ICCJ. Decizia nr. 2016/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 425/F din 10 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, plângerile formulate de petentele I.R.A. și I.M.R. și a menținut rezoluția din 17 mai 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1750/P/2008.
Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele:
Prin cererea promovată pe rolul Curții de Apel București la data de 31 mai 2010 și înregistrată sub nr. 4837/2/2010, petentele I.R.A. și I.M.R., în temeiul art. 2781C. proc. pen. au formulat plângere împotriva rezoluției din 17 mai 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1750/P/2008 și au solicitat trimiterea cauzei la Parchet pentru a se efectua un probatoriu complet cu privire la faptele și persoanele față de care au formulat mai multe plângeri penale.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că, prin rezoluția din 17 mai 2010 emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1750/P/2008, s-a dispus respingerea ca neîntemeiate a plângerilor formulate de petentele I.M.R. și I.R.A. împotriva soluției emisă la data de 23 aprilie 2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin rezoluția din 23 aprilie 2010, în baza art. 228 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții:
- M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), art. 192,art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 și art. 208-209 C. pen.;
- D.E. și M.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), art. 192,art. 246,art. 249,art. 26 raportat la art. 217 C. pen., art. 26 raportat la art. 208-209 C. pen.;
- P.I.C., S.M., T.G., C.M., B.M. și M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 217 C. pen., art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), art. 192 și art. 208-209 C. pen.
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că, la data de 11 noiembrie 2008 numitele I.M.R. și I.R.A., au formulat plângere penală solicitând efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc M.C., precum și față de numita P.L.C. și "alte 7-8 persoane necunoscute și neidentificate'", sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), art. 192 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) si art. 208-209 C. pen., înregistrată sub nr. 1750/P/2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin ordonanța nr. 9700/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a fost declinată plângerea formulată de I.R.A. și I.M.R. împotriva executorului judecătoresc M.C. și numitei P.L.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), cauza fiind înregistrată sub nr. 304/P/2009.
Prin ordonanța nr. 15227/P/2008 din 17 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a fost declinată plângerea formulată de I.R.A. și I.M.R. împotriva executorului judecătoresc M.C. și numitei P.L.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), cauza fiind înregistrată sub nr. 1305/P/2009.
Prin ordonanța nr. 12200/P/2008 din 31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a fost declinată plângerea formulată de I.R.A. și I.M.R. împotriva executorului judecătoresc M.C. și numitei P.L.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), cauza fiind înregistrată sub nr. 1614/P/2009.
Având în vedere că, toate plângerile penale formulate au ca obiect modul în care executorul judecătoresc M.C. a pus în executare titlul executoriu ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 328/2008 al Biroul Executorului Judecătoresc M.C. și privește aceleași fapte și aceleași persoane, prin rezoluția nr. 1750/P/2008 din 22 aprilie 2010 s-a dispus conexarea tuturor cauzelor.
în plângerile din dosarele nr. 304/P/2009, 1305/P/2009 și 1614/P/2009 (identice), numitele I.M.R. și I.R.A. au arătat că în ziua de 17 iulie 2008, in jurul orei 12:30, în curtea imobilului, proprietate personală, din București, sector 3, a pătruns numita P.L.C., însoțită de două persoane "cu identitate necunoscută", dintre care una a afirmat ca este executorul judecătoresc M.C.
De asemenea, în plângerea din dosarul nr. 1750/P/2008, numitele I.R.A. și I.M.R. au arătat că la data de 10 septembrie 2008, în jurul orelor 10:00, în fața curții imobilului, proprietate personală, din București, sector 3, numita P.I.C., "împreună cu un cetățean, în civil, doi agenți de politie și mai mult de 8 persoane necunoscute au sunat la sonerie. O persoană, care s-a recomandat ca fiind executorul judecătoresc M.C., le-a comunicat "că a venit pentru mutarea gardului".
Au mai arătat sus numitele că niciuna dintre persoanele prezente nu s-a legitimat, motiv pentru care au sunat la 112, și au sesizat politia.
La fața locului a sosit un echipaj de politie care nu a luat nicio măsură și nu a dispus evacuarea persoanelor respective din curtea imobilului, cu motivarea că acțiunea este legala.
Audiat, executorul judecătoresc M.C. a declarat că executarea silită s-a pornit și s-a desfășurat conform prevederilor legale, în prezenta organelor de ordine publică.
De asemenea, în cauză a fost audiată numita P.I.C., agenții de poliție care au participat la executarea silită, precum și alte persoane.
Audiate, numitele I.R.A. și I.M.R. au reluat aceleași acuzații din plângeri, fără a putea preciza, în concret, în conformitate cu art. 222 alin. (2) C. proc. pen., în ce constau faptele imputate, modul de săvârșire al acestora, precum și eventualele probe.
La dosarul cauzei a fost atașat, în fotocopie certificată, dosarul de executare nr. 328/2008 al Biroului Executorului Judecătoresc M.C.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că prin sentința civilă nr. 1058 din 02 februarie 2006 al Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă și irevocabilă, s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în București, sector 3, prin atribuirea câtre reclamanta P.I.C., a suprafeței de 94,5 mp și către pârâtele I.R.A. și I.M.R. a suprafeței de 257,5 mp.
De asemenea, prin aceeași sentință s-a dispus obligarea pârâtelor la constituirea unei servitute de trecere în favoarea reclamantei P.I.C. pe o suprafață de 32 mp, conform raportului de expertiză omologat.
în condițiile în care numitele I.R.A. și I.M.R. nu au înțeles să execute de bunăvoie toate dispozițiile instanței, numita P.I.C. a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc M.C. executarea silita a dispozițiilor sentinței civile nr. 1058 din 02 februarie 2006 a Judecătoriei Sectorului 3 București, constituindu-se dosarul de executare nr. 328/2008.
