ICCJ. Decizia nr. 2242/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2242/2011
Dosar nr.56341/3/2010
Şedinţa publică din 1 iunie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 948/F din 13 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul R.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 23 noiembrie 2010, condamnatul R.M. a solicitat revizuirea sentinţei penale a Tribunalului Bucureşti de condamnare a sa la pedeapsa de 20 de ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav şi a infracţiunii de tâlhărie.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că este nevinovat de săvârşirea faptelor, că în cursul executării, numitul I.F. a recunoscut că singur a săvârşit infracţiunea pentru care au fost condamnaţi amândoi. Cum doar declaraţia acestuia a dus la condamnarea revizuentului, s-a susţinut că se impune admiterea cererii.
A fost ataşat Dosarul nr. 31617/3/2006, în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 1423/F/2006, precum şi referatul întocmit conform art. 399 C. proc. pen. de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în care se propune respingerea cererii de revizuire.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 1423/F/2006 a Tribunalului Bucureşti, inculpatul R.M. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 20 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a), c) C. pen.
A mai arătat instanţa de fond că, din verificările efectuate, s-a constatat împrejurarea că împotriva aceleiaşi sentinţe s-a formulat o cerere de revizuire înregistrată sub nr. 29417/3/2009, ce a fost respinsă - ca inadmisibilă - prin Sentinţa penală nr. 707 din 07 august 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a constatat că motivele pe care s-a întemeiat cererea nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 394 lit. a) - d) C. proc. pen., respectiv susţinerile petentului că celalalt coinculpat a săvârşit singur infracţiunile, neconstituind fapte sau împrejurări care să nu fie cunoscute de către instanţa de fond la judecarea cauzei, cererea inculpatului fiind de fapt o cerere de rejudecare a cauzei, respectiv readministrarea şi reanalizarea probatoriului care a stat la baza condamnării sale.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel şi recurs revizuentul, căile de atac fiind respinse ca nefondate de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia penală nr. 184/A din 28 septembrie 2009 şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia din data de 24 noiembrie 2009.
Tribunalul a concluzionat că cererea de revizuire din speţă este inadmisibilă, întrucât se întemeiază pe aceeaşi împrejurare - motiv - analizat în precedenta cauză de revizuire şi care nu se încadrează în cazurile limitative prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel petentul condamnat revizuient, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât în mod greşit i s-a respins cererea de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 25/A din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul R.M.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul, care a solicitat admiterea cererii sale, în temeiul art. 394 lit. a) C. proc. pen., întrucât numitul I.F. a comis infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Cererea de revizuire formulată de revizuent şi întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. a fost corect respinsă ca inadmisibilă faţă de împrejurarea că o altă cerere, cu aceleaşi motive, a fost respinsă prin Sentinţa penală nr. 707 din 7 august 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pe de altă parte, motivul invocat de revizuent nu se încadrează în cele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., acesta solicitând de fapt o rejudecare a cauzei prin readministrarea şi reanalizarea probatoriului.
Faptul că în recurs revizuentul îşi nuanţează cererea şi temeiul legal al acesteia, invocând dispoziţiile art. 399 lit. b) C. proc. pen. nu poate conduce la admiterea acesteia, I.F. având calitatea de inculpat şi nu de martor în cauza respectivă, iar declaraţiile acestuia au fost avute în vedere de instanţe la pronunţarea condamnării, prin coroborare cu celelalte probe.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuent, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat R.M. împotriva Deciziei penale nr. 25 A din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2240/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2250/2011. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
