ICCJ. Decizia nr. 2203/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2203/2011
Dosar nr.2805/1/2011
Şedinţa publică din 30 mai 2011
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 734 din 24 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost respinse recursurile formulate de inculpaţii D.M., R.U.C. şi K.I.A. împotriva Încheierii din 7 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 6991/108/2010, dispunându-se obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă din data de 7 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 6991/108/2010, s-au admis cererile de amânare formulate de inculpaţii A.G., V.M., O.C.L., R.U.C., C.I.M. şi M.C.F. pentru angajare de apărători aleşi şi pregătirea apărării.
În baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului M.M.D. privind revocarea măsurii arestării preventive.
În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate cererile inculpaţilor D.D.V., B.A.M., R.U.C., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M. şi D.D.G. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.
În baza art. 3001 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor-apelanţi M.E.A., D.M., D.D.V., D.C.M., L.L., K.I.A., B.A.M., M.C.F., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M., R.U.C. şi D.D.G., urmând ca legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 7 aprilie 2011.
S-a reţinut că, verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor M.E.A., D.M., D.D.V., D.C.M., L.L., K.I.A., B.A.M., M.C.F., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M., R.U.C. şi D.D.G., Curtea de Apel Timişoara a constatat, pentru considerentele ce urmează, că se impune menţinerea măsurii amintite.
Potrivit dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, dispunând, prin încheiere motivată, fie revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, fie menţinerea arestării preventive, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Luarea, prelungirea şi menţinerea măsurii arestării preventive au fost întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Din coroborarea celor două texte de lege amintite au rezultat condiţiile ce trebuie întrunite pentru ca măsura arestării preventive să fie legală şi temeinică: existenţa unor probe sau indicii temeinice că persoana suspectată a săvârşit fapte de natură penală; legea să prevadă pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau închisoarea mai mare de 4 ani; existenţa unui probatoriu din care să rezulte că lăsarea în libertate a persoanei respective prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În speţă, din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi în faza judecăţii (în primă instanţă) au rezultat indicii temeinice care au justificat în prezent bănuiala rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele reţinute în sarcina acestora prin rechizitoriu, pentru care prima instanţă a pronunţat o hotărâre de condamnare.
Pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în stare de libertate a inculpaţilor a rezultat din natura şi gravitatea faptelor imputate (iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 - pentru toţi cei 14 inculpaţi amintiţi; şantaj, prevăzută de art. 194 C. pen. - pentru toţi inculpaţii amintiţi, cu excepţia inculpaţilor K.I.A., L.L. şi B.A.M.; tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 C. pen. - pentru inculpaţii D.D.V., L.L., K.I.A., B.A.M., M.M.D., F.I.V., R.U.C. şi D.D.G.; tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), b) C. pen. - pentru inculpatul M.E.A.; favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. - pentru inculpaţii F.I.V. şi R.U.C.; denunţare calomnioasă prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen. - pentru inculpatul F.I.V.), numărul mare de persoane implicate în activitatea ilicită reţinută în actul de sesizare (atât al inculpaţilor, cât şi al persoanelor vătămate), rezonanţa socială pe care o are comiterea unui număr mare de infracţiuni de către un număr mare de persoane.
S-a observat aşadar că temeiurile care au determinat arestarea au impus în continuare privarea de libertate.
Instanţa de apel nu îşi poate însuşi argumentele apărării în sensul că termenul rezonabil al măsurii arestării preventive ar fi fost depăşit deoarece inculpaţii sunt arestaţi din luna ianuarie 2009. Caracterul rezonabil al duratei arestării preventive nu se analizează doar prin prisma timpului scurs de la data luării măsurii. Aşa cum se desprinde şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, trebuie avute în vedere şi alte criterii, cum ar fi miza procesului şi complexitatea cauzei. În speţă, pe lângă durata arestării, este necesar să se ia în considerare şi complexitatea cauzei (numărul mare al persoanelor trimise în judecată şi al faptelor imputate), precum şi miza procesului (pedepsele prevăzute de lege pentru faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii fiind mari şi foarte mari).
Faţă de cele reţinute, s-a considerat şi că lăsarea inculpaţilor în libertate ar încuraja săvârşirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare a instanţei atât de către inculpaţi, cât şi de către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorilor ca pe o lipsă de reacţie corespunzătoare a autorităţilor.
De asemenea, instanţa a remarcat faptul că statul are obligaţia pozitivă de a adopta o legislaţie penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte îndreptate împotriva vieţii, libertăţii şi patrimoniului cetăţeanului, a unor relaţii privind convieţuirea socială sau a activităţii de înfăptuire a justiţiei, valori sociale fundamentale ocrotite de legea penală.
