ICCJ. Decizia nr. 2064/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2064/2011

Dosar nr. 4146/1/2011

Şedinţa publică din 18 mai 2011

Asupra recursului de faţă

În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de apel Iaşi sub nr. 325/45/2011, inculpaţii A.C.C., T.T., P.V., A.M.R., O.F., C.S.M., M.G.G., A.V., D.L., B.R.N., M.O., B.I., B.I., G.V., N.A.A., C.D.M., l.G., F.M., F.C., P.M.A. şi R.C.C. au formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar solicitând în baza art. 160² C. proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatelor de arestare preventivă după cum urmează:

- l.G. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 97/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011;

- D.L. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 109/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011;

- N.A.A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4/U din 3 martie 2011 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011,

- F.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 107/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 1582/2/2011;

- A.V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 110/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011;

- B.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 9/U din 3 martie 2011 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011.

- A.M.R. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 103/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011;

- B.I.de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 119/ UP din 23 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1581/2/2011;

- G.V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 120/ UP din 23 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1581/2/2011;

- P.V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 98/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011;

- C.S.M. (de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 104/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011;

- O.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 96/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011;

- M.G.G. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 106/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011;

- C.D.M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 121/ UP din 23 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1581/2/2011;

- P.M.A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 123/ UP din 23 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1581/2/2011;

- T. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 122/ UP din 23 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1581/2/2011;

- A.C.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 117/ UP din 23 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1581/2/2011;

- R.C.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 95/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011;

- B.R.N. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 108/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011;

- M.O. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 7/U din 3 martie 2011 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011

- F.M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 94/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011.

Curtea, analizând cererile formulate a constat acestea îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege sub aspectul admisibilităţii în principiu.

Astfel, s-a constat că la termenul la care au avut loc dezbaterile, inculpaţii şi-a însuşit cererea de liberare provizorie sub control judiciar, conform art. 160⁶ şi următoarele C. proc. pen., prin declaraţia orală făcută în faţa instanţei.

Examinând pe fond cererile inculpaţilor instanţa a constatat că aceasta sunt neîntemeiate, reţinându-se că inculpaţii sunt trimişi în judecată întrucât aceştia, în repetate rânduri, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale au pretins, primit opri acceptat, direct sau indirect prin intermediul colegilor de tură, sume de bani şi bunuri de la persoane care au tranzitat frontiera, în perioada noiembrie 2010 - ianuarie 2011, în vederea neîndeplinirii ori îndeplinirii unor acte de serviciu sau contrare atribuţiilor de serviciu la controlul de frontieră, toţi în calitate de lucrători de poliţie de frontieră.

Inculpaţii au fost acuzaţi că au constituit un grup infracţional organizat structurat pe turele deserviciu şi au acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunii de luare de mită pentru o obţine beneficii financiare şi materiale.

În speţă, având în vedere natura infracţiunilor reţinute a fi săvârşite de către inculpat (infracţiuni de corupţie, constituire de grup organizat), gradul ridicat de pericol social al acestor infracţiuni, dat în primul rând de limitele de pedeapsă prevăzute pentru acestea, de calitatea inculpatului, modalitatea de săvârşire, perioada de timp pe durata căreia s-a desfăşurat activitatea reţinută în sarcina sa, apartenenţa sa la un grup infracţional organizat, constituit în vederea săvârşirii unor infracţiune de corupţie, Curtea a apreciat că nu se impune lăsarea în libertate a acestora.

Pe de altă parte, s-a apreciat că lăsarea în liberate a inculpaţilor în acest moment, nu se impune nici prin prisma jurisprudenţei C.E.D.O., dezvoltată pe marginea art. 5 din Convenţie, care impun statelor obligaţia de a lua în discuţie, chiar din oficiu, a posibilităţii adoptării unor măsuri alternative faţă de inculpatul arestat (liberarea provizorie, obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara), după trecerea unei anumite perioade de timp de la luarea măsurii arestării.

