ICCJ. Decizia nr. 2312/2011. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2312/2011

Dosar nr. 4504/121/2010

Şedinţa publică din 08 iunie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 702 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul S.G.C. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. I) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 109 alin. (1) C.pen, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. (fapta din 05/06 aprilie 2010).

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.G.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului S.G.C.

Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.G.C. prin prezenta hotărâre durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 09 aprilie 2010 la zi.

A fost condamnat inculpatul S.I.F. la o pedeapsă de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art., 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen. (fapta din 05/06 aprilie 2010).

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.I.F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.

Conf. art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului S.I.F.

Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.I.F. prin prezenta hotărâre, durata reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 09 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii S.G.C. şi S.I.F. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoştinţă inculpaţilor S.G.C. şi S.I.F. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilelor genetice.

În baza art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. şi art. 1000 alin. (2) C. civ. a obligat pe inculpaţii S.I.F. şi S.G.C. în solidar şi pe acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente S.R. şi E.D. la plata de despăgubiri civile astfel:

- la plata sumei de 1.579,84 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli pentru asistenţa medicală a părţii vătămate l.G.) către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă S.A.A. Galaţi.

- la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată/civilă l.G.

S-au respins restul pretenţiilor civile solicitate de partea vătămată/civilă l.G.

Potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.I.F. a celor două cuţite folosite la comiterea faptei - corpuri delicte înaintate instanţei împreună cu rechizitoriul.

Conform art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca bunurile ridicate cu ocazia cercetărilor - respectiv obiectele de îmbrăcăminte ale părţii vătămate l.G. - reprezentând mijloace materiale de probă şi înaintate instanţei cu rechizitoriul, să fie păstrate până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art. 193 alin. (1), (4) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul S.l.F. la plata sumei de 1250 lei şi pe inculpatul S.G.C. în solidar cu părţile responsabile civilmente S.R. şi E.D. la plata sumei de 1250 lei - cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată/civilă l.G.

Conform art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul S.G.C. în solidar cu părţile responsabile civilmente S.R. şi E.D. la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul S.l.F. la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2751/P/2010 din 12 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus:

I. Trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. S.G.C. - pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.;

2. S.l.F. - pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

II. Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului minor C.M.A. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. deoarece lipseşte unul din elementele constitutive al infracţiunii - latura obiectivă şi subiectivă.

În fapt, s-au reţinut următoarele:

Inculpatul S.G.C. şi învinuitul C.M.A. sunt minori şi au vârsta de 17 ani şi 4 luni şi, respectiv 15 ani şi 9 luni. Inculpatul S.l.F. este major şi cunoştea starea de minoritate a celor doi. La data de 05 aprilie 2010, luni seara, inculpaţii S.G.C. şi S.l.F. s-au întors de la munte unde au fost împreună cu alţi băieţi printre care şi martorul M.F. În jurul orelor 22,00-23,00, inculpatul S.G.C. şi învinuitul C.M.A. au ieşit afară şi au consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii B.M.A. şi M.F. De precizat că inculpatul S.G.C. se afla în mod vădit sub influenţa băuturilor alcoolice. După un timp, inculpatul şi învinuitul s-au deplasat împreună cu martorul B.M.A. spre un chioşc din zonă pentru a cumpăra cafea. Pe drum, cei trei s-au întâlnit cu partea vătămată l.G. zis G. şi cu martorul S.l. zis B., persoane pe care le cunoşteau din vedere, din cartier. Atât partea vătămată cât şi martorul S.l. erau sub influenţa băuturilor alcoolice.

Martorul S.l. zis B. a intrat în vorbă cu inculpatul, învinuitul şi martorul B.M. Fără a exista vreun schimb de replici dure între cei menţionaţi, în momentul în care au vrut să plece, partea vătămată l-a lovit pe inculpatul S.G.C. cu palma peste faţă. Inculpatul nu a ripostat şi a plecat împreună cu învinuitul minor şi cu martorul B.M. Pe drum, inculpatul S.G.C. era vădit agitat lucru care l-a determinat pe martorul B.M. să-l consoleze spunându-i că nu a fost decât o palmă şi că oamenii erau băuţi şi era sărbătoare.

La întoarcere, inculpatul S.G.C., învinuitul C.M.A. şi martorul B.M.A. au mers pe celălalt trotuar pentru a evita o nouă întâlnire cu partea vătămată şi martorul S.l. Aceştia le-au ieşit din nou în întâmpinare, creând impresia că ar avea ceva cu inculpatul S.G.C. Partea vătămată şi martorul S.l.L. zis B. nu s-au manifestat fizic agresiv iar martorul B.M. Ie-a zis că ar fi cazul să vorbească a doua zi.Inculpatul, învinuitul şi martorul au continuat să se deplaseze dar martorul S.l. zis B. l-a strigat pe inculpatul S.G.C. Acesta s-a întors din drum şi s-a apropiat de partea vătămată şi de martorul S.l. zis B., au vorbit ceva după care inculpatul s-a reîntors la învinuit şi martorul B.M. Toţi trei au intrat în scara blocului în care locuia martorul B.M. şi, înainte de a intra în scară, au observat că partea vătămată şi martorul S.l. îşi continuau deplasarea, la pas. Inculpatul S.G.C., învinuitul C.M.A. şi martorul B.M. au stat puţin de vorbă în faţa uşii de la apartamentul martorului, după care martorul B.M. a intrat în casă.

În continuare, inculpatul S.G.C. l-a sunat pe martorul M.F. căruia i-a spus că s-au găsit cu partea vătămată l.G. zis G. şi cu martorul S.l. zis B. şi că cea dintâi l-a lovit cu palma peste faţă şi că i-ar fi zis să-l cheme şi pe M.F. Martorul M.F. a precizat în declaraţia sa că i-a spus inculpatului S.G.C. „ia-i" cu sensul de a-i bate pe partea vătămată şi pe martor iar inculpatul i-ar fi răspuns că vor vedea ei ce or să facă. În scurt timp, inculpatul S.G.C. l-a sunat pe inculpatul S.l.F. căruia i-a zis că au fost bătuţi de nişte băieţi şi căruia i-a transmis să ia două cuţite şi să vină în scara blocului martorului B.M. Inculpatul S.l.F. s-a conformat, a luat din apartamentul său două cuţite de bucătărie, cu mânere din plastic, unul mai mic şi unul mare şi s-a deplasat înspre scara blocului martorului B.M. De menţionat că, între timp, partea vătămată l.G. se despărţise de martorul S.l. zis B. şi se îndrepta spre locuinţa sa.

Inculpatul S.l.F. a urcat la etajul doi unde s-a întâlnit cu inculpatul S.G.C. şi cu învinuitul C.M.A. În momentul în care a ajuns la blocul martorului B.M. a constatat că în zona aferentă nu se afla nimeni. Din nou, inculpatul S.G.C. şi învinuitul C.M.A. au povestit inculpatului S.l.F. incidentul avut cu ceva timp în urmă cu partea vătămată l.G. Apoi, au ieşit toţi trei din scara blocului, cu intenţia vădită de a o căuta pe partea vătămată l.G., pentru a se răzbuna pe aceasta. Cuţitul mai mare se afla în posesia învinuitului C.M.A. iar cuţitul mai mic se afla în posesia inculpatului S.G.C. În timp ce se aflau în faţa blocului X, au văzut venind dinspre cartier M. pe cineva care mergea împleticit, moment în care inculpatul S.G.C. şi învinuitul C.M.A. au zis „uite mă, cred că acesta e". Atunci, inculpatul S.l.F. s-a deplasat peste stradă, trecând pe lângă partea vătămată, şi a luat o rangă dintr-un gard. Partea vătămată şi-a continuat deplasarea şi s-a oprit în mijlocul străzii, începând o discuţie cu inculpatul S.G.C. În acel moment, din spate, inculpatul S.l.F. a aplicat părţii vătămate lovituri cu ranga în zona capului şi a spatelui, aceasta ghemuindu-se. Odată pus în imposibilitate de a se apăra, inculpatul S.G.C. s-a apropiat de partea vătămată şi i-a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul ce-l avea asupra sa, în zona toracelui. în tot acest timp, învinuitul minor a rămas pe trotuar, fără a se implica în vreun fel în acţiunea agresivă a celor doi inculpaţi. În timp ce inculpatul S.G.C. o lovea cu cuţitul pe partea vătămată, inculpatul S.l.F. i-a mai aplicat o lovitură cu ranga. Realizând că părţii vătămate a început să-i curgă sânge din zona spatelui, inculpatul S.M.F. I-a tras deoparte pe inculpatul S.G.C., strigându-i „gata mă, lasă-l în pace". Ambii inculpaţi au plecat înspre scara blocului inculpatului S.l.F. fiind urmaţi la scurt timp şi de către învinuitul C.M.A.

În scara blocului au rămas numai inculpaţii, prilej cu care inculpatul S.G.C. I-a sunat pe martorul M.F. şi i-a spus „l-am luat" fără a-i da acestuia alte amănunte. Partea vătămată a reuşit să se ridice de la locul incidentului şi I-a sunat pe martorul C.C.M., fiind ulterior transportat la Spitalul Judeţean Galaţi.

A doua zi, pentru că aflase de la partea vătămată date legate de agresiune, martorul C.C.M. a mers în cartier pentru a-i identifica şi a sta de vorbă cu agresorii. în prezenţa martorilor M.F., B.P.I. şi a altor persoane, inculpatul S.l.F. a recunoscut că a dat câteva răngi părţii vătămate şi că au avut cuţite la ei, dând de înţeles că inculpatul S.G.C. este cel care a lovit cu cuţitul.

În aceeaşi seara, inculpaţii S.G.C. şi S.l.F. au părăsit municipiul Galaţi, au hoinărit două zile prin judeţul Galaţi iar la data de 09 aprilie 2010, auzind că sunt căutaţi de organele de urmărire penală, s-au prezentat la I.P.J. Galaţi.

La data de 09 aprilie 2010, martorii S.l.L. zis B. şi martorul C.C. au recunoscut pe planşa fotografică pe inculpaţi şi pe învinuit, ca fiind cei care au fost implicaţi în conflictul cu partea vătămată.

La aceeaşi dată, au fost ridicate de la locuinţa inculpatului S.G.C. cele două cuţite pe care Ie-a adus în noaptea de 05/06 aprilie 2010.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică întocmit de I.P.J. Galaţi - Serviciul Criminalistic rezultă următoarele:

- pe cele două obiecte de îmbrăcăminte puse la dispoziţie (geacă de culoare alb murdar, îmblănită pe interior, cu fermoar, având inscripţia E. în zona pieptului; un tricou supraelastic culoare roşu cu alb având inscripţia N. în zona pieptului) sunt prezente 6 (şase) orificii; dimensiunile şi poziţionarea acestora au fost prezentate în cuprinsul raportului;

- între orificiile prezente pe cele două obiecte de îmbrăcăminte există corespondenţă;

- orificiile prezente pe cele două obiecte de îmbrăcăminte au fost create de un corp tăietor-înţepător, probabil cuţit, cu forma şi dimensiunile lamei asemănătoare cu cele ale cuţitului cu mânerul galben.(ordonanţă şi raport, file 78-89 ds. u.p.)