Pentru aceleaşi considerente care vizează menţinerea arestării preventive s-a apreciat că această măsură nu poate fi revocată sau înlocuită cu altă măsură procesuală, conform considerentelor expuse anterior, neexistând garanţii că luarea unor măsuri neprivative de libertate faţă de cei 14 inculpaţi menţionaţi ar asigura buna desfăşurare a procesului penal.
Aşa fiind, în baza art. 139 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate cererea inculpatului M.M.D. privind revocarea măsurii arestării preventive şi cererile inculpaţilor D.D.V., B.A.M., R.U.C., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M. şi D.D.G. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, iar în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. va fi menţinută starea de arest a inculpaţilor-apelanţi M.E.A., D.M., D.D.V., D.C.M., L.L., K.I.A., B.A.M., M.C.F., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M., R.U.C. şi D.D.G., urmând ca legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 7 aprilie 2011.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă au declarat recurs inculpaţii D.M., R.U.C. şi K.I.A., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia şi cu ocazia rejudecării a se dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor şi judecarea acestora în stare de libertate, arătând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu se mai impun.
Examinând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de critică invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte a avut în vedere că recursurile declarate de inculpaţii D.M., R.U.C. şi K.I.A. se privesc ca nefondate şi au fost respinse ca atare, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât în mod legal şi temeinic instanţa de apel la Curtea de Apel Timişoara, învestită cu soluţionarea apelului declarat de cei trei inculpaţi nominalizaţi împotriva Sentinţei penale nr. 402 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Arad, a statuat, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen., menţinerea în cauză a temeiurilor de fapt ce au determinat luarea măsurii preventive în cauză, existând indicii temeinice care justifică şi în prezent bănuiala rezonabilă că cei trei inculpaţi au săvârşit faptele imputate prin rechizitoriul scris, pentru care instanţa de fond a pronunţat o hotărâre de condamnare constând în esenţă în aceea că, în cursul anului 2008, inculpatul R.U.C. împreună cu inculpaţii F.I.V. zis „F.” şi B.P.G. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat şi pe care l-au sprijinit sprijinit ulterior şi inculpaţii M.E.A. zis „E.”, „C.”, „N.”, M.C.F., M.M.D. zis „D.”, D.M. zis „B.”, S.V.C., D.C.M., D.D.V., D.D.G., precum şi alţi învinuiţi şi făptuitori, în scopul comiterii infracţiunilor de tâlhărie şi şantaj, toate subsumate aceluiaşi scop final, respectiv obţinerea de beneficii materiale, sens în care, prin întrebuinţare de violenţe (loviri cu pumnii şi picioarele) şi ameninţări (cu moartea) folosind în acest sens arme albe (bâte tip „baseball” şi cuţite ori săbii) ori chiar arme de foc (pistoale), au constrâns mai multe părţi vătămate din municipiul Arad şi din judeţul Arad să le dea sume importante de bani (în euro), în schimbul cărora oferindu-le „protecţie” faţă de eventuale alte persoane care ar atenta la bunurile, integritatea corporală ori chiar viaţa lor şi a familiilor lor.
Grupul infracţional organizat îl are drept lider pe inculpatul R.U.C., zis „Î.”, „V.Ţ.”, „M.V.”; drept „locotenenţi” pe inculpaţii F.I.V. zis „F.” şi B.P.G., iar ca membrii ai grupării (executanţi) pe inculpaţii M.E.A. zis „E., C. şi N.”, M.C.F., M.M.D. zis „D.”, D.M. zis „B.”, S.V.C., D.D.V., D.C.M., D.D.G., precum şi alţi învinuiţi şi făptuitori.
Faptele reţinute în sarcina grupului infracţional organizat sunt următoarele:
a) în perioada 17 - 22 iulie 2008, în condiţiile art. 194 alin. (1) C. pen., l-au constrâns pe martorul I.C. (audiat în condiţiile art. 861 C. proc. pen.) să le dea suma de 5.000 euro (după ce iniţial i-au cerut suma de 20.000 euro), iar apoi să le „vândă” un imobil în valoare de 36.800 euro;
b) în perioada octombrie - noiembrie 2008, în condiţiile art. 194 alin. (1) C. pen., au încercat să o constrângă pe partea vătămată C.A.V. să le dea suma de 5.000 euro, după ce anterior i-au pretins suma de 10.000 euro, drept „taxă de şmecher”;
c) la data de 25 noiembrie 2008, în condiţiile art. 194 alin. (1) C. pen., au constrâns o parte vătămată (până în prezent rămasă neidentificată) să le dea suma de 10.000 euro;
d) la data de 28 noiembrie 2008, în condiţiile art. 194 alin. (1) C. pen., l-au constrâns pe martorul S.I. (audiat în condiţiile art. 861 C. proc. pen.) să le dea suma de 18.000 euro;
e) la data de 4 decembrie 2008, în condiţiile art. 194 alin. (1) C. pen., au constrâns o parte vătămată (până în prezent rămasă neidentificată) să le dea suma de 16.000 euro;
f) în perioada 28 noiembrie 2008 - 10 decembrie 2008, în condiţiile art. 194 alin. (1) C. pen., au încercat să îl constrângă pe martorul P.C. (audiat în condiţiile art. 861 C. proc. pen.) să le dea suma de 45.000 euro;
g) la data de 12 decembrie 2008, prin întrebuinţarea de violenţe şi ameninţări într-un loc public, având asupra lor arme de foc şi arme albe, l-au constrâns pe martorul C.M. (audiat în condiţiile art. 861 C. proc. pen.) să le dea suma de 4.800 euro; în acest context, au preluat „o datorie” de 5.000 euro pe care C.M. o avea de recuperat de la o altă persoană;
h) în cursul lunii decembrie 2008, înainte de sărbătorile de Crăciun, în condiţiile art. 194 alin. (1) C. pen. şi art. 180 alin. (1) C. pen., au încercat să-l determine pe martorul C.M.A. (audiat în condiţiile art. 861 C. proc. pen.) să plătească taxă de protecţie pe motiv că toată lumea din cartier plăteşte.
