ICCJ. Decizia nr. 2208/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2208/2011
Dosar nr. 4418/1/2011
Şedinţa publică din 30 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 mai 2011, pronunţată în dosarul nr. 356/36/2011 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în temeiul prevederilor art.3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.V. – pe o perioadă de până la 60 zile, începând cu 20 mai 2011 şi a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu ca nefondată. A constatat că temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului C.V. se menţin fără a fi intervenit o modificare a lor de natură să justifice o eventuală revocare sau nemenţinere a respectivei măsuri preventive, iar durata acesteia nu a depăşit termenul rezonabil, câtă vreme a fost luată de aproximativ 2 luni, cauza aflându-se în stadiul cercetării judecătoreşti pe fond.
A concluzionat că temeiurile arestării preventive a inculpatului C.V. se menţin nemodificate, că cercetarea judecătorească nu a început în cauză şi, în vederea bunei desfăşurări a procesului penal, a menţinut starea de arest preventiv a acestuia pe o durată de până la 60 zile, începând cu 20 mai 2011 şi a respins ca nefondată cererea de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat recurs, în termen legal şi a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, arătând ca exista acte medicale care dovedesc faptul ca este grav bolnav, suferind de boli grave - hepatita şi cancer - si trebuie sa urmeze un tratament special de care nu poate beneficia de 90 de zile.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate cât şi din oficiu, conform art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul din 28 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa, inculpatul C.V. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.
Arestarea preventivă a inculpatului C.V. a fost dispusă prin încheierea nr. 20 din 1 martie 2011 a Tribunalului Constanţa şi menţinută ulterior prin Decizia penală nr. 1276 din 30 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut în fapt că inculpatul a pretins şi primit de la denunţătoarea T.B. sume de bani pentru a-şi trafica influenţa asupra unor terţe persoane cu influenţă în cadrul ANRP, având ca scop obţinerea sumelor de bani cuvenite denunţătoarei în baza Legii nr. 9/1998.
Inculpatul a formulat recurs atât împotriva încheierii menţionate mai sus din 20 mai 2011, reprezentând prezenta cauză, cât şi împotriva încheierii din 10 mai 2011, prin care s-a respins cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiată, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dosar nr. 4042/1/2011, cu acelaşi termen de judecată, 30 mai 2011.
Prin Decizia penală nr. 2207 din 30 mai 2011 pronunţată în dosarul nr. 4042/1/2011 s-a dispus admiterea recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva încheierii din 10 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 356/36/2011, casarea încheierii atacate şi, în rejudecare în temeiul art. 1608a alin. (2) C. proc. pen., s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.V. şi s-a dispus punerea sa în libertate provizorie de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 19 din 01 martie 2011 emis de Tribunalul Constanţa, secţia penală, în dosarul nr. 3655/118/2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 1608a alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 1602 alin. (3) şi alin. (3)1 C. proc. pen., s-a stabilit, pe timpul liberării provizorii, ca inculpatul să respecte următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească limita teritorială a municipiului Bucureşti, cu excepţia situaţiilor în care trebuie să se prezinte în faţa instanţei, respectiv Curtea de Apel Constanţa;
b) să se prezinte la instanţa de judecată, ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliţie în a cărei rază teritorială domiciliază, desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu îşi schimbe locuinţa, fără încuviinţarea instanţei;
e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
f) să nu se apropie şi să nu comunice, direct sau indirect, cu martorii cauzei şi cu inculpaţii D.S., A.N. şi D.A.
În temeiul art. 1602 alin. (3)2 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite, se va lua măsura arestării preventive.
Astfel, în raport de cele arătate Înalta Curte constată că la momentul examinării în cauză, menţinerea măsurii arestării preventive, astfel cum a fost dispusă de Curtea de Apel Constanţa, şi cererea de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat nu mai au utilitate funcţională, în sensul că acesta nu se mai află sub puterea unui mandat de arestare care să justifice astfel obţinerea punerii în libertate, întrucât inculpatul C.V. a fost liberat provizoriu sub control judiciar, prin Decizia nr. 2207 din 30 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Ca urmare recursul declarat în cauză urmează a fi admis conform dispoziţiilor art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., cu consecinţa casării încheierii atacate, numai în ceea ce priveşte dispoziţia menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatului, dispoziţie pe care o înlătură, constatând că inculpatul a fost liberat provizoriu sub control judiciar.
Va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.
În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva încheierii din 20 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 356/36/2011.
Casează încheierea atacată, numai în ceea ce priveşte dispoziţia privind menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului C.V., dispoziţie pe care o înlătură.
Constată că inculpatul C.V. a fost liberat provizoriu sub control judiciar.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2207/2011. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2209/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
