ICCJ. Decizia nr. 2055/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Decizia nr. 2055/2011
Dosar nr.7713/2/2010
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 321/F din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul N.G. împotriva soluţiei nr. 560/P/2009 din 19 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinându-se această rezoluţie.
Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din 19 august 2010, dată în dosarul nr. 560/P/2009, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata C.V., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În temeiul dispoziţiilor art. 275 şi următoarele C. proc. pen., prin rezoluţia din data de 09 septembrie 2010, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 1835/II-2/2010, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul N.G. împotriva soluţiei adoptată în dosarul nr. 560/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Curtea a constatat că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice, în considerarea următoarelor argumente:
La data de 26 martie 2009, a fost înregistrată, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, plângerea formulată de petentul N.G. împotriva notarului public C.V., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În motivarea plângerii formulate, s-a arătat, în esenţă, faptul că, în contractul de cesiune autentificat sub nr. 1635 din 25 iunie 2007, notarul public C.V. a consemnat, în mod neadevărat, faptul că petentul a decedat, menţiune care a fost rectificată prin încheierea nr. 4906 din 05 septembrie 2007.
Petentul N.G. a considerat că actul notarial sus-menţionat este un înscris oficial fals întrucât nu a fost semnat şi de către el, în calitate de cedent cu drepturi asupra unei cote indivize din dreptul de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul cesiunii.
În urma verificărilor efectuate a rezultat faptul că, prin contractul de cesiune, autentificat sub nr. 1635 din 25 iunie 2007, de către notarul public C.V., numiţii S.S., P.A., S.I., M.G. şi V.M., în calitate de cedenţi, au cedat către D.A., în calitate de cesionar, dreptul asupra cotei de 4/5 din suprafaţa de teren de 0,47, a cărei restituire a fost solicitată de către cedenţi, ca moştenitori ai defunctului M.C. şi care a fost constatată prin adeverinţa nr. 5955 din 29 mai 2007 eliberată de Primăria comunei Periş.
În cuprinsul înscrisului ce a materializat cesiunea de drepturi s-au consemnat următoarele.
„Noi, cedenţii, declarăm, sub sancţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) privind falsul în declaraţii, că, împreună cu N.G., suntem unicele persoane îndreptăţite la restituirea terenului, respectiv, reducerea cu 10%, după defunctul N.G., întrucât, noi am depus cerere, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 5955 din 29 mai 2007 eliberată de Primăria comunei Periş".
Prin încheierea de rectificare nr. 4906 din 05 septembrie 2007 întocmită de notarul public C.V. s-a dispus rectificarea înscrisului, astfel.
„Noi, cedenţii, declarăm, sub sancţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) privind falsul în declaraţii, că, împreună cu N.G., suntem unicele persoane îndreptăţite la restituirea terenului, respectiv, reducerea cu 10%, după defunctul M.C., întrucât, noi am depus cerere, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 5955 din 29 mai 2007 eliberată de Primăria comunei Periş".
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele: Inserarea numelui „ N.G.", în loc de „M.C.", la pagina nr. 1, aliniat ultim din înscrisul intitulat „Contract de Cesiune de Drepturi", a reprezentat, în mod vădit, o eroare materială, cu atât mai mult cu cât, pe aceeaşi pagină, în cadrul paragrafului anterior, s-a menţionat, în mod corect, că cedenţii sunt moştenitori ai defunctului M.C., precum şi faptul că dreptul asupra cotei indivize de 1/5 din suprafaţa de teren în litigiu aparţine lui N.G., iar obiectul cesiunii îl reprezintă dreptul asupra restului de 4/5 din suprafaţa terenului, aparţinând semnatarilor.
Astfel, eroarea materială este evidentă când rezultă din compararea a ceea ce a fost consemnat greşit cu datele din conţinutul dosarului sau al însuşi actul în care s-a strecurat eroarea materială. În acest sens, pot fi considerate erori materiale greşelile privind scrierea numelor.
