ICCJ. Decizia nr. 2052/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 100 din 31 august 2010 pronunțată de Tribunalul Olt, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul din oficiu al inculpatului, din infracțiunea de "tentativă de omor calificat" prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracțiunea de "loviri sau alte violente" prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., ca neîntemeiată, în baza art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.G., la 7 ani și 6 luni închisoare pedeapsă principală și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
In baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 98/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului M.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzut de art. 20 C. pen. raportat la art.174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Analizând probatoriul administrat pe întreg parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești și apreciindu-l conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., instanța de fond a constatat în fapt că inculpatul M.G. și partea vătămată N. (fostă M.)L. s-au căsătorit la data de 28 iulie 1990, din căsătoria acestora rezultând copiii M.C.N. - în vârstă de 20 ani - și minorul M.C.F. - născut la data de 4 iulie 1993. După o anumită perioadă de timp, inculpatul M.G. a început să manifeste o atitudine agresivă față de partea vătămată, fiind violent fizic și verbal cu aceasta, amenințând-o în repetate rânduri cu moartea, acest comportament fiind sesizat organelor de cercetare penală care l-au sancționat contravențional pe inculpat, astfel cum rezultă din înscrisurile eliberate de Poliția municipiului Slatina și comunicate părții civile.
Pe fondul acestui comportament agresiv, în mod irevocabil instanța civilă a dispus, din culpa pârâtului M.G., desfacerea căsătoriei părților, încredințarea minorului M.C.F. spre creștere și educare reclamantei M.L., revenirea acesteia la numele avut anterior, precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în sumă de 135 lei lunar, începând cu data de 23 aprilie 2009, până la majoratul acestuia.
Așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, părțile au continuat să locuiască în aceeași curte, în imobile separate, acestea din urmă fiind despărțite de un gard, din material lemnos cu o înălțime de aproximativ 110 cm., iar pe acest fond conflictual în seara zilei de 26 februarie 2010 inculpatul, nemulțumit și de atitudinea părții vătămate de a solicita instanțelor desfacerea căsătoriei, s-a deplasat din propria locuință în locuința părții vătămate, fiind observat de aceasta, care, cunoscându-i caracterul agresiv, a ieșit din casă îndreptându-se spre poartă, cu intenția de a ieșit din curte. în apropierea porții, dar în interiorul curții, inculpatul a ajuns-o din urmă, și a prins-o de păr iar cu un cuțit, cei aparține - astfel cum susține partea vătămată - i-a aplicat o lovitură în zona hemitoracelui stâng, provocându-i o plagă tăiată și un hemopneomotorax stâng, după care, în contextul în care partea vătămată a reușit să se întoarcă, a încercat să-i aplice o a doua lovitură de cuțit, dar aceasta a reușit să pareze lovitura cu mâna dreaptă, smulgându-i cuțitul din mână și aruncându-1 în curte, unde a fost identificat de organele de poliție, astfel cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică.
Inculpatul a continuat să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele, creându-i leziunile descrise în raportul de constatare medico-legală, înțelegând să înceteze agresiunea, atât ca urmare a strigătelor părții vătămate și promisiunii acesteia că se vor împăca, cât și ca urmare a apariției martorilor I.E.F. și T.N. ce au acordat părții vătămate, primul ajutor.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 347/E din 4 martie 2010, a rezultat că partea vătămată a prezentat echimoze în regiunea periorbitală dreaptă și pe fața dorsală a mâini drepte, precum și o plagă tăiată de 3 cm. în regiunea scapulară stângă, fiind internată în secția chirurgie toracică a Spitalului Județean Slatina cu diagnosticul "hemopneumotorax stâng plagă tăiată hemitoracele stâng posterior", leziunile traumatice produse prin lovire cu corpuri dure și corp tăietor înțepător (cuțit], necesitând - dacă nu survin complicații - 14 zile îngrijiri medicale. S-a mai precizat că leziunea traumatică de la nivelul toracelui a pus în primejdie viața victimei, iar leziunea traumatică de pe fața dorsală a mâinii drepte, constituie leziune de autoapărare.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale, prevăzute de art. 345 C. proc. pen., prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele textului de lege incriminator, avându-se în vedere la individualizarea acesteia criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social a faptei săvârșite și persoana inculpatului, dispunând condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, materializată în chiar minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție, în condițiile art. 57 C. pen.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel - în termen legal - inculpatul M.G., care a criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 36 din 21 februarie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.G. - deținut în PMS Craiova, împotriva sentinței penale nr. 100 din 31 august 2010 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 1537/104/2010, ca nefundat, fiind menținută starea de arest și dedus arestul preventiv, în continuare, de la 31 august 2010, la zi.
