivă a căderii în căruţă; amploarea leziunilor traumatice cranio cerebrale specifice căderii cu impact parietal drept, nu poate fi explicată prin producerea acestora prin simpla cădere a victimei în căruţă şi lovirea de relieful interior al acesteia urmare a lovirii cu corp dur la nivel parietal stâng; nu există date certe care să ateste producerea traumatismului cranio cerebral cu impact parietal drept în acelaşi context lezional cu lovirea activă a victimei sau existenţa a două momente traumatice cu prezenţa unui „interval liber" între lovirea activă a victimei şi căderea generatoare a leziunilor cranio cerebrale care au determinat decesul.

Referitor la hematomul extradural stâng, se arată că acesta a fost de mici dimensiuni, este consecinţa lovirii active cu un corp dur, dar nu a contribuit prin el însuşi la deces.

În ceea ce priveşte intervenţiile chirurgicale se arată: toaleta şi sutura plăgii contuze de 1 cm parietal stâng produsă prin lovire activă cu un corp dur contondent, reprezintă o intervenţie de mică chirurgie; cura neurochirurgicală de evacuare a hematomului extradural compresiv consecutiv căderii reprezintă o intervenţie chirurgicală de amploare efectuată de urgenţă, în primele 24 de ore de la internare, constând în: incizie liniară temporo-parietală dreapta, craniectomie temporo-parietală dreaptă cu diametrul de circa 6 cm şi evacuarea spontană prin aspiraţie a hematomului extradural gigant, sânge proaspăt şi coaguli, circa 200 ml gros de circa 5 cm, hemostază dificilă prin electrocoagulare şi gelaspon, drenaj, sutură, pansament. Se precizează că autopsia victimei efectuată după o supravieţuire a victimei până la data de 24 martie 2005 e evidenţiat refacerea hematomului extradural fronto parietal drept şi occipital drept cu efect compresiv cerebral drept, coaguli de grosime maximă 4-5 cm la nivel fronto-parietal drept. Se consideră că nu au existat deficienţe de tehnică chirurgicală, tratamentul fiind corect indicat şi aplicat, iar evoluţia nefavorabilă şi decesul datorându-se gravităţii leziunilor cranio meningo cerebrale iniţiale precum şi hemostazei intraoperatorii dificile şi a tulburărilor hemostatice ce au permis refacerea hematomului extradural drept tanatogenerator.

Din punct de vedere medico-legal reiese că victima a fost lovită, suferind o plagă contuză parietală stângă cu hematom epicranian subiacent şi fractură parieto-temporală stângă liniară iradiată la bază şi un hematom extradural subiacent s-au produs printr-un mecanism activ de lovire cu corp dur, plaga suturată prezentată în actele medicale denotă faptul că a existat o rană produsă prin lovire cu un corp înţepător. Această leziune a pus în primejdie viaţa victimei însă nu i-a cauzat decesul.

Decesul victimei B.I. s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale cu fracturi liniare parieto-temporale bilateral de calotă craniană iradiate la bază şi hematoame extradurale subiacente fracturilor, cu efect de masă la nivelul emisferului cerebral drept şi edem cerebral accentuat cu angajare cerebeloasă, stabilindu-se că traumatismul cranio cerebral poate data din 20 martie 2005. Mecanismul de producere al acestor leziuni este diferit faţă de mecanismul de producere al leziunilor prezentate de victimă în partea stângă, aşa cum s-a arătat mai sus. în plus, leziunile din partea dreaptă s-au produs printr-un mecanism de cădere şi lovire de corp pe plan dur. Intensitatea şi amploarea leziunilor traumatice meningo - cerebrale consecutiv căderii cu impact parietal drept demonstrează un impact puternic al craniului de un corp/plan dur, astfel că nu au fost excluse două momente traumatice, implicând fie căderea de la alt nivel, posibil din căruţă în condiţiile părăsirii locului faptei cu atelajul, fie căderea de la acelaşi nivel pe plan dur ulterior coborârii din căruţă.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost cu plângerea penală formulată de SC L.D.L.I. SRL Braşov, declaraţiile părţii vătămate G.M.G., declaraţiile părţii vătămate B.M., rapoarte de constatare medico-legală, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.

Fiind audiat, inculpatul T.C. nu a recunoscut fapta, arătând că furca aruncată de el, nu a lovit victima în zona capului ci în zona coastelor.

În raport de ansamblul probator foarte amplu administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că vinovăţia inculpatului a fost dovedită pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, inculpatul T.C. şi partea civilă B.M.

Prin Decizia penală nr. 113/ R din 10 noiembrie 2008, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul T.C. împotriva sentinţei penale nr. 221 din 6 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a desfiinţat-o numai cu privire la inculpatul T.C., pe latură penală a cauzei şi cu privire la cheltuielile judiciare.

Rejudecând, în temeiul art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen. şi a art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 lit. e) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul T.C. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen., întrucât fapta a fost săvârşită în legitimă apărare.

