ICCJ. Decizia nr. 2234/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2234/2011
Dosar nr.1790/89/2010
Şedinţa publică din 1 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Tribunalul Vaslui, prin Sentinţa penală nr. 323 din 28 decembrie 2010 a hotărât respingerea ca neîntemeiată a cererii inculpatului L.Ş. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a dispus condamnarea inculpatului L.Ş. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 mai 2010 la zi.
S-a luat act că soţia victimei L.F.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul L.Ş. a fost obligat la despăgubiri către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui în cuantum de 519,05 RON, actualizat la data plăţii.
Inculpatul a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 150 RON lunar pentru minora L.F.C., născută la 24 iunie 1993, începând cu 17 mai 2010, până la majoratul acesteia.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ziua de 16 mai 2010, inculpatul L.Ş. i-a aplicat fratelui său - victima L.J., o lovitură cu corp contondent peste extremitatea cefalică, cauzându-i astfel leziuni traumatice severe care au condus la decesul victimei în dimineaţa zilei de 17 mai 2010, deşi aceasta a fost transportată între timp la spital. Fapta a fost săvârşită în următoarele împrejurări:
Inculpatul L.Ş., în vârstă de 50 de ani, este locuitor al satului C., judeţul Vaslui, nu este căsătorit, nu are copii şi locuia în casa părintească, împreună cu mama sa L.A. şi fratele său L.V., iar cu puţin timp (anterior datei de 16 mai 2010) la casa părintească a venit şi L.I., frate cu cei arătaţi anterior, pentru a locui acolo.
Peste drum de casa familiei L. are edificată o locuinţă şi victima L.J., în vârstă de 42 de ani, frate cu cei arătaţi mai sus, care locuia împreună cu soţia sa, L.F.A. şi fiica sa minoră, L.F.C..
În ziua de 16 mai 2010, în satul C., la casa părintească, a venit şi L.G., frate cu inculpatul şi care are domiciliul în satul C., judeţul Vaslui, care dorea să potcovească un cal.
În acest sens, l-a solicitat pe fratele său L.J., cei doi potcovind împreună calul, timp în care au consumat vin.
Ulterior, L.G. i-a cerut minorei L.F.C. să cumpere o sticlă de 2 litri cu bere, iar apoi L.A. (mamă), L.J., L.G. şi L.I. (fraţi), s-au aşezat pe prispa casei şi consumau bere.
Între timp, inculpatul L.Ş. a fost plecat de la domiciliu prin sat şi târgul săptămânal din satul C., unde a consumat băuturi alcoolice.
Acesta a venit în jurul prânzului acasă, a intrat în locuinţă, iar de acolo a luat o bucată de lemn pentru foc, cu intenţia de a-l lovi pe L.J., care-l bătuse în zilele anterioare.
Ieşind din locuinţă cu respectiva bucată de lemn în mână, inculpatul L.Ş. a lovit victima L.J., o singură dată, peste extremitatea cefalică, din spate, cu acel lemn, cel mai probabil despicat, după care a fugit către pârâul din apropiere şi nu s-a mai întors.
Corpul vulnerant a fost pierdut undeva pe traseu de inculpat şi nu a mai fost găsit.
În urma loviturii recepţionate peste extremitatea cefalică, victima L.J. a căzut de pe prispă, însă ulterior şi-a revenit.
Mama sa, L.A., le-a anunţat despre cele petrecute pe nora sa L.F.A. (soţia victimei L.J.) şi nepoata sa, L.F.C. (fiica victimei), care au venit la faţa locului.
Victima L.J. nu a fost de acord cu anunţarea ambulanţei, deoarece a făcut acest lucru anterior în mod nepermis şi a fost sancţionat contravenţional, apoi a mers acasă, unde s-a culcat.
Seara, L.F.A. a trebuit să plece la locul de muncă, deoarece lucrează la brutăria din satul C., la domiciliu rămânând victima L.J., culcat pe pat, ca şi minora L.F.C., într-o cameră alăturată.
În timpul nopţii, în jurul orelor 0400, minora L.F.C. s-a sesizat cu privire la faptul că victima L.J. horcăie, că este într-o stare gravă, astfel că i-a pus o pernă sub cap şi s-a deplasat la domiciliul bunicii sale L.A., pentru a cere ajutor.
Ulterior a fost solicitată ambulanţa, iar la sosirea acesteia, la domiciliu a revenit şi inculpatul L.Ş., care până la acel moment a lipsit de la domiciliu.
Ambulanţa l-a transportat pe L.J. la S.J.U. Vaslui, unde s-a stabilit stop cardio-respirator iresuscitabil, traumatism craniocerebral acut deschis prin agresiune, etilism acut, fiind constatat decesul victimei.