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părţii vătămate l.G. au rezultat următoarele:

- partea vătămată a prezentat leziuni ce au putut fi produse: plăgile toracice posterioare şi din regiunea occipitală prin loviri cu corp tăietor-înţepător; leziunile faciale posibil prin cădere;

- leziunile pot data din noaptea de 05/06 aprilie 2010;

- leziunile toracice necesită 14-15 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii; restul leziunilor necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale;

- plăgile înţepat-tăiate toracice posterioare, penetrante, cu hemopneumotorax stâng au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.(adresă şi raport, fila 19-20 ds. u.p.).

În cauză s-au efectuat cercetări fată de învinuitul minor C.M.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi s-a constatat că devin aplicabile prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii - latura obiectivă şi subiectivă.

S-a arătat că atât din raportul de constatare medico-legală cât şi din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică rezultă că leziunile care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate l.G. au fost aplicate cu un singur obiect înţepător-tăietor-cuţit, cel mai probabil cel mai mic, cel folosit de inculpatul S.G.C. De altfel, acesta recunoaşte că a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul părţii vătămate şi a precizat că nu a văzut ca învinuitul C.M.A. să fi aplicat lovituri părţii vătămate cu vreun cuţit sau alt obiect.

S-a mai arătat că împrejurarea că învinuitul minor nu s-a apropiat de locul agresării efective a părţii vătămate rezultă din chiar declaraţiile celor doi inculpaţi. Învinuitul minor C.M.A. a susţinut în declaraţiile sale, declaraţii care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, că a rămas pe trotuar şi că nu s-a implicat în nici un fel în agresarea părţii vătămate.

În concluzie, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului minor C.M.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. deoarece lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii - latura obiectivă şi subiectivă.

Învinuitul a fost citat şi audiat la instanţa de judecată în calitate de martor.

Fiind audiaţi în cursul urmăririi penale, inculpaţii S.G.C. şi S.l.F., au recunoscut săvârşirea faptei.

Astfel, inculpatul S.G.C. a declarat că în zilele de Paşti a fost plecat la munte împreună cu S.l.F. zis M. şi alţi băieţi şi a venit acasă luni, 05 aprilie 2010 în jurul orei 24,00. A arătat că el se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi a mers în faţa blocului să stea de vorbă cu un băiat M., chemându-l afară şi pe C.A. A mai arătat că la un moment dat, M. Ie-a zis să meargă să ia o cafea şi au plecat înspre barul C. Pe drum s-au întâlnit cu doi tineri pe care îi ştie din vedere, din cartier, unul B., iar celălalt l.G., al cărui nume l-a aflat ulterior.

Inculpatul a arătat că B. l-a întrebat dacă ştie cine este el, iar inculpatul i-a răspuns B. şi în acelaşi timp Ie-a pus celor care îl însoţeau: „să mergem".

Inculpatul a arătat că, fără motiv, l.G. l-a lovit cu palma sau cu pumnul în zona feţei, a ochiului stâng, însă el nu a reacţionat şi şi-a văzut de drum împreună cu prietenii săi.

A declarat că, atunci când s-au întors de la cafea, i-a revăzut pe cei doi, care veneau înspre el şi chiar Ie-a spus: „băi băieţi, ce aveţi cu mine?" De ce vreţi să mă bateţi?". În acel timp unul dintre cei doi a fost strigat de cineva dintr-o maşină, astfel că au putut să se îndepărteze şi nu s-a mai întâmplat nimic în acel moment. Inculpatul a arătat că au plecat spre scara blocului lui M. şi înainte de a intra în scară, i-a văzut pe cei doi îndrepta ndu-se spre acelaşi bloc, iar inculpatul a apreciat că vin după el ca să îl bată. A mai arătat că au urcat la etajul doi, cei doi tineri nu au urcat după ei, însă el s-a gândit că ar putea să îl aştepte în faţa blocului, astfel încât l-a sunat pe inculpatul S.l.F. zis M. şi i-a zis să ia două cuţite şi să vină la M. în scară. Inculpatul a declarat că au coborât de la etajul 2 şi au crezut că cei doi tineri nu se mai aflau în zonă şi tot aici s-au întâlnit cu M. care a adus două cuţite de bucătărie.

Inculpatul a arătat că a luat cuţitul cel mai mic în lungime de aproximativ 10-15 cm, iar A. (C.) l-a luat pe cel mai mare, cu mâner tot din plastic. Inculpatul a declarat că ţinând cuţitul în mâna dreaptă (nu a văzut în ce mână ţinea cuţitul A.), însoţiţi de M., au plecat spre locuinţa lui A., cu precizarea că afară nu se mai aflau cei doi tineri şi că M. a rămas la el acasă.

Inculpatul a arătat că în momentul în care au ajuns în dreptul blocului X, a văzut venind spre el un tânăr, moment în care M. i-a atras atenţia, spunând „băi, nu-i acesta?" Inculpatul a arătat că s-a uitat înspre el, şi-a dat seama că este l.G., care făcea paşi înspre el şi dintr-o dată l-a văzut pe M. lovindu-l cu o rangă sau cu o ţeava.

A precizat că nu a văzut unde i-a dat prima lovitură, dar din câte îşi aminteşte, a doua oară l-a lovit în zona spatelui, iar a treia oară în cap, din lovituri partea vătămată ghemuindu-se şi îngenunchind.

Inculpatul a precizat că, văzând că l.G. dă să se ridice, atât el cât şi A., s-au alăturat lui M. şi au început să o lovească pe partea vătămată. Inculpatul a declarat că el l-a lovit de 3-4 ori cu cuţitul în spate pe l.G. şi nu a văzut dacă şi A. l-a lovit pe G. cu cuţitul, văzând doar că îl lovea şi el, fără a putea preciza în ce părţi ale corpului.

Inculpatul a mai arătat că după ce l-a lovit pe G. cu ranga, M. nu a mai lovit deloc.

A arătat că l-au lăsat pe l.G. la pământ şi s-au îndreptat spre blocul lui M. şi când s-a uitat în urmă, a văzut că partea vătămată se ridicase şi pleca. Pe drum C.A. i-a dat lui M. cuţitul înapoi şi a plecat spre locuinţa lui, iar inculpatul a stat în scara blocului cu M. şi s-au uitat la cuţite constatând că nu sunt murdare de sânge. Inculpatul a arătat că amândoi erau îngrijoraţi şi chiar i-a spus lui M. că poate doar l-au înţepat pe l.G., acesta spunând că ar fi bine să fie aşa. Inculpatul a precizat că M. a dus cuţitele în casă, au mai stat puţin de vorbă dar nu s-au pus de acord ce vor face dacă vor fi căutaţi de poliţie.

Inculpatul a declarat că a doua zi, în jurul orelor 14,00, în timp ce se afla în spatele blocului X împreună cu mai mulţi prieteni printre care M., J., C., F., B.P., a văzut un băiat C., pe care îl cunoştea din cartier şi care Ie-a spus că l.G. este grav în spital şi ştie că a fost agresat de el, M. şi C. l-a spus că ştie că inculpatul l-a tăiat cu cuţitul şi că M. l-a lovit cu o rangă şi o să se ducă la închisoare. Inculpatul a mai declarat că acel C. a mai întrebat de al treilea care l-a bătut pe G., iar el l-a sunat pe C.A., acesta venind în acest timp. Inculpatul a arătat că după ce C. a plecat, el şi M. s-au gândit că ar fi mai bine să plece din oraş până se mai liniştesc lucrurile, sens în care, în aceeaşi seară au mers la autogara, au luat la întâmplare un autobuz către Huşi, au coborât în Com. Fălciu, jud. Vaslui şi au dormit pe câmp, întorcându-se a doua zi dimineaţă şi mergând la poliţie, întrucât sora inculpatului l-a sunat şi i-a spus să vină pentru că este foarte grav.

Cu ocazia audierii, inculpatului i s-au prezentat două cuţite ridicate de la locuinţa inculpatului S.l.F. şi a arătat că cel cu mâner din plastic, de culoare galbenă, având lama în lungime de aproximativ 8,5 cm şi în lungime totală de 17 cm, este cuţitul pe care l-a avut el, iar celălalt, este cel pe care l-a avut C.A. (deci. inc. - f. 91 - 102 ds. u.p.).

Inculpatul S.l.F., audiat în faza de urmărire penală a declarat că recunoaşte fapta, arătând că în zilele de Paşti a fost la munte împreună cu inculpatul S.G.C. şi alţi băieţi şi s-au întors acasă luni, 05 aprilie 2010, în jurul orelor 18,00, cu precizarea că era sub influenţa băuturilor alcoolice. A arătat că a mai stat afară şi a mai băut nişte vin împreună cu S.G., C.A. şi alţi băieţi, iar în jurul orelor 22,00 - 23,00 a plecat acasă.

Inculpatul a declarat că în jurul orelor 01,00 - 02,00 a fost sunat pe telefonul mobil de inculpatul S., care i-a spus că el şi C. au fost bătuţi de nişte băieţi şi să ia două cuţite din casă şi să vină în scara blocului unde stă B.M.

Inculpatul a precizat că a luat două cuţite de bucătărie, cu mânere din plastic, unul mai mare, unul mai mic şi a mers la locul de întâlnire, a urcat la etajul doi, unde i-a găsit pe G. şi A., cu precizarea că afară nu-i aştepta nimeni. A înţeles de la cei doi că mai înainte, un tânăr B., împreună cu partea vătămată s-au luat de ei, aceasta I-a lovit cu dosul palmei pe G. după care i-au urmărit pe G. şi A. Inculpatul a precizat că el a fost chemat ca să îi ajute, iar cuţitele Ie-a luat pentru că cei doi tineri erau mai mari decât ei.

A arătat că au ieşit din scara blocului, nu se mai afla nimeni în zonă şi au mers către un alt prieten J. ca să îl ia şi pe el cu ei - acesta din urmă locuind la parter, la blocul X, l-au strigat la geam, dar nu a răspuns.

Inculpatul a precizat că, cuţitul cel mare se afla la C.A. iar cel mai mic la G. - aceştia ţinându-le pe lângă braţe.

Inculpatul a arătat că toţi trei stăteau de vorbă în faţa blocului X când au văzut venind dinspre M. un tânăr care mergea mai împleticit, moment în care G. şi A. au zis „uite mă, cred că acesta e".

Inculpatul a declarat că în acel moment s-a dus şi a luat dintr-un gard o rangă metalică cu precizarea că, în momentul în care a traversat strada după rangă, a trecut pe lângă partea vătămată care nu i-a zis nimic.

A mai arătat că partea vătămată şi-a continuat drumul şi a ajuns singurjn dreptul lui G. şi A., i-a auzit vociferând moment în care, din spate s-a apropiat de partea vătămată.

Inculpatul a declarat că partea vătămată s-a întors la un moment dat înspre el, a zis „ce-i mă cu ranga aia" şi s-a dat înspre el.