S-a reţinut totodată că, în conformitate art. 160² alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.

Raportat la încadrarea juridică dată faptelor presupus în mod rezonabil a fi comise de inculpaţi, condiţia înscrisă în art. 160² alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat a fi îndeplinită, pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracţiuni fiind de 15 ani închisoare.

S-a reţinut totodată, că liberarea provizorie presupune existenţa arestării preventive legitime în executare, arestare preventivă dispusă cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de lege, fiind efectivă şi la momentul formulării cererilor subzistând temeiurile care au determinat luarea ei.

Curtea de apel a reţinut că inculpaţii au fost arestaţi preventiv în cursul urmăririi penale, măsură menţinută prin încheierea instanţei în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., temei actual şi subzistând şi în prezent. Natura şi gradul de pericol social al infracţiunii presupus în mod rezonabil a fi comise de inculpaţi, grad de pericol determinat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalităţile de comitere, coordonarea activităţilor şi desfăşurarea lor în cadru structurat, organizat în scopul obţinerii unor foloase ilicite prin luare de mită cât şi calitatea inculpaţilor în care au acţionat, lucrători de poliţie de frontieră, funcţionari cu atribuţii de control, aparţinând organelor autorităţilor statului chemate să vegheze la respectarea legii prin faptele de care sunt acuzaţi aducând atingere relaţiilor sociale de serviciu, în speţă activităţii de interes public a poliţiei de frontieră, au fost apreciate ce fiind elemente de natură să facă necesară continuarea privării de libertate a inculpaţilor, în scopul prevăzut de art. 136 C. proc. pen.

Cu privire la gradul de instrucţie şi educaţie invocat de inculpaţi în sensul cunoaşterii condiţiilor de liberare provizorie şi asumării respectării obligaţiilor şi a consecinţelor nerespectării lor s-a apreciat că acestea nu sunt garanţii suficiente oferite pentru liberarea provizorie sub control judiciar care să fie de natură a asigura scopul măsurii preventive, aceeaşi realitate neîmpiedecându-i pe inculpaţi să dezvolte un grup infracţional organizat în interiorul unei autorităţi publice, aflată în serviciul public, în scopul pretinderii, primirii, acceptării de sume de bani şi bunuri materiale prin acte materiale multiple, la intervale scurte de timp, astfel cum se presupune în mod rezonabil că au acţionat.

Nici garanţiile de ordin personal oferite de inculpaţi nu au fost apreciate ca fiind suficiente pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar sau pentru a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaţilor şi, raportat la momentul arestării şi menţinerii măsurii, nu se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică.

Durata arestării preventive a inculpaţilor se circumscrise duratei rezonabile iar pericolul pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpaţilor o reprezintă continuă să fie actual şi nu s-a diminuat prin trecerea timpului.

Faţă de toate acestea, Curtea, în temeiul art. 160^8a C. proc. pen., a respins ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii A.C.C., T.T., P.V., A.M.R., O.F., C.S.M., M.G.G., A.V., D.L., B.R.N., M.O., B.I., B.I., G.V., N.A.A., C.D.M., I.G., F.M., F.C., P.M.A. şi R.C.C., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpaţii I.G., D.L., N.A.A., F.C., A.V., B.I., A.M.R., B.I., G.V., P.V., C.S.M., O.F., M.G.G., C.D.M., P.M.A., T.T., A.C.C., R.C.C., B.R.N., M.O. şi F.M., care au criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Concluziile apărătorilor recurenţilor inculpaţi, ale reprezentantului M.P., precum şi ultimul cuvânt al fiecărui inculpat au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, conform dispoziţiilor art. 385⁶ C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate, urmând a fi admise pentru considerentele ce se vor arăta;

Acordarea liberării condiţionate sub control judiciar nu este un drept absolut şi nici formal al inculpaţilor, fapt ce rezultă din dispoziţiile legale în materie.