Astfel, instanța de control judiciar a reținut că în cauză inculpatul a comis actele materiale care intră în componența infracțiunii reținute în sarcina sa de tentativă la omor calificat constatând existenta vinovăției acestuia. Totodată s-a reținut, ca fiind nefondată critica inculpatului privitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, apreciindu-se că în raport de modalitatea de comitere a infracțiunii, de persoana inculpatului, nu se impune reducerea pedepsei sau schimbarea modalității de executare a acesteia.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul M.G. a criticat hotărârea pentru netemeinici și nelegalitate, fiind invocat în principal cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., iar în subsidiar cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct 14 C. proc. pen.
Concluziile reprezentantului Ministrului Public și poziția adoptată de recurentul inculpat, susținerile apărătorului acestuia, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul M.G. este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Astfel, înalta Curte verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse constată faptul că în cauză prima instanță, precum și instanța de control judiciar au dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor reținând o corectă situație de fapt.
în cauză prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată în cursul activității de probațiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză fiind cert în sensul stabilirii vinovăției inculpatului. în mod corect, prima instanță de judecată, și instanța de control judiciar, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. reținând că în seara zilei de 26 februarie 2010, în urma unui conflict avut cu soția sa M.L., cu un cuțit i-a aplicat acesteia în mod repetat lovituri cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol și care au necesitat pentru vindecare 14-15 zile medicale.
Susținerile inculpatului în sensul că nu a se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa sunt infirmate de probele administrate în cauză, declarația părții vătămate coroborându-se pe deplin cu declarațiile martorilor M.C.F., I.E.F. și T.N. - din acestea rezultând că în seara zilei de 26 februarie 2010 partea vătămată prezenta leziuni despre care a afirmat că au fost cauzate de inculpat.
Astfel, din declarația martorului M.C.F., fiul părților, rezultă că în ziua de 26 februarie 2010 în curtea imobilelor în care locuiesc părțile, nu se mai găseau alte persoane, în momentul revenirii sale la domiciliu, la cererea mamei sale, care i-a solicitat ajutorul, observându-1 pe inculpat la poarta locuinței "plin de sânge pe mâini și pe buzunarul de la cămașa cu care era îmbrăcat, de culoare albă" (fila 52 dosar).
Totodată, din declarația martorului I.E.F. (fil. 40 dosar urmărire penală) rezultă că " am văzut-o pe M.L. că fugea spre poarta de ieșire din locuință, urmată de soțul său. M.L. mi-a solicitat ajutorul spunând că a fost tăiată cu cuțitul de M.G.. Am văzut că acesteia îi curgea sânge din spate, mâini și față.(...)"
Toate acestea se coroborează cu raportul de constatare medico legală - din care rezultă că la aceeași dată, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri dure și corp tăietor înțepător ( cuțit) care i-au pus în primejdie viața.
înalta Curte constată totodată că în speța dedusă judecății inculpatului i-a fost respectat dreptului la un proces echitabil, toate mijloacele de proba fiind administrate în fata acuzatului, asistat de un apărător, în ședința publica, în dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeana într-o jurisprudența constanta.
Prin urmare, înalta Curte de Casație și Justiție nu poate primi susținerea inculpatului potrivit căreia nu este autorul faptei atâta vreme cât această apărare este singulară, nefiind susținută de nici un mijloc de probă, pe de o parte, iar pe de altă parte, tot probatoriul cauzei apreciat în ansamblu conchide cu privire la săvârșirea infracțiunii, de inculpatul M.G., în condițiile descrise anterior, criticile formulate de acesta sub acest aspect fiind nefondate.
Examinând cauza prin prisma criticii formulată inculpat privitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, înalta Curte de Casație și Justiție constată că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității făptuitorului de natură a realiza scopul și a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. Astfel, s-a apreciat că numai o pedeapsă privativă de libertate își poate atinge finalitatea, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, ceea ce a condus la o corectă adecvare a criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilindu-se o pedeapsă al cărei cuantum să asigure reflectarea, atât a gravității concrete a acesteia, prin fapta comisă, aducându-se atingere unei valori fundamentale, cum este viața omului, dar și circumstanțelor reale ale săvârșirii ei, cu efectele sale în plan sancționator, precum și a circumstanțelor personale.
înalta Curte consideră că în cauză nu se impune o reindividualizare a pedepsei stabilită de instanța de apel, deoarece aceasta sub aspectul cuantumului reflectă în mod plural nu numai gradul de pericol social foarte ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanțele reale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, dându-i posibilitatea unei reintegrării viitoare pozitive în societate, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin urmare, față de cele învederate înalta Curte in baza art. 385/15 pct. 1, lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 36 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
în baza art. 192 pct. 3, alin. (2) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2129/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2056/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