Inculpatul a arătat că atunci I-a lovit cu ranga în zona coastelor, partea vătămată a vrut să-i ia ranga din mână şi a mai lovit-o cu ranga în zona capului, aceasta a căzut în genunchi şi apoi de tot jos. S-au apropiat şi G. şi A. care au început şi ei să o lovească cu cuţitele pe partea vătămată în zona spatelui.

Inculpatul a mai arătat că a mai lovit-o o dată pe partea vătămată cu ranga în zona picioarelor, dar nu mai ţine minte în ce moment însă când a văzut că acesteia îi curge sânge din zona spatelui, a apucat să îl tragă deoparte pe G. şi să strige „gata mă, lasă-l", însă nu a mai fost atent la A.

Inculpatul a declarat că împreună cu inculpatul S. au plecat de lângă partea vătămată, din urma lor venind şi A., a aruncat ranga în boscheţi, lângă magazinul M. şi i-a spus lui A. să meargă acasă, acesta dându-i cuţitul cel mare înapoi.

Inculpatul a mai declarat că a mers cu inculpatul S. în scara blocului său, s-au uitat amândoi la cuţite şi au văzut că nu erau murdare de sânge, după care le-au dus în casă.

Inculpatul a arătat că a mai stat de vorbă cu inculpatul S. şi chiar s-au gândit că partea vătămată nu a fost tăiată prea grav şi că eventul, „a pus-o la punct" cu rănile date de el.

A mai arătat că în momentul în care a plecat de la locul incidentului a văzut că partea vătămată se ridicase de la pământ şi pleca din locul respectiv.

Inculpatul a arătat că a doua zi, în jurul orei 14,00, s-au adunat mai mulţi băieţi în spatele blocului X, printre aceştia fiind G., J., C., B. şi alţii, moment în care a apărut un băiat C., care Ie-a spus că prietenul lui G. este în stare gravă la spital, ştia că trei sunt cei care l-au agresat şi bănuia cam cine ar fi. Inculpatul a precizat că acel C. l-a indicat pe el ca fiind cel care a lovit cu ranga, l-a întrebat pe S. dacă a dat cu cuţitul, acesta, a negat şi atunci C. a întrebat unde este al treilea. A mai arătat că acesta l-a sunat şi l-a chemat şi pe C.A., care a venit şi el şi a negat că ar fi lovit cu cuţitul.

Inculpatul a arătat că după această discuţie a mers să caute ranga în locul în care o aruncase, însă nu a mai găsit-o.

A precizat că, întrucât şi-au dat seama că era grav şi vor fi căutaţi de poliţie, au hotărât să plece de acasă, au mers la autogara şi au plecat în acea seară cu primul autobuz, coborând în Com. Tuluceşti. A mai arătat că după ce au hoinărit două zile pe drumurile din apropiere, s-au întors în Municipiul Galaţi şi s-au prezentat la poliţie întrucât au auzit că au fost căutaţi la domiciliu (declaraţie inc. S.l.F. - f. 104-114 ds. u.p.).

Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul S.G.C. a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei şi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale (deci. inc. f 102 ds. inst.).

A arătat că pe partea vătămată o cunoştea doar din vedere iar în seara de 05/06 aprilie 2010, după ce s-a întors de la munte, era împreună cu B.M. şi C.A. şi au hotărât să meargă să bea o cafea în cartierul M. A mai arătat inculpatul că pe drum s-au întâlnit cu două persoane pe care le cunoştea din cartier, unul B. şi celălalt fiind partea vătămată.

Inculpatul a declarat că B. l-a întrebat dacă ştie cine este el iar inculpatul i-a răspuns: B., l-a mai întrebat o dată şi i-a răspuns la fel, după care au hotărât să plece.

Inculpatul a arătat că ulterior, partea vătămată l.G. l-a lovit cu dosul palmei în ochi, însă el nu i-a spus nimic şi a plecat mai departe; ulterior s-au întors la cafea şi i-au revăzut pe cei doi, unul venea din faţă şi unul din spate, însă între timp s-a oprit o maşină şi au reuşit să plece.

A mai arătat inculpatul că au hotărât să se întoarcă la B.M. acasă iar când au intrat în scara blocului a observat pe cei doi alergând spre blocul unde se aflau ei.

Inculpatul a declarat că a urcat la etajul X şi l-a sunat pe inculpatul S.l.F. cerându-i să ia două cuţite şi să vină unde se afla el în ideea de a se apăra de cei doi care se aflau afară.

Inculpatul a arătat că el a luat cuţitul cel mic iar C.A. pe cel mare.

Inculpatul a declarat că, aproximativ la 100 m de scara lui B.M. a văzut venind înspre ei pe partea vătămată iar inculpatul S. l-a întrebat dacă nu este el cel care l-a agresat anterior. A mai arătat că ulterior inculpatul S. a lovit-o pe partea vătămată cu o rangă, o ţeava sau un băţ, iniţial în zona coastelor, iar după aceea pe după cap, din lovituri partea vătămată ghemuindu-se şi îngenunchind.

Inculpatul a mai declarat că văzând că partea vătămată a încercat să se ridice, a apreciat că trebuie să se apere şi a lovit-o cu cuţitul de 3-4 ori, undeva în zona plămânilor, a coloanei vertebrale.

A precizat că atunci când partea vătămată a încercat să se ridice l-a ameninţat că o să îl omoare.

A arătat inculpatul că nu a văzut dacă şi C.A. a lovit cu cuţitul. A declarat că a lăsat-o pe partea vătămată la pământ şi a plecat împreună cu inculpatul S. iar când s-a uitat în urmă a văzut că partea vătămată a plecat. A arătat că numitul C.A. a plecat acasă şi cuţitul pe care îl avea l-a luat el şi împreună cu celălalt cuţit, Ie-a dus acasă la inculpatul S.

Inculpatul a mai arătat că, după ce a mers acasă la inculpatul S. şi a stat puţin, a plecat acasă iar a doua zi a fost sunat de un prieten care i-a cerut să se întâlnească în cartier, unde s-au întâlnit cu un prieten al părţii vătămate, care Ie-a spus că acesta este la spital între viaţă şi moarte şi că ei sunt bănuiţi de lovirea acestuia.

Inculpatul a precizat că după această întâlnire, s-a hotărât împreună cu inculpatul S. să plece din oraş, la un băiat în Jud. Vaslui.

A arătat că nu au dormit la acesta, ci pe câmp şi ulterior a fost sunat de sora sa care i-a spus că este căutat de poliţie, astfel încât s-au hotărât să revină în oraş. A precizat că la parchet i s-au prezentat cele două cuţite ridicate de la locuinţa inculpatului S., pe care Ie-a recunoscut.

Inculpatul a declarat că în seara incidentului băuse şi era puţin ameţit, dar nu era beat, inculpatul S. nu consumase băuturi alcoolice, iar partea vătămată se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

Inculpatul S. a arătat că, din cartier, cunoştea că partea vătămată şi numitul B. se mai băteau în cartier, însă el personal nu a mai avut incidente cu aceştia.

Inculpatul S.l.F., audiat în faza de cercetare judecătorească a declarat că recunoaşte fapta însă nu este de acord cu încadrarea juridică a acesteia şi nu îşi menţine în totalitate declaraţiile date în faza de urmărire penală.

Inculpatul a declarat că este în relaţii de prietenie, de aproximativ 5 ani cu inculpatul S. şi de doi ani îl cunoştea şi pe numitul B. cu care avusese anterior un conflict, iar pe partea vătămată nu o cunoştea decât din vedere întrucât o mai văzuse prin cartier. A arătat că în seara incidentului se întorsese de la munte împreună cu nişte prieteni şi ajunşi în Galaţi au băut vin, atât el cât şi inculpatul S., după care inculpatul a mers la el acasă.

Inculpatul a declarat că în jurul orelor 24,00 sau 01,00, a fost sunat de către inculpatul S. care i-a spus că se află în scară la B.M., împreună cu C.A. şi că a fost bătut, spunându-i totodată să ia două cuţite şi să vină la locul unde se afla acesta. Inculpatul a arătat că a luat două cuţite şi s-a deplasat la scara blocului unde locuieşte B.M. iar la etajul X, în holul blocului, i-a văzut pe martorul B. şi pe inculpatul S.

A declarat că inculpatul S. i-a povestit că împreună cu B. şi C. au mers să cumpere o cafea şi pe drum s-au întâlnit cu numitul B. (martorul S.l.L.) şi cu partea vătămată, au discutat ceva cu cei doi şi când s-a întors să aprindă o ţigară de la C. a fost lovit cu palma de partea vătămată.

A precizat, de asemenea, că inculpatul S. i-a spus că au fost urmăriţi de cei doi (partea vătămată şi martorul S.) şi au reuşit să scape pentru că a oprit o maşină, însă bănuiau că cei doi îi urmăresc în continuare, chiar şi când se aflau în scara blocului.

Inculpatul a arătat că au hotărât să coboare şi să verifice dacă partea vătămată şi martorul S. mai sunt în apropierea blocului. A precizat că i-a dat un cuţit lui C.A. şi unul inculpatului S., au coborât şi au constatat că cei doi nu erau la scară şi au hotărât să-l conducă pe C. acasă, urmând ca şi inculpatul S. să ajungă acasă întrucât locuia la două, trei blocuri distanţă. Inculpatul S. a declarat că în timp ce se deplasau au observat un tânăr care mergea mai împleticit şi i-a întrebat pe inculpatul S. şi pe martorul C. dacă el este cel care i-a agresat, aceştia spunându-i că el este - moment în care a mers şi a luat din gard o rangă metalică.

Inculpatul a arătat că nu îşi aminteşte ce a declarat la procuror însă a precizat că atunci când a traversat strada nu a trecut pe lângă partea vătămată. A arătat că partea vătămată I-a văzut venind cu ranga şi venind spre el I-a întrebat „ce e cu ranga asta?", moment în care a lovit-o cu ranga în zona coastelor, partea vătămată a căzut şi apoi inculpatul S. a lovit-o cu cuţitul de 3-4 ori în zona spatelui. A precizat că nu I-a văzut pe C. lovind-o pe partea vătămată.

Inculpatul a declarat că nu menţine declaraţia dată la procuror în sensul că a lovit-o pe partea vătămată cu ranga în cap - arătând că a dat această declaraţie de teamă, având în vedere că se afla pentru prima dată la parchet şi nu mai fusese implicat într-o astfel de situaţie. A arătat că a mai lovit-o pe partea vătămată cu ranga în zona picioarelor şi după ce şi inculpatul S. a lovit-o, a văzut că partea vătămată s-a ridicat şi a plecat spre locul de unde a venit, inculpatul a aruncat ranga în grădina alăturată şi a plecat împreună cu inculpatul S. şi martorul C. luând cuţitele de la aceştia.

Inculpatul a arătat că martorul C. a mers la el acasă, iar el cu inculpatul S. au rămas şi au stat de vorbă, considerând că partea vătămată a plecat spre prietenii acesteia şi se vor întoarce pentru a se răzbuna.