În urma sesizării organelor de poliţie, acestea au început cercetările, iar inculpatul L.Ş. şi-a recunoscut fapta.
În cauză s-au formulat în scurt timp concluzii medico-legale provizorii privind cauzele morţii victimei L.Ş., iar ulterior s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. 160/N/2010 al Serviciului Medico-Legal judeţean Vaslui, prin care s-au concluzionat următoarele:
"1. Moartea numitului L.J. a fost violentă.
2. Ea s-a datorat comei cerebrale posttraumatice, survenite ca urmare a unui traumatism craniocerebral cu fracturi craniene, hematom extradural şi contuzii cerebrale.
3. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu un obiect contondent, posibil bâtă, cel mai probabil prin lovire unică aplicată pe planul postero-superior al extremităţii cefalice a sus-numitului în regiunea superioară, median.
4. Leziunile pot data din 16 - 17 mai 2010.
5. Data decesului poate fi 17 mai 2010.
6. Între traumatism şi deces există o legătură de cauzalitate directă necondiţionată.
7. Cadavrul mai prezenta leziuni traumatice de tipul excoriaţiilor faciale, care au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente şi de obiecte contondente, posibil cădere pe hemifaciesul drept, pot data de până la 24 - 48 ore, faţă de data decesului, deci pot data din 16 - 17 mai 2010.
8. Sângele, umoarea vitroasă şi urina recoltate de la cadavru nu conţineau alcool.
9. Sângele recoltat de la cadavru aparţinea grupei sanguine O (I)".
Concluziile medico-legale se coroborează cu datele de anchetă, confirmând săvârşirea infracţiunii de către inculpatul L.Ş., în condiţiile arătate.
Fapta inculpatului L.Ş., aşa cum a fost expusă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.
Fapta şi vinovăţia inculpatului L.Ş. sunt dovedite prin: proces-verbal de cercetare la faţa locului, cu planşă foto anexă; raport medico-legal de necropsie nr. 160/N/2010 al S.M.L. jud. Vaslui, privind victima L.J., cu planşă foto anexă; declaraţiile martorilor audiaţi; declaraţiile inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul L.Ş., care a criticat-o sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei reţinute în sarcina sa, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., precum şi sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul reţinerii şi a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 174 lit. c) C. pen. şi reducerii pedepsei.
Instanţa de apel a apreciat că în mod corect prima instanţă a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, având în vedere modul în care a acţionat inculpatul, care a acceptat posibilitatea survenirii rezultatului letal, chiar dacă nu l-a urmărit.
De asemenea, nu se impune reţinerea şi a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., individualizarea pedepsi fiind justă, în acord cu aplicarea corectă a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pe baza acestor considerente, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 49 din 15 martie 2011, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.Ş., care a reiterat motivele invocate în apel şi a solicitat, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a avut intenţia de a ucide victima.
În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. şi aplicarea unei pedepse mai blânde.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând Decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Motivul principal de recurs invocat de inculpat, referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este nefondat.
Această cerere a fost formulată de apărarea inculpatului, atât la judecata în fond, cât şi la cea în apel, fiind corect respinsă de ambele instanţe.
S-au avut în vedere criteriile ce diferenţiază cele două infracţiuni, iar poziţia subiectivă a inculpatului a fost stabilită în contextul probelor administrate, din care a rezultat că acesta a acţionat lovind victima pe la spate, într-o zonă vitală (cap), cu un obiect apt a produce moartea (o bucată de lemn), cu o mare intensitate, toate acestea dovedind că inculpatul a acceptat posibilitatea decesului victimei, chiar dacă nu l-a urmărit.
Prin urmare, corect s-a evaluat existenţa intenţiei indirecte de a ucide, specifică infracţiunii de omor şi nu praeterintenţia ce caracterizează infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
Referitor la motivul de recurs invocat în subsidiar de inculpat, ce vizează reducerea pedepsei prin reţinerea şi a circumstanţei prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., Înalta Curte apreciază, de asemenea, că cererea este neîntemeiată.
Inculpatului deja i s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) şi art. 74 lit. a) C. pen., ce au făcut posibilă coborârea sub minim a pedepsei aplicate, iar o reducere mai importantă nu se justifică, în contextul în care lipsa antecedentelor penale nu conduce obligatoriu la reţinerea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen.
Fapta comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, chiar în contextul în care s-a reţinut existenţa provocării, căci ea a fost îndreptată chiar asupra vieţii fratelui său, astfel încât Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 10 ani închisoare, pe care urmează să o execute, este singura în măsură să asigure scopul preventiv şi educativ al acesteia.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 49 din 15 martie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 mai 2010, la 1 iunie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 2203/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2235/2011. Penal → |
|---|