În total, sumele de bani obţinute de gruparea infracţională condusă de inculpatul R.U.C. din comiterea infracţiunilor mai sus arătate se ridică la 95.600 euro.
În cursul anului 2008, inculpatul R.U.C. împreună cu inculpaţii F.I.V. zis „F.” şi B.P.G. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat şi sprijinit ulterior şi inculpaţii M.E.A. zis „E.”, „C.”, „N.”, M.C.F., M.M.D. zis „D.”, D.M. zis „B.”, D.C.M., D.D.V., D.D.G., B.A.M., L.L. şi K.I.A., precum şi alţi învinuiţi şi făptuitori, în scopul comiterii de infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii (lovire sau alte violenţe - art. 180 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., vătămare corporală - art. 181 C. pen. şi vătămare corporală gravă - art. 182 C. pen.), ori chiar infracţiuni contra vieţii (art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.), comiţând mai multe acte materiale faţă de mai multe victime, ce intră în latura obiectivă a infracţiunilor mai sus arătate, fiind identificaţi şi audiaţi şi martori în acest sens, toate subsumate aceluiaşi scop, tendinţa de supremaţie la nivelul municipiului şi judeţului Arad pe diferite segmente infracţionale.
Faptele reţinute în sarcina grupului infracţional organizat sunt următoarele:
a) în cursul anului 2008, în mai multe rânduri, au exercitat ameninţări cu moartea asupra părţii vătămate C.A.V., concubinei acesteia D.S., a fiicei acestora D.A.E. în vârstă de 9 ani, folosind în acest sens arme albe (bâte tip „baseball”, săbii) şi arme de foc (pistoale), creându-le părţii vătămate şi familiei acesteia un sentiment permanent de insecuritate la adresa integrităţii corporale sau chiar a vieţii;
b) în data de 14 iulie 2008, în jurul orelor 01:30, pe str. Ş. din municipiul Arad, au aplicat mai multe lovituri în zona feţei şi a corpului, cu pumnii, picioarele şi arme albe (cuţite), părţii vătămate B.I.;
c) în data de 28 septembrie 2008, în jurul orelor 04:00, în incinta localului „N.N.” de pe ştrandul din municipiul Arad, prin folosire de arme albe (cuţite) au aplicat multiple lovituri la nivelul corpului, părţilor vătămate P.M. şi M.S.;
d) în data de 5 decembrie 2008, în jurul orelor 19:00, prin folosirea de arme albe (cuţite, bâte tip „baseball”) au aplicat multiple lovituri la nivelul capului şi corpului, părţilor vătămate Ş.A.S. şi S.I. zis F.A.;
e) în noaptea de 13 decembrie 2008, în jurul orelor 03:00, în barul „G.” din Arad, prin folosire de arme albe (cuţite), au aplicat mai multe lovituri la nivelul capului şi corpului părţilor vătămate I.M. şi I.G. şi totodată au deposedat pe partea vătămată I.M., prin smulgere, de un lanţ din aur de 90 de grame, model „M.”;
f) în noaptea de 22 - 23 decembrie 2008, în jurul orelor 02:00, prin folosirea de arme albe (bâte, baston telescopic şi răngi) au aplicat lovituri multiple la nivelul corpului asupra părţilor vătămate D.I., L.I.G. şi K.C.A;
g) în data de 9 ianuarie 2009, în jurul orelor 09:00, l-au ameninţat cu moartea pe partea vătămată M.I.D., în incinta staţiei Peco R. situată la piciorul podului din zona M. din municipiul Arad;
h) în cursul lunii ianuarie 2009, au organizat şi pus în aplicare planul criminal de eliminare fizică a victimei M.F.D., fapt petrecut în data de 10 ianuarie 2009, orele 23:20, pe str. R. din municipiul Arad, în faţa blocului 1 - 2, soldat cu multiple plăgi înjunghiate penetrante la nivelul capului, toracelui şi membrelor şi care, potrivit criteriologiei medico-legale, au pus în primejdie viaţa victimei (raportul de constatare medico-legală din 12 ianuarie 2009, eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad). Cu aceeaşi ocazie, i-au aplicat mai multe lovituri cu bâte la nivelul corpului părţii vătămate P.F., ce au produs leziuni vindecabile în 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.