Inculpatul S. a precizat că nu a considerat că a săvârşit o faptă gravă, a luat cuţitele şi Ie-a dus la el acasă, cu menţiunea că acestea nu erau murdare de sânge.

A arătat că a doua zi a venit un băiat pe nume C. care este prieten cu partea vătămată şi Ie-a spus că aceasta este în stare gravă la spital şi unchiul acesteia o să îi omoare - situaţie faţă de care au hotărât să plece de acasă ajungând până în Vaslui, întorcându-se după două zile, întrucât au aflat că sunt căutaţi de poliţie.

Inculpatul a precizat că a lovit-o pe partea vătămată în scopul de a se apăra, a lovit ţinând ranga cu ambele mâini, mai întâi în zona coastelor, partea vătămată dezechilibrându-se şi a doua oară în spate, când aceasta a căzut. A precizat totodată că în timp ce o lovea pe partea vătămată, aceasta a spus „vă omor", iar când a plecat de la locul incidentului nu a mai spus nimic.

Inculpatul a declarat că nu a avut intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate şi regretă foarte mult cele întâmplate (deci. inc. f. 103 ds. inst.).

Inculpatul S.M.F., prin apărător ales, la termenul de judecată din 17 iunie 2010 a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu martori - pentru a dovedi că inculpatul şi familia acestuia au fost ameninţaţi de persoane din anturajul părţii vătămate (încheiere - f. 45 dosar inst.).

Instanţa a admis proba cu înscrisuri, în privinţa probei cu martori inculpatul prin apărător ales renunţând la următorul termen de judecată (încheiere - f. 110 ds. inst).

Inculpatul S.l.F., prin apărător ales, a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de constatare medico - legală, având în vedere că din conţinutul acestuia rezultă că leziunile suferite din partea vătămată au fost produse prin lovire cu corp tăietor înţepător şi prin cădere nu şi prin acţiune directă - cu corp dur (ţeava, rangă, bâtă). A solicitat ca prin suplimentul la raportul de constatare medico legală să se vindice dacă leziunile suferite de partea vătămată ar fi putut fi produse prin lovire activă cu corp dur (rangă, bâtă, ţeava) şi dacă aceste lovituri au pus în primejdie viaţa părţii vătămate (încheiere de şedinţă - f. 110-111, 209 - 210 ds. inst.).

Instanţa, constatând că în cuprinsul raportului de constatare medico - legală se arată că din foaia de observaţie a Spitalului Judeţean Galaţi - secţia Chirurgie Toracică, rezultă că partea vătămată a fost internată pe 06 aprilie 2010 cu diagnosticul: Traumatism toracic, plăgi înţepate toracice posterioare, hemopneumotorax stâng, traumatism cranio - cerebral (occipital stânga, plagă liniară, orizontală de 2 cm, cu margini netede, suturată), iar în concluziile de la pct. 1 se precizează că plaga toracică posterioară şi din regiunea occipitală - au putut fi produse prin loviri cu corp tăietor înţepător (rap. de constatare medico - legală - f.20 ds. u.p.) - a admis cererea privind efectuarea unui supliment la raport având ca obiectiv: stabilirea dacă traumatismul cranio - cerebral (respectiv leziunile din zona occipitală) a putut fi produs prin lovire cu bâtă sau rangă (încheiere - f.209 verso - ds.inst.).

Serviciul de medicină legală din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă S.A.A. - în suplimentul la raportul de constatare medico - legală a arătat în concluzii că modificarea plăgii din regiunea occipitală prin suturare nu permite stabilirea cu exactitate a obiectului vulnerant însă se apreciază că plaga a fost mai probabil produsă prin lovire cu corp tăietor - înţepător (având în vedere în primul rând lungimea plăgii - de 2 cm) - (f. 241 ds. inst.).

Ambii inculpaţi au depus la dosarul cauzei acte în circumstanţiere (f. 129 -132 ds. inst., f. 245 - 259 ds. inst.).

Inculpatul S.G.C., prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice faptei deduse judecăţii, în sensul reţinerii circumstanţe atenuante legale, prev. de art. 73 lit. b) C. pen. arătând că injuriile, atitudinea şi agresiunea comisă iniţial de partea vătămată asupra inculpatului S. conduc la concluzia că riposta acestuia a fost una spontană şi s-a datorat comportării agresive a părţii vătămate - situaţia invocată fiind dovedită prin declaraţia părţii vătămate, a martorilor şi a inculpatului S.l.F.

S-a apreciat că cererea nu va putea fi primită, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

S-a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată l-a lovit fără motiv, pe inc. S., cu palma peste faţă - partea vătămată recunoscând acest lucru - însă inculpatul nu a ripostat.

S-a menţionat că partea vătămată se află în stare de ebrietate, iar inculpatul S., după ce incidentul iniţial s-a încheiat, a mers în scara blocului unde locuieşte martorul B., a telefonat inculpatul S. şi i-a cerut să vină cu două cuţite - inculpatul susţinând că pentru a se apăra.

Tot din probele administrate în cauză - în special din declaraţia martorului C., ale celor doi inculpaţi şi ale părţii vătămate, s-a arătat că rezultă că inculpaţii au coborât din scara blocului unde se aflau, inculpatul S. a văzut-o pe partea vătămată venind, mergând împleticit, a întrebat dacă ea este cea care l-a agresat pe inculpatul S. şi răspunzându-i-se afirmativ, a trecut strada, a luat o rangă metalică cu care a lovit-o pe partea vătămată şi după ce aceasta a căzut, inculpatul S. a lovit-o de 3-4 ori cu cuţitul în zona spatelui.

S-a precizat că circumstanţa atenuantă legală a „scuzei provocării" există aşa cum se prevede în dispoziţia din art. 73 lit. b) C. pen., atunci când infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă. Din analiza dispoziţiilor legale, rezultă că pentru existenţa circumstanţei atenuante a provocării trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, starea de tulburare sau emoţie să fi avut drept cauză o provocare din partea părţii vătămate, provocarea să fie produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, riposta infractorului la acţiunea provocatoare a persoanei vătămate să fi îndreptată împotriva acesteia.

În practica judiciară s-a subliniat că pentru existenţa circumstanţei atenuante a provocării este necesar ca actul provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o puternică tulburare sau emoţie în psihicul infractorului (V.D., ş.a. „Explicaţii ale codului penal român", Ed. A., 1970, vol. II, pag. 395).

Astfel s-a apreciat că fapta inculpatului de a aplica 3-4 lovituri cu cuţitul în zona toracică nu îşi poate găsi explicaţia în pretinsa tulburare produsă de fapta părţii vătămate care anterior îi aplicase o palmă, datorită disproporţiei dintre actul pretins provocator şi ripostă.

S-a mai considerat că susţinerile inculpaţilor în sensul că au adus cele două cuţite pentru a se apăra de partea vătămată sunt nefondate. Conflictul iniţial între partea vătămată şi inculpatul S. constând în faptul că aceasta i-a aplicat inculpatului o palmă se încheiase. La momentul la care cei doi inculpaţi şi martorul C. au plecat din scara blocului unde locuia martorul B., partea vătămată nu se afla în preajma blocului, ulterior a fost observată venind, împleticindu-se, de către inculpatul S., care i-a întrebat pe cei doi „ăsta e?" şi la răspunsul pozitiv al acestora au şi început să o lovească, fără ca partea vătămată să îi agreseze în vreun fel.

Chiar dacă în antecedenţa cauzală a conflictului au apărut o serie de elemente care ar putea susţine o astfel de cerere (respectiv cea de reţinere a disp. art. 73 lit. b) C. pen.) atâta vreme cât riposta inculpaţilor nu a intervenit imediat după acţiunea provocatoare, s-a apreciat că nu se poate reţine scuza provocării.

Faţă de situaţia expusă, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen., s-a apreciat că cererea inculpatului S. nu va putea fi admisă.

Inculpatul S.M.F., prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii, din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. - arătând că din probele administrate în cauză, ţinând cont şi de suplimentul la raportul de constatare medico - legală - nu rezultă că loviturile aplicate de inculpatul S. cu un obiect contondent (bâtă sau rangă) au produs leziunile ce puteau fi letale părţii vătămate. A mai susţinut că nu a existat o înţelegere cu inculpatul S. pentru a aplica părţii vătămate lovituri în sensul de a-i curma viaţa acesteia şi nu a fost o acţiune conjugată, intensitatea loviturilor aplicate de inculpat fiind una extrem de redusă, pe întreg corpul părţii vătămate medicul legist neconstatând leziuni produse cu corp contondent.

S-a apreciat că cererea inculpatului S.l.F. nu va putea fi primită pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel cum s-a arătat în considerentele prezentei hotărâri inculpatul S.l.F., audiat în faza de urmărire penală, a recunoscut comiterea faptei, arătând că în noaptea incidentului, în jurul orelor 01,00 - 02,00 - a fost sunat de inculpatul S. care i-a spus că el şi martorul C. au fost bătuţi de nişte băieţi şi să ia două cuţite să vină cu ele în scara blocului unde locuieşte martorul B.

A arătat că a luat două cuţite, a mers unde i s-a spus, a constatat că afară nu era nimeni, a mers la inculpatul S., i-a dat acestuia şi lui C. câte un cuţit şi au ieşit din bloc unde, de asemenea, nu îi aştepta nimeni.

Inculpatul a arătat că în timp ce stăteau de vorbă toţi trei în faţa blocului X, au văzut venind dinspre M. un tânăr, care mergea împleticit, moment în care inculpatul S. şi martorul C. au spus „uite mă, cred că acesta e".

Inculpatul a declarat că a traversat strada, a luat o rangă metalică dintr-un gard, partea vătămată şi-a continuat drumul, el s-a apropiat din spate de aceasta şi când partea vătămată s-a întors înspre el şi l-a întrebat „ce e cu ranga asta" şi s-a dat înspre el, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu ranga în zona coastelor, iar când partea vătămată a vrut să-i ia ranga din mână, a mai lovit-o în zona capului, aceasta căzând, după care a fost lovită cu cuţitul de inculpatul S.

Inculpatul a arătat că după incident a mai stat de vorbă cu inculpatul S. şi s-a gândit că partea vătămată nu a fost tăiată prea grav şi că, eventual „a pus-o la punct" - cu răngile date de el.

În faza de cercetare judecătorească, fiind audiat, inculpatul a declarat că nu îşi menţine declaraţiile date la procuror, arătând că nu a lovit-o pe partea vătămată cu ranga metalică în zona capului ci doar în zona coastelor şi că la procuror a dat acea declaraţie de teamă, având în vedere că se afla pentru prima dată la parchet şi nu mai fusese implicat într-o astfel de situaţie.

Şi martorul C.M.A., în faza de cercetare judecătorească, a revenit asupra declaraţiei date în faza de urmărire penală, arătând că inculpatul S. a lovit cu ranga pe partea vătămată doar peste spate, precizând că a declarat la procuror că inculpatul S. a lovit-o pe partea vătămată în cap întrucât la acel moment era speriat, însă ulterior s-a gândit mai bine (declaraţie martor f. 134 ds. u.p.). Astfel cum s-a precizat, martorul C. a avut iniţial calitatea de învinuit.

