ICCJ. Decizia nr. 2045/2011. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2045/2011
Dosar nr.3962/2/2011
Şedinţa publică din 17 mai 201.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 29 aprilie 2011, pronunţată în dosarul nr. 3962/2/2011 (1636/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 139, alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1451, alin. (1) C. proc. pen., a admis, cererea de înlocuire a măsurii de prevenţie, formulată de petentul-inculpat P.S.M. şi, în consecinţă, a dispus înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei de judecată, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii efective în libertate a inculpatului.
În temeiul art. 1451, alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 145 alin. (1)1 şi alin. (1)2 C. proc. pen., inculpatul va respecta, pe perioada măsurii de prevenţie, următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală şi la instanţa de judecată, ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la secţia de poliţie în a cărei rază teritorială domiciliază, desemnată cu supravegherea acestuia, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori va fi chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
e) să nu se apropie şi să nu comunice, direct sau indirect, cu martorii şi cu toţi ceilalţi inculpaţi;
f) să nu exercite profesia de poliţist.
În temeiul art. 145 alin. (2)2 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare, cu rea-credinţă, a măsurii de prevenţie sau a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
A dispus punerea în libertate a inculpatului P.S.M., de sub puterea M.A.P. nr. 66/U.P. din 9 noiembrie 2011, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 1249/2/2011 (538/2011), dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 192, alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a apreciat că măsura de prevenţie a obligării de a nu părăsi ţara este mult mai potrivită pentru inculpat şi nu aduce atingere bunei desfăşurări a procesului penal întrucât urmărirea penală este finalizată, iar probatoriul a fost deja administrat.
La data de 13 mai 2011, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a înregistrat cererea de soluţionare a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din 29 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 3962/2/2011 (1636/2011), privind pe inculpatul P.S.M.
La dosarul cauzei nu s-au ataşat motivele de recurs formulate de parchet, iar cu ocazia soluţionării recursului, respectiv 17 mai 2011, în susţinerea orală, reprezentantul parchetului a precizat că recursul declarat nu mai are obiect, în condiţiile în care prin Decizia penală nr. 1972 din 12 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, inculpatul P.S.M. a fost pus în libertate.
Examinând recursul declarat, Înalta Curte constată următoarele:
Prin încheierea din 29 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis cererea de înlocuire a măsurii de prevenţie, formulată de petentul-inculpat P.S.M. şi, în consecinţă, a dispus înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei de judecată, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii efective în libertate a inculpatului.
S-au stabilit obligaţiile pe care inculpatul urmează să le respecte pe perioada măsurii de prevenţie, conform art. 1451 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 145 alin. (1)1 şi alin. (1)2 C. proc. pen.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului P.S.M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 66/U.P. din 9 februarie 2011, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 1249/2/2011 (538/2011), dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 17 mai 2011.
Anterior acestei date, respectiv la 12 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 1972, a admis recursul declarat de recurentul inculpat P.S.M. împotriva încheierii nr. 152/P din 29 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 544/59/2011, a casat încheierea atacată şi, rejudecând, în baza art. 1608a alin. (2) C. proc. pen., a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.S.M. A dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului P.S.M. de sub puterea mandatului de arestare dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 1602 alin. (3) şi alin. (3)1 C. proc. pen., a pus în vedere inculpatului ca, pe durata liberării provizorii sub control judiciar, să respecte următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească, fără încuviinţarea instanţei, limita teritorială a judeţului Arad, cu excepţia situaţiilor în care este chemat de către organele de urmărire penală sau instanţa de judecată.
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, respectiv poliţia localităţii Arad, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
f) să nu se apropie de inculpaţii şi martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect;
g)să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta.
În baza art. 1602 alin. (3)2 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului P.S.M. că, în caz de încălcare cu rea credinţă a oricăreia dintre obligaţiile sus menţionate se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 1602 alin. (4) C. proc. pen., a dispus comunicarea deciziei administraţiei locului de deţinere, inculpatului P.S.M. şi tuturor instituţiilor prevăzute la art. 145 alin. (2)1 C. proc. pen.
Prin urmare, cum inculpatul P.S.M. a fost pus în libertate prin hotărârea sus menţionată, definitivă, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din 29 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, nu mai are obiect, motiv pentru care urmează a-l respinge, ca nefondat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din 29 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 3962/2/2011 (1636/2011), privind pe inculpatul P.S.M.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2039/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2049/2011. Penal → |
|---|