Cheltuielile judiciare de la fond au rămas în sarcina statului.

A menţinut celelalte dispoziţii.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă B.M.

A obligat partea civilă la 20 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar celelalte cheltuieli judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, criticând-o pentru nelegalitate faţă de împrejurarea că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale de natură să influenţeze soluţionarea cauzei şi pentru netemeinicie apreciind că s-a comis o gravă eroare de fapt care a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 864 din 5 martie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 113/R din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul T.C.

A casat Decizia penală atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Braşov.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, s-a plătit din fondul M.J.L.C.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut că, deşi inculpatul T.C., prin apărător a formulat mai multe apărări asupra cărora instanţa de apel nu s-a pronunţat, cereri esenţiale pentru inculpat de natură să garanteze drepturile dar şi să influenţeze soluţia procesului.

Astfel, deşi inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. sau art. 181 C. pen., instanţa nu a făcut referire la aceste apărări.

Procedând la rejudecarea cauzei, prin Decizia penală nr. 78/AP din 12 noiembrie 2010 Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul T.C. împotriva sentinţei penale nr. 221/S din 6 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a desfiinţat-o numai cu privire la latura penală a cauzei cu referire la inculpatul T.C. şi cu privire la cheltuielile judiciare stabilite în sarcina acestuia şi, pronunţând o nouă hotărâre:

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. şi art. 44 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., a achitat pe inculpatul T.C. pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat la fond au rămas în sarcina statului.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă B.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A dispus avansarea din fondurile M.J. către Baroul Braşov a sumei de 350 lei, reprezentând onorariile cumulate ale apărătorilor din oficiu, sumă ce se va include în cheltuielile judiciare.

A obligat apelanta parte civilă B.M. să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate.

În urma analizării expertizelor medico-legale efectuate în cauză se reţine că a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre lovirea victimei cu furca în zona stângă a capului şi decesul acesteia, încadrarea juridică reţinută prin actul de acuzare fiind cea corectă, fapta pentru care apreciază instanţa de apel că apelul parchetului este întemeiat sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptei.

Se apreciază că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 180 alin. (2), art. 181 C. pen. sau art. 182 C. pen., cât timp actele de violenţă au avut drept consecinţă decesul victimei, consecinţă specifică infracţiunii prev. de art. 183 C. pen.

Se reţine că inculpatul a lovit-o cu intenţie pe victimă însă moartea acesteia a depăşit voinţa inculpatului care nu a prevăzut rezultatul unei fapte, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

În raport de aceste argumente, apreciază instanţa de apel că nu pot fi reţinute în cauză nici disp. art. 178 C. pen., infracţiune ce poate fi comisă doar din culpă.

Faţă de modalitatea de comitere a faptei şi împrejurările concrete de desfăşurare a evenimentelor, reţine instanţa de apel că în cauză sunt incidente disp. art. 44 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., apreciind că sunt îndeplinite condiţiile unui atac material, direct, imediat şi injust.

Astfel victima B.I. împreună cu numiţii I.I. şi R.C.R. sustrăgeau bunuri din incinta societăţii comerciale în momentul în care au fost observaţi de inculpat şi de ceilalţi doi paznici care aveau îndatorirea legală de a interveni. Văzând că au fost surprinşi de către paznici, victima B.I. şi numitul I.I. pentru a-şi asigura scăparea s-au folosit de căruţă şi cal, precum şi de furca pe care o aveau asupra lor ca instrumente de atac şi ameninţare.

În acest context, inculpatul a aruncat furca la întâmplare atât pentru a opri infractorii cât şi pentru a se apăra, ambele reacţii fiind legitimate şi necesare în contextul stării de fapt, aşa încât instanţa de apel a considerat că inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare, cât timp probele dosarului nu dovedesc existenţa unui atac din partea victimei care să-l determine pe inculpat să adopte o asemenea atitudine violentă, soldată cu decesul victimei.

În susţinerea recursului sunt invocate cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 172 şi 18 C. proc. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de parchet nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de apel în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal iar încadrarea juridică dată faptei corespunde situaţiei de fapt stabilite, în mod corect reţinând instanţa de apel că inculpatul T.C. a comis fapta în stare de legitimă apărare.

Instanţa de apel, în rejudecare a făcut o analiză completă şi judicioasă a întregului ansamblu probator, ca şi a tuturor apărărilor inculpatului, reţinând în mod justificat incidenţa unei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv legitima apărare reglementat de disp. art. 44 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei, în mod corect a apreciat instanţa de apel că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., probele administrate în cauză dovedesc indubitabil legătura de cauzalitate dintre lovirea victimei cu furca în zona stângă a capului şi decesul acesteia.

În raport de condiţiile concrete ale cauzei reţine Înalta Curte că în mod corect instanţa de apel a reţinut că inculpatul T.C. a comis fapta în stare de legitimă apărare.