Aşadar, în împrejurarea autentificării contractul de cesiune autentificat sub nr. 1635 din 25 iunie 2007, notarul public nu a inserat, cu ştiinţă, o împrejurare neconformă realităţii şi totodată, eroarea materială inserată nu a fost aptă a produce consecinţe juridice, aşa încât, Curtea a constatat că, soluţia procurorului, de neîncepere a urmăririi penale, faţă de intimata C.V., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), motivat de faptul că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspectul laturii obiective, este legală şi temeinică.
Or, infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), presupune, sub aspectul elementului material al laturii obiective, o activitate de falsificare a unui înscris oficial, în conţinutul său, adică, de alterare a adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisul este destinat să facă probă, activitate ce se realizează, fie prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări.
Totodată, Curtea a constatat că dreptul petentului asupra cotei indivize de 1/5 din suprafaţa de teren în litigiu nu a făcut obiectul cesiunii, nefiind necesară prezenţa acestuia pentru a-şi da consimţământul în vederea încheierii valabile a contractului de cesiune de drepturi.
În consecinţă, notarul public şi-a îndeplinit, în mod corespunzător, atribuţiile de serviciu, conform normelor legale în materie, aşa încât, Curtea a constatat că, soluţia procurorului, de neîncepere a urmăririi penale, faţă de intimata C.V., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), motivat de faptul că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspectul laturii obiective, este legală şi temeinică.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs petiţionarul N.G., solicitând casarea sentinţei recurate, admiterea plângerii şi, în principal, reţinerea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar trimiterea la procuror pentru a se începe urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În motivarea recursului, petiţionarul arată că intimata C.V. cu intenţie a consemnat în contractul de cesiune de drepturi că acesta a decedat, încheierea de rectificare făcută la convenţia autentificată sub nr. 1635 din 25 iunie 2007 nu este semnată de nici una dintre părţile semnatare ale convenţiei, iar înlocuirea acestui act s-a făcut cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Din actele premergătoare efectuate rezultă că notarul public C.V., la data de 25 iunie 2007 a autentificat „Contractul de cesiune de drepturi" prin care cedenţii S.S., P.A., S.I., M.G., V.M. cesionează definitiv şi irevocabil cesionarului D.A. drepturile asupra cotei de 4/5 din suprafaţa de 0,47 ha, drepturi a căror restituire le-au solicitat ca moştenitori ai defunctului M.C., în baza Legii nr. 297/2005.
În cuprinsul aceluiaşi act se reţine că cedenţii, împreună cu N.G., sunt unicele persoane îndreptăţite la restituirea terenului după defunctul N.G.
Ulterior, prin încheierea nr. 4096 din 5 septembrie 2007 s-a dispus rectificarea contractului de cesiune de drepturi, în sensul că la pag. 1 penultimul alineat se va citi corect „… după defunctul M.C.…".
Întrucât actul notarial prezenta o eroare materială evidentă, notarul public a procedat la îndepărtarea acesteia conform dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 36/1995, trecându-se corect numele persoanei decedate M.C., neputându-se reţine în sarcina intimatei săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În cuprinsul actului de cesiune se arată că dreptul petiţionarului, respectiv cota indiviză de 1/5 din suprafaţa în litigiu nu face obiectul cesiunii şi, în consecinţă, prezenţa petiţionarului nu era necesară la încheierea respectivului act, ce a privit numai drepturile cedenţilor asupra cotei de 4/5 din suprafaţa de 0,47 ha, actul având la bază adeverinţa nr. 5955 din 29 mai 2007 eliberată de Primăria comunei Periş.
Notarul public şi-a exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale, nu a vătămat în nici un fel interesele legale ale petiţionarului, astfel că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este temeinică şi legală şi sub acest aspect.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionar, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.G. împotriva sentinţei penale nr. 321/F din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2053/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 207/2011. Penal → |
|---|