Concomitent, în cauză subzistă şi temeiurile de drept ce au determinat luarea aceleiaşi măsuri preventive faţă de recurenţii-inculpaţi relative la cazul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., fiind întrunite cumulativ ambele condiţii ce trebuie întrunite pentru ca măsura arestării preventive să fie legală şi temeinică: existenţa unor probe sau indicii temeinice că persoana suspectată a săvârşit fapte de natură penală; legea să prevadă pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau închisoarea mai mare de 4 ani; existenţa unui probatoriu din care să rezulte că lăsarea în libertate a persoanei respective prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, este de menţionat că infracţiunile de care sunt acuzaţi inculpaţii sunt sancţionate cu pedepse de până la 20 ani închisoare, fapt ce vine în confirmarea aspectului că faptele penale imputate inculpaţilor prezintă un pericol social deosebit de ridicat.
În ceea ce priveşte temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu referire la existenţa unor probe certe că lăsarea în libertate a recurenţilor-inculpaţi prezintă pericol concret pentru ordinea publică, se reţine că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai date legate de persoana inculpatului, ci şi date referitoare la faptă; nu de puţine ori acestea din urmă sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia (cei care concură la înfăptuirea ei), nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii.
Prin urmare, deşi pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esenţială a infracţiunii - aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei.
Aşadar, existenţa pericolului public a rezultat, între altele, şi din însuşi pericolul social al infracţiunii de care sunt învinuiţi inculpaţii, de reacţia publică la comiterea unor infracţiuni de o gravitate ridicată, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacţii corespunzătoare faţă de cei bănuiţi că au comis astfel de fapte.
Împotriva acestei decizii contestatorul R.U.C. a formulat contestaţie în anulare, invocând aspectul că recursul declarat împotriva încheierii de menţinere a arestării sale preventive a fost judecat în data de 24 februarie 2011, fără ca procedura cu părţile să fie îndeplinită conform legii, astfel încât nu a fost prezent şi nu a putut să-şi formuleze apărări în cauză.
S-a mai invocat aspectul că judecarea recursului a avut loc după expirarea măsurii arestării preventive menţinută anterior de instanţă, apreciindu-se că aceasta încetase de drept la data soluţionării recursului, precum şi faptul că judecarea recursului la data de 24 februarie 2011 nu s-a datorat culpei procesuale a inculpaţilor din cauză, ci a autorităţii judiciare.
Înalta Curte, procedând la examinarea în principiu a contestaţiei în anulare promovată de contestatorul R.U.C. în scopul constatării îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă cerute de lege, apreciază că cererea se referă la o hotărâre penală definitivă supusă contestaţiei în anulare, se întemeiază pe un caz din cele prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 386 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte însă termenul în care cererea a fost făcută, Înalta Curte observă că acesta nu satisface cerinţele art. 388 alin. (1) C. proc. pen.
Prevederile invocate statuează că cererea de contestaţie în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) şi e) C. proc. pen. poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părţi în termen de 30 zile de la pronunţarea hotărârii a cărei anulare se cere.
Prin urmare, în prezenta cauză, termenul de 10 zile în care contestatorul R.U.C. avea posibilitatea de a formula contestaţie în anulare curge de la data de 24 februarie 2011, având în vedere că la acea dată instanţa de recurs a respins recursul său cu privire la menţinerea stării de detenţie provizorie.
Observând actele dosarului se poate constata că petentul a formulat contestaţie în anulare la 31 martie 2011.
O asemenea contestare atrage respingerea în principiu a contestaţiei în anulare, împiedicând judecarea ei pe fond.
Procedura examinării în principiu a fost considerată de către legiuitor necesară datorită caracterului definitiv al hotărârii atacate, care nu poate fi afectat de o cerere de contestaţie în anulare, nu întruneşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, astfel încât abia după ce se constată îndeplinirea acestor condiţii devine admisibilă în principiu prin procedura de judecată a contestaţiei în sensul evaluării cu privire la existenţa unuia din cazurile în temeiul cărora poate fi admisă.
În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.U.C. împotriva Deciziei nr. 734 din 24 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1451/1/2011.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.U.C. împotriva Deciziei penale nr. 734 din 24 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1451/1/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 2181/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2234/2011. Penal → |
|---|