Astfel, potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., legitima apărare este acea acţiune pe care o persoană o realizează prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru a înlătura un atac material, direct imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori intervalul obştesc.

De esenţa legitimei apărări este existenţa unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile acesteia ori un interes obştesc şi care creează necesitatea unei acţiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să afecteze valorile ameninţate.

Cu privire la atac legea stabileşte că acesta trebuie să îndeplinească anumite condiţii şi anume să fie material, direct, imediat şi injust şi să fie îndreptat împotriva unei persoane ori unui interes obştesc şi să le pună în pericol grav.

De asemenea şi fapta săvârşită în stare de legitimă apărare trebuie să îndeplinească anumite condiţii şi anume să fie necesar pentru înlăturarea atacului şi să fie proporţională cu gravitatea atacului.

Or, în cauza dedusă judecăţii, reţine Înalta Curte că sunt întrunite atât condiţiile referitoare la atac cât şi cele referitoare la apărare, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel.

Din probele dosarului rezultă cu certitudine că victima B.I. împreună cu numiţii I.I. şi R.C.R. au pătruns în incinta fermei aparţinând SC L.D.L.I. SRL Braşov, cu scopul de a sustrage furaje, situaţie în care au fost surprinşi de către inculpatul T.C. şi martorii D.C. şi G.M.G., toţi trei angajaţi în calitate de paznici ai depozitului unde se găseau furaje.

În aceste condiţii, văzând că sunt surprinşi de către paznici, victimă B.I. şi numitul I.I. s-au folosit de căruţă şi de furca pe care o aveau asupra lor pentru a-şi asigura scăparea, sens în care victima a pornit în galop cu căruţa îndreptându-se spre singura ieşire din fermă, loc unde se aflau şi cei trei paznici.

Această situaţie de fapt este confirmată atât de martorul I.I., cât şi de martorul R.C.R., ambii arătând în declaraţiile date pe parcursul procesului penal că victima B.I. a pornit căruţa în galop, îndreptându-se spre ieşire, unde au fost întâmpinaţi de paznici.

Este adevărat că în faţa instanţei martorul I.I. prezintă într-o mică măsură o situaţie de fapt diferită, însă precizează că în momentul în care au încercat să plece cu căruţa, paznicii se aflau în faţa căruţei. Arată, de asemenea martorul că nu au oprit căruţa ci au trecut printre paznici.

Arată, de asemenea martorul că aveau în căruţă două furci fără a preciza însă, dacă, le-au folosit în vreun fel.

Aceeaşi situaţie de fapt este descrisă şi de inculpat care a declarat în faţa instanţei că victima şi martorul I.I. au trecut cu căruţa printre ei, iar martorul I.I. avea în mână o furcă pe care intenţiona să o arunce spre el şi spre ceilalţi paznici.

În acest context martorii D.C. şi G.M.G. au aruncat cu diverse obiecte spre căruţă, iar inculpatul T.C. a aruncat la întâmplare furca atât pentru a opri infractorii cât şi pentru a se apăra, fapta fiind comisă în condiţiile unei puternice tulburări şi temeri determinată de atitudinea violentă a victimei.

Fapta comisă de inculpat în apărare a fost concomitentă cu atacul venit din partea victimei, atât el cât şi ceilalţi paznici fiind expuşi pericolului de a-şi pierde viaţa faţă de modul de comportament al victimei care a trecut cu căruţa în galop printre paznici.

Faţă de modalitatea agresivă a victimei B.I. de a părăsi incinta fermei, Înalta Curte apreciază că este justificată pe deplin replica venită din partea inculpatului.

Nu este întemeiată motivarea recursului parchetului, potrivit căreia Curţii de Apel Braşov a preluat versiunea paznicilor care au arătat că I.I. avea o furcă pe care o agita de o parte şi de alta a căruţei, cât timp, aşa cum am arătat, chiar martorii I.I. şi R.C.R. au declarat că victima a trecut în galop cu căruţa printre paznici, situaţie ce este echivalentă cu atacul imediat, material, direct şi injust.

Faţă de toate aceste considerente arătate, Înalta Curte apreciază că soluţia dispusă de instanţa de apel este legală şi temeinică, probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice dubiu că inculpatul T.C. a comis fapta pentru a înlătura atacatul venit din partea victimei.

Corect a reţinut instanţa de apel că în cauză sunt incidente şi disp. art. 44 alin. (3) C. pen., potrivit cărora, este în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburări sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Este cert că inculpatul împreună cu ceilalţi paznici au acţionat sub imperiul unei puternice tulburări şi temeri determinate de comportamentul victimei, depăşind însă limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi împrejurările în care s-a produs atacul, fapt ce face posibilă incidenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare prev. de art. 44 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Faţă de argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat recursul parchetului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 78/AP din 12 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul T.C.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 1836/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2314/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: