ICCJ. Decizia nr. 2039/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2039/2011
Dosar nr. 867/57/2010
Şedinţa publică din 17 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanţa nr. 1035/P/2009 din 31 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul T.V.P., executor judecătoresc, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 217 C. pen., art. 220 alin. (2) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen. şi art. 250 C. pen., reclamate de petenţii Z.A. şi Z.I.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut că persoanele vătămate Z.A. şi Z.I. au depus la data de 11 noiembrie 2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia o plângere penală împotriva executorului judecătoresc T.V.P., pe care a precizat-o la data de 23 noiembrie 2009 sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 217, art. 220, art. 246, art. 247 şi art. 250 C. pen.
S-a susţinut că în ziua de 19 noiembrie 2009 cu ocazia punerii în executare a deciziei civile nr. 234/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, executorul judecătoresc deplasându-se la faţa locului în Blaj, a demolat zidul de beton ce aparţine de partea stângă a porţii persoanelor vătămate şi a pătruns fără drept pe terenul casei desfiinţând, de la sine putere, semnele de hotar existente, fiind ajutat şi de alte persoane. Totodată, s-a susţinut că executorul judecătoresc a adresat ameninţări persoanei vătămate Z.A. şi a fixat noi limite de hotar după bunul plac şi contrar expertizelor topografice.
La data de 29 martie 2010, persoana vătămată Z.A. a depus o precizare a plângerii penale prin care a solicitat să fie traşi la răspundere penală toţi cei care l-au însoţit pe executorul judecătoresc: C.V., C.O., C.F., O.N. şi „cei trei indivizi" semnaţi în procesul verbal, pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare, tulburare de posesie, violare de domiciliu şi distrugere.
Din actele premergătoare efectuate respectiv, declaraţia executorului judecătoresc, înscrisuri din dosarele execuţionale nr. 116/2007 şi nr. 117/2007, depoziţia martorilor S.A., S.L.M., ş.a., înscrisurile depuse de persoana vătămată Z.A., hotărârile judecătoreşti pronunţate, procurorul a constatat următoarele:
Din anul 1997, familia Z.A. şi Ioan se află în proces civil cu familia C.E. şi S. pentru partajarea imobilului înscris în C.F. 446 Veza în două parcele, cu număr topografic nou. Procesul a urmat mai multe cicluri, iar prin Decizia civilă nr. 234 din 16 martie 2006 din dosarul nr. 7622/2005, Curtea de Apel Alba Iulia a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Astfel, s-a admis recursul declarat de reclamanţii Z.A. şi Z.I. împotriva deciziei civile nr. 138/A/2004 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 2934/2004 pe care a modificat-o în parte numai cu privire la modalitatea de partajare a imobilului înscris în C.F. 446 Veza, nr. top. 20 şi 21 în suprafaţă de C.F. 1514 mp şi reală de 1981 mp, în două parcele conform variantei IV din raportul de expertiză tehnică judiciară, efectuat în apel de experţii topografi F.I., V.G. şi O.R. şi completarea I şi II din raport care face parte integrantă din prezenta decizie, astfel: parcela 1 - nr. top. nou 20/1, 21/1 casă, curte şi grădină de 422 mp (suprafaţă de C.F.) şi reală 580 mp se atribuie în cotă de 1/1 părţii pârâţilor C.E. şi S.; parcela 2 - nr. top. nou 20/2, 21,72 curte şi grădină în suprafaţă de 1.092 mp (suprafaţă de C.F.) şi reală 1.401 mp, se atribuie în cota de 1/1 părţii reclamanţilor recurenţi. Au fost neschimbate celelalte dispoziţii ale deciziei atacate, cu excepţia celei privind stabilirea liniei de graniţă, care a fost înlăturată.
Împotriva acestei decizii, Z.A. a formulat contestaţie la executare pentru lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării deciziei civile nr. 234/2006 – întemeiată pe dispoziţiile art. 399 C. proc. civ. şi următoarele, susţinând că în varianta de parcelare dispusă de instanţă parcelele sunt deţinute doar pe lungime, nu şi pe lăţime, apreciind că nu se poate stabili cu exactitate limita parcelelor atribuite, iar Decizia curţii de apel nu poate fi pusă în aplicare.
Prin Decizia civilă nr. 288 din 31 mai 2007 Curtea de Apel Alba Iulia a respins această contestaţie la executare pentru lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării deciziei civile nr. 234/2006. S-a motivat că instanţa a avut în vedere la stabilirea variantei de partajare, aprecierile şi concluziile celor trei experţi tehnici topograf prezenţi la faţa locului, precum şi schiţa întocmită de aceştia.
La punerea în posesie, respectiv cu ocazia executării silite a acestei decizii, se vor avea în vedere tocmai aceste acte care au stat la baza deciziei instanţei. Schiţele efectuate de experţi sunt efectuate la scară, astfel că, chiar dacă nu este menţionată expres lăţimea loturilor, ea se poate calcula potrivit schiţelor efectuate. Sub acest aspect, nu se impune lămurirea dispozitivului deciziei civile menţionate. De asemenea, nu se impune lămurirea întinderii dispozitivului instanţei: prin dispozitivul deciziei a fost înlăturată stabilirea liniei de graniţă efectuată de tribunal, iar în motivarea deciziei s-a arătat că instanţa nu a fost sesizată cu acest capăt de cerere.
La data de 31 martie 2009, Z.A. şi Z.I. au introdus la Judecătoria Blaj o acţiune în revendicare imobiliară împotriva familiei C.E. şi S., cu privire la imobilul înscris în C.F. 446 Veza în suprafaţă de 1.502 mp, înregistrată sub nr. 361/191/2009. Prin sentinţa civilă nr. 120 din 16 februarie 2010, acţiunea civilă a fost respinsă.
La data de 27 februarie 2007, C.E. şi C.S. s-au adresat Biroului Executorului Judecătoresc T.V.P. cu o cerere de punere în executare silită a deciziei civile nr. 234/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia. În cauză s-a înregistrat dosarul execuţional nr. 117/2007. În aceeaşi zi, Z.A. şi Z.I. au depus la acelaşi birou cererea de executare silită împotriva debitorilor C.E. şi S. pentru recuperarea debitului de 3.225 lei respectiv cheltuieli de judecată acordate de Judecătoria Blaj, Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Alba Iulia în anul 2006. S-a înregistrat dosarul execuţional nr. 116/2007.
În cadrul dosarului execuţional nr. 117/2007 Z.A. a formulat contestaţie la executare. Prin încheierea din 19 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Blaj în dosarul nr. 316/191/2007 s-a dispus, în temeiul art. 403 C. proc. civ. suspendarea provizorie a executării silite pornită în dosarul nr. 117/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc T.V.P., până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestaţiei de executare înregistrată în dosarul nr. 315/191/2007 al Judecătoriei Blaj.
Prin sentinţa civilă nr. 500 din 3 octombrie 2007 dispusă în dosarul nr. 315/191/2007, Judecătoria Blaj a respins contestaţia la executare formulată de contestatorii Z.A. şi Z.I. în contradictoriu cu intimaţii C.E. şi C.S., pentru anularea tuturor actelor de executare şi suspendarea executării în dosarul execuţional nr. 117/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc T.V.P.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1291/191/2008, Z.A. şi Z.I. au solicitat Judecătoriei Blaj recuzarea executorului judecătoresc T.V.P., iar prin sentinţa civilă nr. 165 din 16 decembrie 2008 judecătorul a respins cererea de recuzare.