Martorul M.F. audiat în faza de cercetare judecătorească, de asemenea a revenit asupra declaraţiei date anterior, arătând că nu îşi explică de ce în declaraţia olografă dată la urmărirea penală a scris că inculpatul S. l-a sunat şi i-a spus că partea vătămată şi martorul S. l-au lovit iar el i-a spus „i-ai" - în sensul de a-i lovi şi că inculpatul S. l-a sunat ulterior şi i-a spus „l-am luat".

Ulterior a susţinut că declaraţia olografă dată la urmărirea penală i-a fost dictată de procuror, el spunând de la început că nu vrea să dea vreo declaraţie.

S-a precizat că revenirea inculpatului sau a martorului asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale nu trebuie acceptată necritic; prin asemenea retractări se scindează în mod artificial procesul penal şi se minimalizează necesitatea şi importanţa urmăririi penale.

Pentru a putea produce efecte, s-a arătat că revenirea asupra declaraţiilor date anterior în cauză trebuie să fie temeinic motivată şi convingător dovedită şi să se coroboreze cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

S-a constatat că inculpatul S. nu a motivat temeinic şi nu a dovedit convingător revenirea asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală. Susţinerea inculpatului că a susţinut la momentul audierii de către procuror că a lovit-o pe partea vătămată în zona capului - de teamă, întrucât nu mai fusese în această situaţie, s-a apreciat că nu poate fi primită, ţinând cont, că tot în faza de urmărire penală, a fost audiat de judecător (cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă) şi a susţinut de asemenea, că a lovit-o pe partea vătămată cu ranga metalică în zona capului (deci. f. 112 ds. u.p.).

S-a mai reţinut că susţinerea inculpatului S. că a lovit-o doar în zona coastelor este contrazisă de declaraţiile inculpatului S., date în ambele faze procesuale, de declaraţiile martorilor B.P.I. date în ambele faze procesuale precum şi de declaraţiile părţii vătămate care a arătat că că a fost lovită mai întâi cu o bâtă sau rangă în zona capului şi apoi cu cuţitul - contrar disp. art. 69 C. proc. pen., astfel încât nu va putea fi reţinută.

Nici martorii C. şi M. nu au motivat temeinic şi nu au dovedit convingător revenirea asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale şi de asemenea, susţinerile acestora sunt contrazise de probele administrate în cauză - situaţie faţă de care s-a dat eficienţă declaraţiilor date de către aceştia în faza de urmărire penală.

S-a arătat că este cunoscut că mijloacele de probă enumerate de art. - 64 C. proc. pen. nu au o valoare probantă dinainte stabilită şi că legea nu face nicio distincţie după cum acestea au fost administrate în faza de urmărire penală sau în cea a judecăţii.

Neexistând astfel niciun temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale martorilor, instanţa poate să considere atunci când depoziţiile lor sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, îndepărtându-le motivat pe celelalte.

Prin urmare, s-a reţinut ca expresia adevărului, numai acea declaraţie care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Din coroborarea probelor administrate, s-a arătat că rezultă că inculpatul S. l-a sunat pe inculpatul S., cerându-i acestuia să vină cu două cuţite -inculpaţii susţinând că pentru a se apăra de partea vătămată - inculpatul S. conformându-se.

S-a mai reţinut că aspectul că inculpaţii au dorit să se răzbune pe partea vătămată rezultă din faptul că aceştia au ieşit din blocul unde se aflau, au constatat că nu este nimeni în faţa blocului şi la momentul la care inculpatul S. a văzut un tânăr venind, mergând împleticit, a întrebat dacă el este cel care îl lovise anterior pe inculpatul S. şi fără ca acesta să le zică ceva, inculpatul S. a luat o rangă metalică şi a lovit-o (declaraţie inculpat S. dată în faza de urmărire penală, declaraţie inculpat Străoanu, declaraţie martor C. dată în faza de urmărire penală, declaraţiile părţii vătămate).

Acest aspect mai rezultă şi din declaraţia dată în cursul urmăririi penale de martorul M.F., precum şi din susţinerile inculpatului S. în sensul că după agresiune a apreciat că „a pus-o la punct" pe partea vătămată răngile date de el.

S-a considerat că acţiunile inculpatului mai sus descrise (a luat cele două cuţite de acasă şi Ie-a pus la dispoziţia inculpatului S. şi a martorului C.), a lovit-o primul cu ranga în cap pe partea vătămată, după care inculpatul S. i-a aplicat lovituri repetate cu cuţitul în zona toracică se circumscriu coautoratului la săvârşirea infracţiunii de omor în forma tentativei.

S-a apreciat că, coautoratul presupune contribuţia a cel puţin două persoane la comiterea faptei, contribuţii ce reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

S-a arătat că activităţile coautorilor de executare nemijlocită a infracţiunii nu trebuie să fie identice, ci să se completeze într-o activitate unică. în mod constant s-a decis în practica judiciară că sunt acte de coautorat loviturile aplicate de mai multe persoane victimei, în cadrul unei hotărâri infracţionale unice, de omor, chiar dacă nu toate au fost apte să producă rezultatul letal (în acest sens V.D., ş.a. „Explicaţii ale codului penal român", Ed. A., 1970, vol. II, pag. 193).

Acesta este şi motivul pentru care nu s-a considerat ca fiind relevant a se stabili prin suplimentul la raportul de constatare medico - legală solicitat de inculpatul S. prin apărător, dacă loviturile aplicate de acesta au fost în măsură să ducă la producerea rezultatului letal.

Contribuţia coautorilor la săvârşirea infracţiunii poate fi concomitentă sau succesivă. Sub acest aspect s-a susţinut că nu influenţează existenţa coautoratului momentul când îşi aduc contribuţiile coautorii la săvârşirea faptei.

În privinţa susţinerilor inculpatului S., că din cuprinsul raportului de constatare medico - legală nu rezultă leziuni pe corpul părţii vătămate produse prin lovire cu corpuri contondente, s-a arătat că acestea nu vor putea fi primite.

Nici partea vătămată şi nici inculpaţii în declaraţiile date nu au susţinut că partea vătămată a fost lovită cu cuţitul în zona capului - iar în privinţa învinuitului C. - s-a stabilit că acesta nu a participat la comiterea faptei (ambii inculpaţi susţinând în ambele faze procesuale că nu au văzut ca numitul C. să o lovească pe partea vătămată).

Din raportul de constatare medico - legală, a rezultat că la internare, din foaia de observaţie clinică a rezultat că partea vătămată a prezentat un traumatism cranio - cerebral în zona occipitală - iar în suplimentul la acest raport s-a arătat că, întrucât la momentul examinării medico - legale, plaga era suturată, au stabilit ca şi concluzii că nu se poate aprecia cu exactitate dacă putea fi produsă prin lovire cu corp contondent.

Având în vedere însă împrejurările concrete în care s-a reţinut comiterea faptei şi care a rezultat din probele administrate - şi anume că inculpatul S. a fost cel care a adus cuţitele, că a lovit-o pe partea vătămată cu ranga în zona capului

- astfel cum s-a menţionat, s-a arătat că activitatea acestuia se circumscrie infracţiunii de omor calificat în forma tentativei.

În ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii - s-a arătat că susţinerile acestuia că prin loviturile aplicate nu a intenţionat suprimarea vieţii părţii vătămate au fost considerate irelevante.

Inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale (acesta a luat cele două cuţite şi Ie-a dat celorlalţi doi pentru a le folosi, neavând relevanţă din această perspectivă că le folosesc pentru a se apăra sau pentru a se răzbuna, a luat ranga metalică din gard şi a lovit-o pe partea vătămată în zona capului, cu ambele braţe), şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, fiind incidente în cauză disp. art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

În raport de considerentele expuse, s-a apreciat că cererea inculpatului S.l.F., de schimbare a încadrării juridice a faptei, în sensul reţinerii infracţiunii prev. de disp. art. 180 alin. (2) C. pen. nu a putut fi primită.

Astfel instanţa a constatat că vinovăţia celor doi inculpaţi a fost dovedită cu probele administrate în cauză; proces - verbal de sesizare, verificare şi cercetare la faţa locului (f. 5-8 ds. u.p.), proces - verbal de ridicare (f. 9 ds. u.p.), declaraţii parte vătămată l.G. (f. 11-18 ds. u.p., f. 133 ds. inst.), raport de constatare medico - legală şi supliment (f. 20 ds. u.p., f. 241 ds. inst), declaraţii martori C.C.M. (f. 24 - 29 ds. u.p., f. 242 ds. inst.), S.l.L. (f. 30-34 ds. u.p., f. 243 ds. inst.), B.P.I. (f. 35 - 37 ds. u.p., f. 136 ds. inst.), M.F. (f. 38-41 ds. u.p., f. 206 ds. inst.), B.M.A. (f. 42 ds. u.p., f. 135 ds. inst.), C.M.A. (f. 115-120 ds. u.p., f. 134 ds. inst.), procese - verbale de recunoaştere din planşe fotografice (f. 46-66 ds.u.p.), raport de constatare tehnico - ştiinţifică traseologică (f. 78 - 89 ds.u.p.), declaraţii inculpaţi S.G.C. (f. 90-102 ds. u.p., f. 102 ds. inst.), S.l.F. (f. 103-114 ds. u.p., f. 103 ds. inst.).

În drept, fapta inculpaţilor S.G.C. şi S.l.F. care, în noaptea de 05/06 aprilie 2010, în loc public (str. I.F. din mun. Galaţi), pe fondul unui conflict spontan, concomitent, au aplicat părţii vătămate l.G., lovituri repetate cu corpuri contondente şi înţepător-tăietoare peste corp, inclusiv în zone vitale (torace), cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Întrucât la data comiterii faptei inculpatul S.G.C. era minor, având vârsta de 17 ani şi 4 luni, s-a arătat că în cauză sunt incidente disp. art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)

La alegerea sancţiunii ce a fost aplicată inculpatul S.G.C. s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 100 C. pen., ţinâdu-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală morală, de comportarea lui de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

Din fişa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul S.G.C. nu au antecedente penale (f. 152 ds. u.p.).

Din referatul de evaluare întocmit în cauză (f. 149 -150 ds. u.p.) a rezultat că inculpatul nu este ataşat de procesul instructiv educativ, printre prietenii acestuia aflându-se şi persoane cu comportament deviant, chiar delincvent, în compania anturajului său inculpatul participând la violenţe între tineri; a mai fost cercetat în Dosarul penal nr. 3659/P/2009 pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, cauza finalizându-se prin împăcarea părţilor şi de asemenea, a mai fost amendat de trei ori de către organele de poliţie pentru deranjarea ordinii şi liniştii publice şi pentru provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice.

În privinţa perspectivelor de reintegrare în societate, s-a arătat că inculpatul poate beneficia de resurse care să contribuie la schimbarea comportamentului şi reintegrarea socială dar este necesară motivarea şi susţinerea sa în acest sens, deoarece pare a fi confuz în privinţa planurilor de viitor.

