ICCJ. Decizia nr. 2014/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2014/2011
Dosar nr. 53/45/2011
Şedinţa publică din 16 mai 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 33/2011 din 3 martie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a), C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A.G., împotriva rezoluţiei din 06 decembrie 2010, dată în dosarul nr. 470/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, menţinută prin rezoluţia procurorului general nr. 15/11/2/2011 din 28 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi. A menţinut rezoluţia atacată.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că prin plângerea înregistrată sub nr. susmenţionat petentul A.G. a contestat în termen legal rezoluţia procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi dată în dosarul 470/P/2010 la 6 decembrie 2010 şi rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi dată în dosarul 15/II/2/2011 la 28 ianuarie 2011.
In motivarea plângerii petentul a susţinut că procurorul general nu s-a pronunţat în termen legal asupra plângerii sale, că procurorul nu a efectuat corespunzător cercetările prealabile asupra magistratului-judecător reclamat, faţă de infracţiunile - reclamate art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Petentul a fost prezent în instanţă, nu a depus alte înscrisuri, decât cele aflate în dosarul 470/P/2010.
Curtea a verificat legalitatea şi temeinicia plângerii formulate de petentul A.G. în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. reţinând:
Petentul A.G. a formulat o plângere penală împotriva magistratului-judecător A.M. pentru infracţiunile de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu.
Procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a efectuat acte de cercetare penală prealabile, sub aspectul infracţiunilor reclamate. Curtea a verificat probele administrate: declaraţia petentului, memorii, hotărârile judecătoreşti depuse de petent în susţinerea plângerii penale (încheierea 122 din 4 mai 2009 a Tribunalului Iaşi, dosar 2865/99/2001, sentinţa civilă 9339 din 1 iulie 2009 a Tribunalului Iaşi, dosar 9629/145/2009 a Tribunalului Iaşi Decizia civilă 1 din 5 ianuarie 2005, dosar 5653/2004 a Curţii de Apel Iaşi, contract credit şi garanţie imobiliară, rezoluţia din 22 octombrie 2007 (dosar 6555/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi), sentinţa civilă 848 din 22 ianuarie 2009 a Judecătoriei Iaşi (dosar 18928/245/2008, sentinţa civilă 7950/2008 a Judecătoriei Iaşi, Decizia civilă 661/2005 a Tribunalului Iaşi, sentinţa civilă 2945/2005, Decizia civilă 770/2007 a Î.C.C.J., Decizia civilă 19/2004 a Curţii de Apel Iaşi, alte hotărâri judecătoreşti şi acte stare civilă, facturi).
Faţă de conţinutul plângerii penale s-a reţinut că parte din înscrisurile depuse exced cadrului cercetării prealabile; nemulţumirea petentului vizând modul de derulare a procedurilor judiciare de doamna judecător A.M. (şedinţa de judecată la termenul din 4 mai 2010 - dosar 2865/2009 nu a fost publică, contestatorii P. nu au depus cauţiunea, concluziile depuse de petentul-reclamant A. nu au fost avute în vedere la pronunţarea soluţiei, contestatorii au fost nelegal reprezentaţi de un avocat).
Procurorul a efectuat temeinic verificările prealabile faţă de fiecare element constitutiv al infracţiunilor reclamate, respectiv:
Art. 246 C. pen. prevede: „Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Art. 249 C. pen. prevede: „încălcarea din culpa, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare însemnata bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vătămare importanta intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Fapta prevăzută în alin. (1), daca a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.".
In mod temeinic s-a reţinut că magistratul-judecător A.M., în cadrul judecării cauzei civile înregistrate sub nr. 2865/99/2009 a respectat dispoziţiile procedurale, a examinat justeţea elementelor probatorii administrate în pronunţarea soluţiei.
Aceste aspecte procedurale nu întrunesc şi nu pot echivala vreunui element constitutiv al infracţiunii de abuz ori neglijenţă în serviciu; petentul având posibilitatea promovării unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti care l-au nemulţumit, căi de atac pe care le-a şi promovat.
Prin prisma argumentelor expuse s-a constatat că rezoluţia procurorului de neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul A.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) este legală şi temeinică.
Referitor la aspectul criticat de petent, vizând faptul că procurorul general nu s-a pronunţat în termen legal asupra plângerii sale, s-a constatat neîntemeiată critica întrucât rezoluţia dată în dosarul 470/P/2010 a fost comunicată acestuia la data de 13 decembrie 2010, iar rezoluţia dată de procurorul general din 28 ianuarie 2011 i-a fost comunicată petentului la data de 1 februarie 2011 - acesta nefăcând dovada asupra datei la care a înregistrat plângerea la procurorul general.
In consecinţă, constatând neîntemeiate criticile petentului A.G., în conformitate cu disp. art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluţiilor 470/P/2010 la 6 decembrie 2010 şi rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi dată în dosarul 15/II/2/2011 la 28 ianuarie 2011.
Împotriva sentinţei penale nr. 33/2011 din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs petiţionarul A.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 53/45/2011.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul petiţionar, este inadmisibil, având în vedere că Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin sentinţa penală nr. 33/2011 din 3 martie 2011 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul petentul A.G., împotriva rezoluţiei din 06 decembrie 2010, dată în dosarul nr. 470/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, menţinută prin rezoluţia procurorului general nr. 15/11/2/2011 din 28 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, menţinând rezoluţia atacată, în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea nici unei căi de atac în acest context procesual.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 33/2011 din 3 martie 2011 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca instanţă de fond, este definitivă potrivit art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul promovat de către petiţionar.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. l lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul A.G. împotriva sentinţei penale nr. 33/2011 din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
In temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul A.G. împotriva sentinţei penale nr. 33/2011 din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2013/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 203/2011. Penal → |
|---|