Astfel, dispoziţiile art. 160¹ alin. (1) C. proc. pen. prevăd că liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată de către instanţă, ceea ce implică dreptul de apreciere al instanţei asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză.

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 160^8a C. proc. pen. fac distincţie între condiţiile formale prevăzute de lege privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar şi condiţiile privind temeinicia acesteia.

Intenţia legiuitorului de a realiza o astfel de distincţie rezultă şi din dispoziţiile art. 160⁸ C. proc. pen., care reglementează examinarea şi admiterea în principiu a unei astfel de cereri.

O astfel de analiză, în cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condiţiilor formale prevăzute de dispoziţiile art. 160² alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Prin urmare, temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat în cauză, precum şi la verificarea îndeplinirii condiţiei prevăzută de art. 136 alin. (2) C. proc. pen.

Subliniind funcţionalitatea măsurilor preventive, art. 136 C. proc. pen. arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei.

Raportat la dispoziţiile legale menţionate şi la cele ce preced, se constată că în speţă sunt îndeplinite condiţiile formale ale legii privind cererea formulată de inculpaţi, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestora în faza de urmărire penală nu depăşeşte 18 ani închisoare.

În ceea ce priveşte temeinicia cererilor formulate de inculpaţi, Curtea constată că aceştia sunt cercetaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie care au impact social deosebit asupra valorilor şi relaţiilor sociale, ce formează conceptul de ordine publică. În ceea ce priveşte natura şi pericolul social al infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, este adevărat că - în măsura în care se va dovedi că ele există şi au fost comise cu vinovăţie de acesta - sunt grave, dar natura şi gravitatea faptelor nu pot constitui criterii care să îi excludă de plano pe aceştia de la beneficiul legal şi constituţional al liberării provizorii. Aceasta cu atât mai mult cu cât, o dată cu trecerea timpului rezonanţa socială negativă a faptelor se estompează.

A considera că o persoană acuzată de fapte de o anumită gravitate trebuie arestată preventiv şi menţinută în această stare până la soluţionarea fondului cauzei sau până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, care eventual s-ar pronunţa în cauză, fără posibilitatea de a fi pusă în libertate în cursul procedurii este nepermis, fiind contrar legii.

Pe de altă parte, regula respectării libertăţii individuale stabilită în art. 5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, consacrată, aşa cum s-a arătat şi de legislaţia internă, inclusiv la nivel constituţional, permite derogări,numaiîn cazuri excepţionale care reclamă protejarea interesului public.

Tulburarea ordinii publice provocată ca urmare a comiterii unei infracţiuni, nu poate constitui un motiv pertinent şi suficient pentru refuzul de liberare din detenţie provizorie decât dacă, indicii concrete demonstrează că prin lăsarea acuzatului în libertate ordinea publică, ar fi realmente ameninţată.

Ori de câte ori acest risc nu poate fi în mod rezonabil reţinut, persoana acuzată este îndreptăţită să obţină punerea sa în libertate, înainte de a fi judecată.

Natura faptelor, gravitatea şi efectele lor nu justifică în sine necesitatea continuării prevenţiei în lipsa unor fapte care să demonstreze că eliberarea acuzatului ar aduce cu adevărat prejudicii ordinii publice.

Potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat şi prin admiterea unei astfel de cereri.

În cauză, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luată, invocându-se ca temei dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în principal aspectul că lăsarea în liberate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În absenţa unor criterii legale care să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că aceasta trebuie să se raporteze atât la elementele care ţin de circumstanţele concrete ale cauzei, cât şi la datele care circumstanţiază persoana fiecărui inculpat.

Din datele existente la dosarul cauzei, rezultă că inculpaţii anterior comiterii faptelor pentru care sunt cercetaţi, au avut o comportate bună şi şi-au exercitat în bune condiţii atribuţiile de serviciu.