In cauza, executorul judecătoresc a emis la data de 21 iulie 2008 somația prin care, debitoarele I.R.A. si I.M.R., erau somate sa predea imobilul, teren, situat în București, sector 3, în suprafață de 4,5 mp (servitute de trecere).
Anterior acestei date, respectiv la data de 17 iulie 2008, executorul judecătoresc M.C., s-a prezentat în imobilul situat in București, sector 3 și, însoțit de creditoarea P.I.C., a pătruns în curtea comuna pentru a stabili amplasamentul și modalitățile de punere in executare a titlului executoriu.
Cu aceeași ocazie, executorul judecătoresc a discutat cu numitul I.V.A., fratele, respectiv fiul numitelor I.R.A. și I.M.R., comunicând motivele pentru care este prezent in respectivul imobil.
Ulterior, urmare a somației făcute, la data de 02 septembrie 2008, conform procesului-verbal din aceeași dată, executorul judecătoresc s-a prezentat la imobilul situat în București, sector 3, în vederea executării și, negăsind pe nimeni, a dispus amânarea executării.
La data de 10 septembrie 2008, executorul judecătoresc M.C., însoțit de reprezentanți ai politiei, creditoarea si alte persoane necesare efectuării lucrărilor de mutare a gardului, a procedat la punerea in executare a titlului executoriu.
Cu ocazia executării, după cum a rezultat din procesul-verbal întocmit la aceeași data, a fost necesara intervenția organelor de politic.
Executarea silita a început la orele 11:00 și s-a finalizat la orele 16:00, cu punerea în executare a titlului executoriu, respectiv constituirea dreptului de servitute pentru suprafață de 4,5 mp.
A rezultat că executarea silită s-a desfășurat conform prevederilor legale iar executorul judecătoresc și-a îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu, neexistând date si indicii privind săvârșire vreunei fapte de natură penală.
Cu privire la criticile formulate de numitele I.M.R. și I.R.A. privind continuarea executării, în condițiile în care a fost formulată o contestație la executare, s-a constatat că simpla formulare a unei contestații la executare nu suspendă executarea silită.
Or, în condițiile existenței unui titlu executoriu, debitorul are obligația să execute de bunăvoie prevederile acestuia iar, în cazul în care acesta refuză, creditorul are dreptul să solicite executarea silită a obligației prin intermediul unui executor judecătoresc.
Potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 188/2000, prima dintre atribuțiile executorilor judecătorești este de punere în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii.
In ce privește critica formulată de petente cu privire la pătrunderea în mod ilegal în imobil și ocuparea acestuia, s-a constatat că executorul judecătoresc a dispus în conformitate cu art. 575-577 C. proc. civ., pătrunderea nefiind fără drept iar ocuparea fiind, în fapt, punerea în posesie a creditoarei prin executare silită legală.
Relativ la așa zisele infracțiuni de distrugere și furt, acestea nu au fost susținute de niciun alt mijloc de probă iar executarea s-a făcut în prezența organelor de ordine publică, neexistând date și indicii privind existența unor astfel de fapte.
In ce privește faptele agenților de poliție D.E. și M.M., din cadrul Secției 10 Poliție, sub aspectul săvârșirii-infracțiunii de abuz în serviciu, respectiv neglijență în serviciu și complicitate la celelalte infracțiuni, deoarece nu au intervenit pentru evacuarea persoanelor și au pătruns în curtea sus numitelor cu prilejui executării și, mai mult, au ajutat la executare, se constată că acestea nu sunt de natură penală.
Astfel, în conformitate cu art. 3732și art. 412 C. proc. civ., aceștia au participat la executare, urmare a adresei executorului judecătoresc, fiind desemnați de conducerea Secției 10 Poliție în conformitate cu art. 26 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 218/2002.
Cu privire la faptele imputate numitei P.I.C. și celorlalte persoane care au însoțit-o, în fapt, S.M., T.G., C.M., B.M. și M.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), art. 192 C. pen. și art. 208-209 C. pen., s-a constatat că faptele acestora nu sunt de natură penală.
Astfel, numita P.I.C. a participat la executarea silită, în calitate de creditoare, iar ceilalți, în calitate de martori, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 10 septembrie 2008.
Curtea de Apel București, examinând actele și lucrările din dosarul penal nr. 1750/P/2008, în care au fost conexate toate plângerile celor două petente adresate organului de urmărire penală, a constatat că rezoluția atacată este legală și temeinică, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că activitățile desfășurate de executorul judecătoresc și de celelalte persoane s-au circumscris atribuțiilor legale în cadrul dosarului de executare cu nr. 328/2008.
în cauză nu s-au putut reține indicii cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni de către persoanele cercetate, astfel că măsura dispusă de procurorul de caz s-a constatat că este legală și temeinică.
împotriva sentinței penale nr. 425/F din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs petiționara I.R.A., cauza fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți sub nr. 4838/2/2010.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 3856alineat ultim C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta petiționară, este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel București este definitivă.
înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispozițiile art. 3851C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.
în prezenta cauză prin sentința penală nr. 425/F din 10 decembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, potrivit art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerile formulate de petentele I.R.A. și I.M.R. și a menținut rezoluția din 17 mai 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1750/P/2008, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea nici unei căi de atac în acest context procesual.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2781alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentința penală nr. 425/F din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de fond, este definitivă potrivit art. 2781pct. 10 C. proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționară.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.
Față de considerentele precizate, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara I.R.A. împotriva sentinței penale nr. 425/F din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte, a obligat recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2018/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1996/2011. Penal → |
|---|