Având în vedere situaţia expusă cu privire la persoana inculpatului minor şi ţinând cont de gravitatea deosebită a faptei comise, de natura şi importanţa valorii sociale lezate precum şi de urmarea produsă, s-a apreciat că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia, urmând a i se aplica o pedeapsă conform disp. art. 109 alin. (1) C. pen.

Ţinând cont că inculpatul S.G.C. nu are antecedente penale şi având în vedere şi actele în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei (f. 129-132 ds. inst.), s-au aplicat în cauză disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen.

Cererea inculpatului S. de a se reţine în cauză circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a apreciat că nu poate fi primită având în vedere că în faza de cercetare judecătorească aceasta a revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală încercând să diminueze oarecum contribuţia inculpatului S., arătând că acesta a lovit cu o bâtă, băţ sau rangă (deşi la urmărirea penală a arătat că a lovit cu o rangă metalică), precum şi că a lovit-o pe partea vătămată „pe după cap" (deşi la urmărirea penală a arătat că a lovit-o în cap); de asemenea a susţinut contrar cele declarate în faza de urmărire penală că partea vătămată, după ce a fost lovită de inculpatul S., i-a ameninţat că îi omoară.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului S. Prin Decizia de apel, având în vedere gravitatea faptei comise, aspectul că inculpatul a mai participat la astfel de conflicte, chiar dacă nu are antecedente penale, urmarea produsă, atitudinea inculpatului după comiterea faptei (acesta împreună cu inculpatul S. au plecat din oraş, prezentându-se după câteva zile, după ce au aflat că sunt căutaţi de poliţie), s-a apreciat că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea efectivă a acesteia - situaţie faţă de care cererea inculpatului de aplicare în cauză a disp. art. 110 C. pen. nu a putut fi primită.

în privinţa pedepsei accesorii aplicată inculpatului S.G.C. în temeiul disp. art. 71 C. pen., instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite (infracţiune contra vieţii persoanei) şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului au condus la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. - pedeapsa a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani (în acest sens Decizia nr. 5 din 04 iunie 2007 a I.C.C.J. - Secţiile Unite).

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.l.F. s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de dispoziţiile generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Având în vedere că inculpatul S.l.F. a săvârşit fapta dedusă judecăţii împreună cu inculpatul S.G.C. - minor la data săvârşirii faptei, aspect cunoscut de către inculpatul S. (aceştia fiind prieteni de aproximativ 5 ani astfel cum au susţinut în declaraţiile date), s-a arătat că în cauză devin aplicabile disp. art. 75 lit. c) C. pen.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului S.l.F. a rezultat că nu are antecedente penale (fişă cazier- f. 154 ds. u.p.).

Faţă de acest aspect şi de actele în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei (f. 245 - 259 ds. inst.) s-a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu efectele prev. de art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen.

S-a apreciat că cererea inculpatului S.l.F. de a se reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. nu a putut fi primită, având în vedere că pe parcursul procesului penal acesta nu a avut o atitudine sinceră, în faza de cercetare judecătorească revenind asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală încercând să minimalizeze contribuţia sa la săvârşirea faptei.

În privinţa pedepselor accesorii şi complementare aplicate inculpatului S.l.F., raportat la persoana acestuia şi la natura faptei comise, în baza art. 71 C. pen. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii aceloraşi drepturi pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Din perspectiva modalităţii de executare a pedepsei aplicată inculpatului S.l.F. având în vedere gravitatea faptei comise, natura şi importanţa valorii sociale lezate, urmarea produsă, faptul că inculpatul deşi nu are antecedente penale, la data de 02 martie 2010 (cu aproximativ o lună înainte de săvârşirea faptei deduse judecăţii) i s-a aplicat amendă administrativă pentru infracţiunea prev. de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (fişă de cazier - f. 154 ds. u.p.), s-a apreciat că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea efectivă a acesteia.

Inculpaţii S.G.C. şi S.l.F. au fost cercetaţi în stare de arest preventiv, fiind reţinuţi la data de 09 aprilie 2010 (ordonanţe - f.124, 125 ds. u.p.) şi arestaţi preventiv prin încheierea de şedinţă din 10 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 3314/121/2010 (f. 130-136 ds. u.p.).

Pe parcursul cercetării judecătoreşti măsura arestării preventive a celor doi inculpaţi a fost verificată periodic în conformitate cu art. 300¹ C. proc. pen., art. 300² C. proc. pen. în referire la art. 160^h alin. (3) C. proc. pen. şi art. 160^b C. proc. pen. şi constatându-se legalitatea şi temeinicia acesteia, a fost menţinută, iar în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor S.G.C. şi S.l.F. iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedepsele aplicate acestora, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 04 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii S.G.C. şi S.l.F. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoştinţă inculpaţilor S.G.C. şi S.l.F. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilelor genetice.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S.A.A. Galaţi s-a constituit parte civilă cu suma de 1579,84 lei reprezentând cheltuieli pentru asistenţa medicală a părţii vătămate l.G. (decont cheltuieli - f. 23 ds. u.p.).

Partea vătămată l.G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 lei daune materiale şi 50.000 lei daune morale - daunele materiale constând în contravaloarea medicamentelor, tratamentelor şi diverselor sume de bani cheltuite în spital pe perioada internării (f. 42, 63, 128 ds. inst.).

În dovedirea pretenţiilor civile partea vătămată a solicitat proba cu acte şi cu martorii S.G. şi Ţ.E. - probe admise de instanţă) încheiere f. 110-111 ds. inst, f. 140 ds. inst.).

Martorul S.G.F., fiind audiat, a declarat că este prieten cu partea vătămată, în noaptea incidentului a fost chemat în zona marketului B., constatând că partea vătămată fusese înjunghiată şi urma să fie transportată la spital cu salvarea.

A arătat că, ajuns la spital, i s-a dat o listă cu medicamentele ce trebuiau cumpărate în seara respectivă, a mers şi Ie-a cumpărat, costul acestora fiind de aproximativ 12 milioane lei.

Martorul a declarat că din relatările părţii vătămate a aflat că s-au cheltuit aproximativ 12-13.000 RON. Martorul a mai arătat că anterior incidentului, partea vătămată lucra în construcţii, în prezent nemaiavând loc de muncă (deci. martor - f. 137 ds. fond).

Martora Ţ.E. - prietena părţii vătămate - a declarat că s-au efectuat cheltuieli cu îngrijirile medicale ale părţii vătămate după acest incident în valoare de peste 120 milioane lei, reprezentând bani pentru medici, asistente, asigurare medicală, medicamente, o parte din aceşti bani fiind împrumutaţi.

Martora a arătat că anterior acestui incident partea vătămată lucra la o firmă de izolaţii exterioare şi ulterior şi-a pierdut locul de muncă, întrucât nu mai poate lucra la înălţime, în prezent partea vătămată lucrând pe cont propriu (deci. martor-f.138 ds. inst.).

Deşi partea vătămată a solicitat în dovedirea pretenţiilor civile (daune materiale) şi proba cu acte (probele solicitate fiind admise de către instanţă), nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris în acest sens.

Instanţa a constatat că în privinţa cuantumului prejudiciului solicitat cu titlu de daune materiale, partea vătămată nu a dovedit cu probele administrate întinderea acestuia; s-a apreciat că pentru a putea fi acoperit prejudiciul trebuie să fie cert, determinat.

S-a constatat că susţinerile părţii vătămate în sensul cuantumului prejudiciului au fost contrazise de susţinerile celor doi martori - partea vătămată apreciind prejudiciul material la suma de 15.000 lei, în timp ce martorii au susţinut că s-au cheltuit 12-13.000 lei.

Pe de altă parte, s-a arătat că declaraţiile celor doi martori sunt contradictorii, în timp ce unul dintre aceştia a susţinut că partea vătămată nu mai lucrează după incident, celălalt a susţinut că lucrează pe cont propriu.

Pe lângă aspectul că martorii propuşi de partea vătămată sunt prietenii acesteia - astfel încât depoziţiile acestora pot fi apreciate ca fiind subiective - s-a apreciat că aceste depoziţii se contrazic între ele şi totodată sunt în contradicţie cu susţinerile părţii vătămate şi în lipsa unor înscrisuri cu care să se facă dovada cuantumului acestor cheltuieli - s-a considerat că acestea nu vor putea fi acordate -ţinând cont de disp. art. 14 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 1169 C. civ.

În privinţa daunelor materiale - în considerarea regimului juridic probator al unor astfel de daune, instanţa a constatat că nu s-a făcut dovada certă a cheltuielilor în legătură cu agresiunea suferită şi nici a existenţei vreunui alt fel de prejudiciu material, astfel încât această cerere nu a putut fi admisă.

În ceea ce priveşte cererea privind acordarea de daune morale, instanţa a constatat că prin agresiunea suferită, părţii vătămate i-au fost create atât suferinţe fizice cât şi de natură morală, astfel încât s-a apreciat că, cererea este întemeiată.

Din perspectiva cuantumului solicitat s-a constatat însă că acesta este exagerat, având în vedere şi atitudinea părţii vătămate anterior comiterii faptei de către inculpaţi, care nu a putut fi ignorată - chiar dacă aceasta nu a condus la reţinerea în cauză a disp. art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, s-a reţinut că partea vătămată se afla în stare de ebrietate, l-a lovit cu palma peste faţă pe inculpatul S. şi anterior incidentului împreună cu martorul S.l.L., zis B. - au spart geamurile unei scări de bloc - aspecte recunoscute chiar de către aceştia în declaraţiile date.

Faţă de situaţia expusă, instanţa a apreciat că suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale - reprezintă o justă reparare a prejudiciului nepatrimonial - fără a reprezenta o îmbogăţire fără justă cauză.

Întrucât la momentul săvârşirii faptei, inculpatul S. era minor, din perspectiva antrenării răspunderii părinţilor pentru fapta acestuia, instanţa a constatat că la dosarul cauzei s-a depus în copie, sent. civ. 673 din 31 ianuarie 2006 a Judecătoriei Galaţi definitivă şi irevocabilă, prin care inculpatul S. a fost reîncredinţat tatălui - S.R. (f. 37 - 39 ds. inst.) - situaţie faţă de care acesta din urmă a fost citat în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente.

Din referatul de evaluare a rezultat că inculpatul S. locuieşte şi se află în îngrijirea şi supravegherea mamei sale - E.D., fiind întreţinut şi de tatăl său - care lucrează în străinătate (părinţii fiind divorţaţi).