Jurisprudenţa C.E.D.O. a statuat că la menţinerea unei persoane în detenţie, instanţele de judecată trebuie să se raporteze atât la gravitatea faptei pentru care sunt cercetate,cât şi la alte circumstanţe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia (cauza N. Contra Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968).

Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul de procedură penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalităţi şi forme care să permită persoanei arestate să ceară şi să obţină, dacă sunt întrunite condiţiile legale, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauţiune, conform art. 5 C. proc. pen.

Curtea apreciază astfel că dată fiind persoana fiecărui inculpat, cunoscut până la începutul cercetărilor în prezenta cauză cu un bun comportament în societate, având familii organizate şi fiind bine integraţi în societate, şi dat fiind şi avertismentul pe care l-a constituit arestarea preventivă nu subzistă temerile că puşi în libertate aceştia vor periclita ordinea publică şi securitatea cetăţenilor sau vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte mijloace de probă.

În ceea ce priveşte oportunitatea unei asemenea măsuri, la evaluarea acesteia, Înalta Curte are în vedere că în aceeaşi cauză, inculpaţi cu o activitate infracţională mai bogată sunt cercetaţi în stare de libertate şi pentru asigurarea egalităţii de tratament cererile formulate de inculpaţi poat fi admise.

În jurisprudenţa C.E.D.O. s-a subliniat că problema liberării este una distinctă de analiza privării de libertate şi se antamează numai după analizarea conformităţii arestării cu prevederile Convenţiei (cauza M.K. contra Marii Britanii) şi s-au conturat patru motive importante pentru care se poate refuza liberarea provizorie în condiţiile art. 5 paragraful 3:

- riscul ca odată pus în libertate inculpatul să comită fapte care aduc atingere administrării justiţiei;

- riscul ca persoana acuzată de săvârşirea unei infracţiuni să nu se prezinte la proces;

- prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni;

- apărarea ordinii publice.

Înalta Curte apreciază că în cauză nu există temeri că se va produce vreuna din aceste situaţii, motiv pentru care şi din perspectiva Convenţiei Europene, reflectată în jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, o asemenea cerere este întemeiată.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va admite cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii I.G., D.L., N.A.A., V.C., A.V., B.I., A.M.R., B.I., G.V., P.V., C.S.M., O.F., M.G.G., C.D.M., P.M.A., T.T., A.C.C. , R.C.C., B.R.N., M.O. şi F.M. şi va dispune punerea, de îndată, în libertate provizorie a a cestora, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

În baza art. 160^8a alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 160² alin. (3) şi (3¹) C. proc. pen. pe timpul liberării provizorii sub control judiciar, inculpaţii sunt obligaţi să respecte următoarele obligaţii :

a) să nu depăşească limita teritorială a judeţului de domiciliu, respectiv a judeţului Vaslui, fără încuviinţarea instanţei;

b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

c) să se prezinte la organul de poliţie în a cărei rază teritorială locuiesc, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi;

d) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.

f) să nu se apropie de ceilalţi inculpaţi şi de martorii din dosar şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect;

g) să nu exercite profesia de poliţist pe perioada soluţionării prezentei cauze.

Conform art. 160⁴ alin. (2) raportat la art. 160² alin. (3²) C. proc. pen. atrage atenţia inculpaţilor că în caz de încălcare cu rea - credinţă a obligaţiilor care le revin, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

În baza art. 160² alin. (4) C. proc. pen. dispune comunicarea prezentei decizii administraţiei locului de deţinere, inculpaţilor I.G., D.L., N.A.A., F.C., A.V., B.I., A.M.R., B.I., G.V., P.V., C.S.M., O.F., M.G.G., C.D.M., P.M.A., T.T., A.C.C., R.C.C., B.R.N., M.O. şi F.M. şi tuturor instituţiilor prevăzute la art. 145 alin. (2¹) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite recursurile declarate de inculpaţii I.G., D.L., N.A.A., F.C., A.V., B.I., A.M.R., B.I., G.V., P.V., C.S.M., O.F., M.G.G., C.D.M., P.M.A., T.T., A.C.C., R.C.C., B.R.N., M.O. şi F.M. împotriva încheierii din 11 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 325/45/2011.