Ulterior acestei hotărâri judecătoreşti, executorul judecătoresc T.V.P. a efectuat demersurile legale pentru a proceda la punerea în executare a titlului executoriu - Decizia civilă nr. 234/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia atât în 15 mai 2009 cât şi în 9 iunie 2009, întâmpinând opoziţie din partea debitoarei Z.A. Prin încheierea din 7 iulie 2009 dispusă de Judecătoria Blaj în dosarul nr. 662/191/2009, familia Z. a fost amendată în temeiul art. 1082 alin. (2) C. proc. civ. reţinându-se că aceştia se opun samavolnic, prin ameninţări, demersurilor executorului judecătoresc, care în încercările sale de a pune în executare hotărârea judecătorească a apelat la expert topografic şi la organele de ordine.
Opunerea vehementă la punerea în executare a deciziei civile nr. 234/2006 s-a manifestat şi prin introducerea în luna septembrie 2009 a unei noi cereri de suspendare provizorie a executării silite pronunţate în dosarul execuţional nr. 117/2007, ca urmare a acţiunii în revendicare introdusă la data de 31 martie 3009 sub nr. 361/191/2009. Judecătoria Blaj prin încheierea nr. 217 din 21 octombrie 2009 a respins această cerere.
După epuizarea tuturor mijloacelor procesuale de contestare a actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. 117/2007 (suspendare provizorie, contestaţie la executare, recuzare etc.) derulate pe parcursul a trei ani şi jumătate, executorul judecătoresc a notificat pe Z.A. şi Z.I. pentru ziua de 19 noiembrie 2009, ora 1100 în vederea finalizării procedurilor de executare silită. În acest sens, la data şi ora menţionată, însoţit (conform art. 3732 C. proc. civ.) de cinci lucrători de poliţie, executorul s-a deplasat la Blaj, însă Z.A. a refuzat să permită accesul în curte al executorului judecătoresc, acesta conformându-se.
Potrivit titlului executoriu, punerea în executare implica mutarea gardului ce delimita proprietatea familiilor C. de proprietatea familiei Z. Acest gard aparţinea familiei C., iar stâlpul stâng al porţii familiei Z. se sprijinea pe gard.
Martorii prezenţi la faţa locului au declarat că executorul judecătoresc T.V.P. nu a efectuat nici un act de demontare a gardului, această operaţiune fiind executată de membrii familiei C. şi muncitorii care i-au ajutat. Cu ocazia demontării primei porţiuni de gard, poarta familiei Z. s-a dislocat, moment în care Z.A. a ieşit în stradă şi a adresat cuvinte injurioase executorului judecătoresc, care a început să monteze ţăruşii conform titlului executoriu şi expertizei topografice.
Întrucât prin ultima precizare a plângerii penale, depusă la 29 martie 2010, persoana vătămată a nominalizat expres că solicită tragerea la răspunderea penală a numiţilor C.V., C.O, C.F., O.N. şi „cei trei indivizi" semnaţi în procesul verbal, pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare, tulburare de posesie, violare de domiciliu şi distrugere, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la aceştia şi declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Blaj, unitate competentă material şi teritorial.
Soluţia a fost menţinută prin rezoluţia nr. 417/II/2/2010 din 04 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenţi, conform prevederilor art. 278 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 128 din 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii Z.A. şi Z.I. împotriva ordonanţei nr. 1035/P/2009 din 31 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin rezoluţia nr. 417/II/2/2010 din 04 iunie 2010 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, privind pe intimatul T.V.P., executor judecătoresc.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs petenţii Z.I. şi Z.A.
Ulterior, prin cereri depuse la dosar (filele 18 şi 26 din dosarul instanţei de recurs) petenţii au declarat că îşi retrag recursul formulat.
În consecinţă, Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voinţă a recurenţilor petiţionari şi dispoziţiile art. 369 C. proc. pen. cu referire la art. 3854 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursurilor declarate de petiţionarii Z.I. şi Z.A. împotriva sentinţei penale nr. 128 din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii petiţionari la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursurilor declarate de petiţionarii Z.I. şi Z.A. împotriva sentinţei penale nr. 128 din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 203/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2045/2011. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