Având în vedere disp. art. 1000 alin. (2) C. civ. dar şi art. 97 alin. (1) C. fam. (minorul locuind cu mama dar fiind reîncredinţat prin hotărâre judecătorească tatălui, care îl şi întreţine), s-a arătat că urmează ca în cauză să fie antrenată răspunderea ambilor părinţi pentru fapta minorului.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale solidare, precum, şi cele referitoare la răspundere părinţilor pentru fapta minorului (faptă, prejudiciu cert, vinovăţie, legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, delict deopotrivă imputabil ambilor inculpaţi, culpa în supraveghere a părinţilor minorului), în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ, art. 1003 C. civ. şi art. 1000 alin. (2) C. civ. au fost obligaţi inculpaţii S.l.F. şi S.G.C. în solidar şi acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente S.R. şi E.D. la plata de despăgubiri civile, astfel:

- 1.579,84 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa medicală a părţii vătămate l.G. - către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă S.A.A. Galaţi;

- 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată/civilă l.G., fiind respinse restul pretenţiilor civile solicitate de partea vătămată/civilă l.G.

Potrivit art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.l.F. a celor două cuţite folosite la comiterea faptei - corpuri delicte înaintate instanţei împreună cu rechizitoriul.

Conform art. 109 alin. (3) C. proc. pen. bunurile ridicate cu ocazia cercetărilor - respectiv obiectele de îmbrăcăminte ale părţii vătămate l.G. - reprezentând mijloace materiale de probă şi înaintate instanţei cu rechizitoriul, au fost păstrate până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii S.G.C., S.l.F. şi partea civilă l.G.

Inculpaţii au criticat soluţia pronunţată pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, reiterând cele susţinute în faţa primei instanţe.

Astfel, ca motiv de nelegalitate inculpatul S.G.C., prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii, în sensul reţinerii circumstanţei atenuante legale, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., susţinând că injuriile, atitudinea şi agresiunea comisă iniţial de partea vătămată asupra inculpatului S. conduc la concluzia că riposta cestuia a fost spontană, datorându-se comportării agresive a părţii vătămate.

Hotărârea a fost criticată pe motive de netemeinicie, solicitându-se stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, respectiv suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere. în acest sens, a arătat că de la momentul săvârşirii infracţiunii, din luna aprilie 2010, până în prezent a trecut aproape un an de zile, timp în care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv. Având în vedere şi circumstanţele legale, care descriu încadrarea juridică a faptei, s-a apreciat că poate fi schimbată modalitatea de executare .

Un al treilea motiv de apel invocat a vizat latura civilă solicitându-se reducerea cuantumului daunelor morale, arătându-se că pentru un „recalcitrant social", aşa cum este partea vătămată s-au acordat 100 milioane lei, considerându-se că este prea mult, având în vedere că partea vătămată, a provocat acel scandal, iar la dosar sunt probe că el era cel care se bătea în mod constant în cartier.

Inculpatul S.l.F. în apelul său a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei dedusă judecăţii, din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în ref. la art. 174 alin. (1) C. pen., rap.la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., arătând că din probele administrate în cauză nu a rezultat că loviturile aplicate de inculpatul S. cu un obiect contondent au produs leziunile ce puteau fi fatale părţii vătămate. A mai precizat că nu a existat o înţelegere cu celălalt inculpat pentru a aplica părţii vătămate lovituri, în sensul de a suprima viaţa acesteia şi nu a fost o acţiune conjugată, intensitatea loviturilor aplicate fiind extrem de redusă, pe corpul părţii vătămate medicul legist neconstatând leziuni produse cu corp contondent. S-a mai susţinut că inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a ucide, întrucât având două cuţite în mână, cu care putea să lovească partea vătămată, Ie-a dat pe amândouă nefolosind pe nici unul dintre ele, aducerea cuţitelor fiind în scopul de a se apăra şi a se proteja de atacul părţii vătămate.

În continuare s-a mai arătat că instanţa de judecată nu s-a aplecat cu atenţie asupra speţei şi a confiscat două cuţite folosite la săvârşirea faptelor, în condiţiile în care un cuţit a fost la S. şi celălalt a fost la martorul C.M. (cuţitul mare care n-a fost folosit la comiterea faptei). Or, dacă ar fi fost două cuţite ar fi trebuit să mai fie un inculpat în boxă.

Hotărârea a fost criticată şi pe motive de netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate. S-a solicitat să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante şi să se coboare mai mult pedeapsa, având în vedere situaţia de fapt şi situaţia inculpatului, care a regretat sincer fapta şi a recunoscut ceea ce a făcut. S-a mai susţinut că n-au fost urmări ireversibile, partea vătămată în prezent e sănătoasă iar inculpatul care nu are antecedente penale suportă o pedeapsă prea mare. Partea civilă l.G. nu a motivat apelul pe care l-a declarat în cauză.

Apelurile formulate de inculpaţii S.l.F., S.G.C. şi de partea civilă l.G. au fost considerate nefondate, pentru următoarele considerente:

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, s-au constatat următoarele:

Instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei analize complete a materialului probator, analiză însuşită de instanţa de apel, fiind prezentate pe larg probele administrate în cauză în cuprinsul hotărârii.

Referitor la încadrarea juridică a faptei, s-a considerat că situaţia concretă a fost stabilită corect de organele judiciare, ţinând cont de concluziile raportului medicol-legal, care a expus pe larg modalitatea de producere a unei plăgii prin lovire cu un corp contondent şi prin lovire cu un corp înţepător.

Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că la internare, din foaia de observaţie clinică a reieşit că partea vătămată a prezentat un hematom cranio-cerebral în zona occipitală - iar în suplimentul la raport s-a arătat că întrucât, la momentul examinării medico-legale, plaga era suturată, nu se putea aprecia cu exactitate dacă plaga putea fi produsă prin lovire cu corp contondent.

Din probe a rezultat că inculpatul S. a fost cel care a lovit cu ranga în zona capului, exact în zona care se găsea acea plagă. Susţinerea inculpatului că a lovit-o pe partea vătămată doar în zona coastelor a fost contrazisă de declaraţiile celuilalt inculpat, date în ambele faze procesuale, de declaraţiile martorului B.P.I., la urmărirea penală şi la instanţa precum şi declaraţia părţii vătămate, care a arătat că a fost lovită mai întâi cu o bâtă sau rangă în zona capului şi apoi cu cuţitul. Tot în acest sens au fost şi declaraţiile iniţiale ale martorilor C.M.A. şi M.F.A., instanţa neluând în considerare revenirea acestora asupra celor declarate la urmărirea penală, întrucât nu a fost temeinic motivată, aceste declaraţii de la instanţă fiind contrazise de probele administrate în cauză.

Totodată, inculpatul S., în faza de urmărire penală, la momentul audierii de către procuror a declarat că a lovit-o pe partea vătămată în zona capului, iar în faţa judecătorului, care a soluţionat propunerea de arestare, a susţinut acelaşi lucru, reţinându-se că în mod corect au fost înlăturate de prima instanţă susţinerile acestuia că a dat acea declaraţie la procuror de teamă, întrucât nu mai fusese în această situaţie - instanţa reţinând ca exprimând adevărul acea declaraţie care s-a coroborat cu fapte şi împrejurări ce au rezultat din probele administrate în cauză. Activitatea ilicită a inculpatului S. a fost una premergătoare, de natură a favoriza continuarea activităţii de către inculpatul S., în sensul că a lovit-o cu ranga pe partea vătămată, a doborât-o pentru ca ulterior sau concomitent celălalt inculpat să aplice lovituri cu cuţitul.

Faţă de împrejurările concrete în care s-a reţinut comiterea faptei şi care a rezultat din probele administrate şi anume inculpatul S. a fost cel care a adus cuţitele, a lovit-o pe partea vătămată cu ranga în zona capului, s-a apreciat că activitatea acestuia se circumscrie infracţiunii de omor calificat în forma tentativei, neputând fi primită cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale, a luat ranga metalică din gard şi a lovit-o pe partea vătămată în zona capului cu ambele braţe şi, deşi nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Faţă de faptul că inculpatul a vizat o zonă vitală, a aplicat o lovitură cu ambele mâini, cu putere, respectiv cu o rangă, aşa cum s-a arătat şi chiar dacă s-a produs un traumatism cranian, apreciat de medicul legist ca fiind minor, s-a considerat că cel puţin din această perspectivă încadrarea juridică corectă a fost cea reţinută de instanţa de fond.

Aşa cum a arătat prima instanţă acţiunile inculpatului (a luat două cuţite de acasă pe care Ie-a dat inculpatului S. şi martorului C., a lovit-o primul cu ranga în cap pe partea vătămată, după care inculpatul S. i-a aplicat lovituri repetate cu cuţitul) se circumscriu coautoratului la săvârşirea infracţiuni de omor în forma tentativei, activitatea celor doi inculpaţi fiind complementară.

Referitor la reţinerea disp. art. 73 lit. b) C. pen. s-a apreciat că în mod corect nu s-au aplicat aceste dispoziţii legale.

S-a arătat că, starea de tulburare caracteristică circumstanţei atenuante a provocării constă în reacţia psihică produsă făptuitorului de actul provocator al persoanei vătămate şi care determină comiterea infracţiunii. Existenţa sa se verifică în raport cu momentul săvârşirii acesteia, iar intensitatea ei se apreciază ţinându-se seama de persoana făptuitorului şi de circumstanţele în care s-au produs faptele.

S-a menţionat că, în principiu, trecerea unui interval de timp de la săvârşirea activităţii provocatoare până la comiterea infracţiunii nu exclude existenţa provocării, dacă în momentul săvârşirii infracţiunii inculpatul se află încă sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de actul provocator.

În speţă, aşa cum s-a dedus din situaţia de fapt,ce a rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză, între actul provocator, acea palmă dată de către partea vătămată inculpatului S. şi reacţia inculpatului de a o lovi cu cuţitul în zona toracică şi a-i pune viaţa în pericol, a trecut un interval de timp suficient de mare ca să nu se poată reţine că în cazul acestuia s-ar fi produs acea stare de temere sau de tulburare, caracteristică prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., între cele două momente fiind o evidentă disproporţie.

Astfel că, s-a apreciat că fapta inculpatului S. de a aplica 3- 4 lovituri cu cuţitul în zona toracică nu îşi găseşte explicaţia în pretinsa tulburare produsă de partea vătămată (care îi aplicase o palmă), datorită disproporţiei dintre actul pretins provocator şi riposta. Această ripostă a inculpatului nu a intervenit imediat după acţiunea provocatoare astfel încât nu pot fi reţinute disp. art. 73 lit. b) C. pen.

În mod just n-au fost reţinute susţinerile inculpaţilor în sensul că acele două cuţite au fost aduse pentru a se apăra de partea vătămată.