Casează, în parte, încheierea atacată şi rejudecând:

Admite cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii I.G., D.L., N.A.A., F.C., A.V., B.I., A.M.R., B.I., G.V., P.V., C.S.M., O.F., M.G.G., C.D.M., P.M.A., T.T., A.C.C. , R.C.C., B.R.N., M.O. şi F.M.

a) să nu depăşească limita teritorială a judeţului de domiciliu, respectiv a judeţului Vaslui, fără încuviinţarea instanţei;

b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

c) să se prezinte la organul de poliţie în a cărei rază teritorială locuiesc, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi;

d) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

f) să nu se apropie de ceilalţi inculpaţi şi de martorii din dosar şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect;

g) să nu exercite profesia de poliţist pe perioada soluţionării

prezentei cauze.

Conform art. 160⁴ alin. (2) raportat la art. 160² alin. (3²) C. proc. pen. atrage atenţia inculpaţilor că în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care le revin, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

În baza art. 160² alin. (4) C. proc. pen. dispune comunicarea prezentei decizii administraţiei locului de deţinere, inculpaţilor I.G., D.L., N.A.A., F.C., A.V., B.I., A.M.R., B.I., G.V., P.V., C.S.M., O.F., M.G.G., C.D.M., P.M.A., T.T., A.C.C. , R.C.C., B.R.N., M.O. şi F.M. şi tuturor instituţiilor prevăzute la art. 145 alin. (2¹) C. proc. pen.

Dispune punerea de îndată în libertate provizorie sub control judiciar a inculpaţilor:

- I.G. (fiul lui G. şi C.M., în prezent aflat în Arestul Penitenciarului laşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 97/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

- D.L. (fiul Iui V. şi M., în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 109/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

-N.A.A. (fiul lui E. şi M., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4/ U din 3 martie 2011 emis de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză.

-F.C. (fiul lui C. şi E., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 107/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

- A.V. (fiul lui P. şi V., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 110/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

- B.I. (fiul lui C. şi M., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 9/ U din 3 martie 2011 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză.

- A.M.R. (fiica lui D. şi D., în prezent aflată în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 103/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

- B.I. (fiul lui C. şi I.N., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 119/ UP din 23 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1581/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

- G.V. (fiul lui I. şi E., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 120/ UP din 23 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1581/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

- P.V. (fiul lui l. şi G., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 98/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

- C.S.M. (fiul lui F. şi E., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 104/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

- O.F. (fiul lui E. şi R., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 96/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

- M.G.G. (fiul lui l. şi M., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 106/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

- C.D.M. (fiul lui G. şi T., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 121/ UP din 23 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1581/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

- P.M.A. (fiul lui A. şi R., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 123/ UP din 23 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1581/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

- T.T. (fiul lui l. şi D., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi ) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 122/ UP din 23 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1581/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

- A.C.C. (fiul lui l. şi E., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 117/ UP din 23 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1581/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

- R.C.C. (fiul lui l. şi M., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 95/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

- B.R.N. (fiul lui L.S. şi M., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 108/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză;

- M.O. (fiul lui I. şi A., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 7/ U din 3 martie 2011 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză şi

- F.M. (fiul lui P. şi D., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 94/ UP din 22 februarie 2011 emis de Curtea de Apel, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1582/2/2011, dacă nu este arestat în altă cauză.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii l.G., D.L., N.A.A., F.C., A.V., B.I., A.M.R., B.I., G.V., P.V., C.S.M., O.F., M.G.G., C.D.M., P.M.A., T.T., A.C.C. şi R.C.C., în sumă de câte 25 lei, se vor plăti din fondul M.J.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii B.R.N., M.O. şi F.M., în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 205/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2312/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2064/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2064/2011. Penal