Aşa cum s-a arătat conflictul intervenit între aceasta şi inculpatul S. se încheiase la momentul la care cei doi inculpaţi şi martorul C. au plecat din scara blocului unde locuia martorul B., partea vătămată nu se afla în preajma blocului, ulterior a fost observată venind de inculpatul S., care i-a întrebat pe cei doi dacă „acesta e?" după care au început să o lovească fără ca partea vătămată să-i agreseze. Faţă de toate acestea s-a apreciat că nu poate fi reţinută solicitarea inculpatului S. în sensul reţinerii disp. art. 73 lit. b) C. pen. S-a considerat, totodată, că în mod corect Tribunalul Galaţi a procedat la confiscarea celor două cuţite, ca fiind bunuri folosite la comiterea infracţiunii, chiar dacă unul dintre cuţite nu a fost folosit, ele au fost purtate şi au fost aduse de inculpatul S. în scopul de a o lovi pe partea vătămată. S-a apreciat, de asemenea, că prima instanţă a procedat şi la o justă individualizare a pedepselor aplicate, având în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi disp. art. 100 C. pen. în cazul inculpatului S., care era minor la data comiterii faptei. Au fost reţinute în favoarea inculpaţilor circumstanţele prev. de art. 74 lit. a) C. pen., întrucât cei doi nu aveau antecedente penale, pedepsele aplicate fiind corect dozate şi apte să ducă la atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei, astfel cum e statuat în art. 52 C. pen. Nu a putut fi primită solicitarea inculpatului S. în sensul reducerii cuantumului pedepsei, având în vedere natura infracţiunii săvârşite, infracţiune deosebit de gravă pusă în evidenţă prin natura relaţiilor sociale încălcate. Din perspectiva modalităţii de executare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, faţă de gravitatea faptei comise, natura şi importanţa valorii sociale lezate, urmarea produsă şi atitudinea inculpaţilor după comiterea faptei (cei doi au plecat din oraş, prezentându-se după câteva zile, după ce au aflat că sunt căutaţi de poliţie) în mod corect s-a apreciat că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea efectivă a pedepsei, neputând fi primită solicitarea inculpatului S. în sensul aplicării disp. art. 81 C. pen. sau art. 86¹ C.pen. S-a considerat, totodată, că şi latura civilă a fost corect soluţionată, instanţa de fond a arătat motivele pentru care a înlăturat daunele materiale solicitate precum şi surplusul de daune morale, pe care nu Ie-a acordat, soluţia fiind legală şi temeinică şi fundamentată pe dispoziţiile legale în materie, respectiv mijloacele de probă pe care Ie-a apreciat insuficiente, partea vătămată neprezentând nici un înscris la dosar în dovedirea pretenţiilor civile, menţionându-se că în condiţiile în care prejudiciul trebuie să fie cert şi determinat partea vătămată nu a dovedit cu probe întinderea acestuia, declaraţiile martorilor propuşi de partea vătămată fiind contradictorii, declaraţii care de altfel au fost considerate subiective (martorii fiind prietenii părţii vătămate), aceste depoziţii nefiind însoţite şi de înscrisuri cu care să se facă dovada cuantumului cheltuielilor efectuate.S-a apreciat că, daunele morale au fost acordate într-un cuantum corespunzător, ţinându-se cont la stabilirea acestuia de suferinţa părţii vătămate, dar nefiind ignorată nici atitudinea acesteia anterior comiterii faptei de către inculpaţi, chiar dacă aceasta nu au condus la reţinerea în cauză a disp. art. 73 lit. b) C. pen. Considerăm că suma acordată cu titlul de daune morale reprezintă o justă repararea prejudiciului nepatrimonial.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii S.G.C. şi S.l.F.

Apărătorul ales al inculpatului S.l.F. a criticat Decizia recurata prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen., şi a solicitat în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice în art. 180 alin. (2) C. pen., şi în subsidiar a solicitat să se dea eficienţă şi în latura penală a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) lit. c) C. pen., astfel cum s-a procedat şi în latura civilă, solicitând reaprecierea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.

Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului S.G.C. a criticat Decizia recurata prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen.

În subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei cu reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., arătând că inculpatul a fost provocat de partea vătămată, a fost lovit cu palma peste faţă de către aceasta, solicitând reducerea pedepsei într-un cuantum care să permită aplicarea dispoziţiilor suspendării sub supraveghere.

Examinând Decizia recurata prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma.

Aşadar, Înalta Curte, apreciază că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond şi însuşită de prima instanţă de control judiciar, iar infracţiunile pentru care inculpaţii S.l.F. şi S.G.C. au fost cercetaţi, trimişi în judecată şi condamnaţi au fost corect încadrate juridic.

Astfel.fapta inculpaţilor S.G.C. şi S.l.F. care, în noaptea de 05/06 aprilie 2010, în loc public (str. I.F. din mun. Galaţi), pe fondul unui conflict spontan, concomitent, au aplicat părţii vătămate l.G., lovituri repetate cu corpuri contondente şi înţepător-tăietoare peste corp, inclusiv în zone vitale (torace), cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Vinovăţia inculpaţilor cu privire la aceste infracţiuni a fost pe deplin dovedită prin întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile inculpaţilor, ale părţii vătămate, declaraţiile martorilor S.l.L. zis B. şi martorul C.C. care au recunoscut pe planşa fotografică pe inculpaţi şi pe învinuit, ca fiind cei care au fost implicaţi în conflictul cu partea vătămată, cele două cuţite ridicate de la locuinţa inculpatului S.G.C. pe care Ie-a adus în noaptea de 05/06 aprilie 2010, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică traseologica întocmit de I.P.J. Galaţi - Serviciul Criminalistic de care a rezultat următoarele:

- pe cele două obiecte de îmbrăcăminte puse la dispoziţie (geacă de culoare alb murdar, îmblănită pe interior, cu fermoar, având inscripţia E. în zona pieptului; un tricou supraelastic culoare roşu cu alb având inscripţia N. în zona pieptului) sunt prezente 6 (şase) orificii; dimensiunile şi poziţionarea acestora au fost prezentate în cuprinsul raportului;

- între orificiile prezente pe cele două obiecte de îmbrăcăminte există corespondenţă;

- orificiile prezente pe cele două obiecte de îmbrăcăminte au fost create de un corp tăietor-înţepător, probabil cuţit, cu forma şi dimensiunile lamei asemănătoare cu cele ale cuţitului cu mânerul galben.(ordonanţă şi raport, file 78-89 ds. u.p.)

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părţii vătămate l.G. au rezultat următoarele:

- partea vătămată a prezentat leziuni ce au putut fi produse: plăgile toracice posterioare şi din regiunea occipitală prin loviri cu corp tăietor-înţepător; leziunile faciale posibil prin cădere;

- leziunile pot data din noaptea de 05/06 aprilie 2010;

- leziunile toracice necesită 14-15 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii; restul leziunilor necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale;

- plăgile înţepat-tăiate toracice posterioare, penetrante, cu hemopneumotorax stâng au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.(adresă şi raport, fila 19-20 ds. u.p.).

În cauză s-au efectuat cercetări fată de învinuitul minor C.M.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi s-a constatat că devin aplicabile prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii - latura obiectivă şi subiectivă.

S-a arătat că atât din raportul de constatare medico-legală cât şi din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică traseologica rezultă că leziunile care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate l.G. au fost aplicate cu un singur obiect înţepător-tăietor-cuţit, cel mai probabil cel mai mic, cel folosit de inculpatul S.G.C. De altfel, acesta a recunoscut că a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul părţii vătămate şi a precizat că nu a văzut ca învinuitul C.M.A. să fi aplicat lovituri părţii vătămate cu vreun cuţit sau alt obiect.

Prin înscrisul depus la dosar, Serviciul de medicină legală din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă S.A.A. - în suplimentul la raportul de constatare medico - legală a arătat în concluzii că modificarea plăgii din regiunea occipitală prin suturare nu permite stabilirea cu exactitate a obiectului vulnerant însă se apreciază că plaga a fost mai probabil produsă prin lovire cu corp tăietor -înţepător (având în vedere în primul rând lungimea plăgii - de 2 cm) - (f. 241 ds. inst.).

Cu privire la critica inculpatului S.G.C. vizând nereţinerea de art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen. întrucât circumstanţa atenuantă legală a „scuzei provocării" există aşa cum se prevede în dispoziţia din art. 73 lit. b) C. pen., atunci când infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă. Din analiza dispoziţiilor legale, rezultă că pentru existenţa circumstanţei atenuante a provocării trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, starea de tulburare sau emoţie să fi avut drept cauză o provocare din partea părţii vătămate, provocarea să fie produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, riposta infractorului la acţiunea provocatoare a persoanei vătămate să fi îndreptată împotriva acesteia.

Ori din actele şi lucrările dosarului rezultă că partea vătămată l-a lovit fără motiv, pe inc. Străoanu, cu palma peste faţă - partea vătămată recunoscând acest lucru - însă inculpatul nu a ripostat la acel moment, astfel că fapta inculpatului de a aplica 3-4 lovituri cu cuţitul în zona toracică nu îşi poate găsi explicaţia în pretinsa tulburare produsă de fapta părţii vătămate care anterior îi aplicase o palmă, datorită disproporţiei dintre actul pretins provocator şi ripostă.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Înalta Curte, apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpaţi dar şi de circumstanţele personale ale acestora, inculpaţii deşi nu au antecedente penale însă prin raportare la condiţiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de disp.art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a considerat că pedeapsele aplicate au fost just dimensionate şi apte să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Înalta Curte, a apreciat că în cauză nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., precum şi a disp. art. 73 lit. b) C. pen. aşa cum au solicitatat inculpaţii, având în vedere următoarele:

În aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuiesc raportate la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările şi la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la alte elemente privitoare la persoana inculpatului în concret, faţă de gradul de pericol social al infracţiunii, împrejurările în care a fost săvârşită, respectiv în noaptea de 05/06 aprilie 2010, în loc public (str. I.F. din mun. Galaţi), pe fondul unui conflict spontan, concomitent, au aplicat părţii vătămate l.G., lovituri repetate cu corpuri contondente şi înţepător-tăietoare peste corp, inclusiv în zone vitale (torace), cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., natura relaţiilor sociale cărora li s-a adus atingere, relaţii ce ocrotesc viaţa - bunul cel mai de preţ al unei persoane şi faţă de persoana inculpaţilor care şi la acest moment nu au realizat gravitatea fapelor comise solicitând schimbarea încadrărilor juridice în infracţiuni pentru care legea prevede pedepse mai blânde.

În mod corect s-a apreciat că nu se pot reţine nici circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., astfel că şi această critică formulată de apărătorul ales al inculpatului S.l.F., apare ca nefondată.

Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.

În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că, critica formulată de inculpaţii S.G.C. şi S.l.F., privind greşita individualizare a pedepselor nu poate fi reţinută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsele privative de libertate, dispuse faţă de inculpaţiil S.G.C. şi S.l.F., asigură realizarea funcţiilor de exemplaritate şi educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestora, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În baza art. 385¹⁵ pct 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii S.G.C. şi S.l.F. împotriva Deciziei penale nr. 84/ A din 25 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Se va deduce din cuantumul din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 09 aprilie 2010 la 08 iunie 2011.

Va obliga recurentul inculpat S.G.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Va obliga recurentul inculpat S.l.F. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii S.G.C. şi S.l.F. împotriva Deciziei penale nr. 84/ A din 25 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 09 aprilie 2010 la 08 iunie 2011.

Obligă recurentul inculpat S.G.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Obligă recurentul inculpat S.l.F. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 iunie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 2064/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2330/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1885/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1887/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 205/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2064/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2330/2011. Penal