ICCJ. Decizia nr. 2186/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2186/2011
Dosar nr.668/57/2011
Şedinţa publică din 27 mai 201.
Asupra recursului penal de faţă ;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Prin încheierea nr. 7/MP din 23 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. 668/57/2011, în baza art. 1602 alin. (1) raportat la art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul V.A.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în esenţă că prin cererea formulată de inculpatul V.A., înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia sub nr. 668/57/2011, s-a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar în baza dispoziţiilor art. 1602 şi urm. C. proc. pen., acesta fiind cercetat în dosarul nr. 72/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Hunedoara pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup organizat şi complicitate la furt calificat, fapte prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (4) C. pen., fiind arestat preventiv la data de 11 decembrie 2010.
În motivarea cererii sale inculpatul a arătat că nu are antecedente penale, că are cunoştinţă de obligaţiile ce-i revin în eventualitatea că se va admite cererea, că desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal nu ar fi periclitată deoarece nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
S-a mai reţinut că, examinând în principiu conform art. 1608 C. proc. pen. cererea formulată de inculpatul V.A., Curtea constată că acesta este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup organizat şi complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (4) C. pen., fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, situaţie faţă de care nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1602 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, întrucât în mod greşit s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1602 C. proc. pen. privind liberarea provizorie sub control judiciar.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi în rejudecare admiterea cererii formulate.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică.
Potrivit art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.
Examinând cererea inculpatului prin prisma dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut în mod corect că aceasta nu întruneşte condiţiile de admisibilitate în principiu impuse de textul legal menţionat.
Instanţa de fond a reţinut astfel, că la data de 10 decembrie 2010 s-a început urmărirea penală faţă de inculpaţii L.F.R. şi V.A., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (4) C. pen., respectiv faţă de inculpaţii B.I.I., B.D.I., B.I.Ş., T.O. şi I.C.L. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art.7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (4) C. pen.
La data de 11 decembrie 2010, faţă de cei şapte inculpaţi a fost pusă în mişcare acţiunea penală.
S-a reţinut că, de circa un an, a fost constituit un grup infracţional organizat iniţiat de către inculpaţii V.A. şi L.F.R. în scopul săvârşirii de furturi calificate cu consecinţe deosebit de grave în ţări UE precum Franţa, Italia şi Austria. Ca membri ai grupării au fost recrutaţi inculpaţii B.I.I., B.D.I., B.I.Ş. şi I.C.L., aceştia având atribuţia de a identifica utilaje agricole, modalitatea de păstrare şi depozitare folosită de proprietari, identificarea căilor de acces pentru pătrunderea prin efracţie, identificarea şi neutralizarea eventualelor sisteme de alarmă, verificarea utilajelor sub aspectul dotări cu sistem de urmărire GPRS. După executarea tuturor acestor operaţiuni, cei trei membri ai grupului organizat executau efectiv operaţiunea de sustragere a utilajelor. Anterior ultimei etape, cei trei comunicau telefonic liderilor grupului tipul utilajelor, marca, capacitatea cilindrică, anul de fabricaţie, numărul actelor de utilizare şi starea fizică a acestora, precum şi dacă sunt prevăzute cu accesorii (încărcător frontal, grape etc.).
Cei doi lideri le comunicau celor trei membri dacă utilajele identificate merită să fie sustrase, în sensul că puteau fi uşor valorificate „la negru" şi sumele care puteau fi obţinute erau importante.
V.A. şi L.F.R. identificau în reţeaua Internet, pe site-ul Bursei de Transporturi Internaţionale de Mărfuri, firme de transport care deţineau mijloace de transport adecvate, apoi, intrau în contact cu reprezentantul firmei respective şi solicitau efectuarea unor transporturi de utilaje agricole din alte ţări U.E. către România, precizând locul şi data încărcării utilajelor.
Odată identificat mijlocul de transport, liderii grupului puneau în legătură membrii grupului, care se aflau în străinătate pentru realizarea furtului, cu şoferii acestuia pentru a reuşi să se întâlnească în apropierea locului de unde urma să se realizeze sustragerea.
După ce furtul era comis, inculpatul B.I.I., cu ajutorul unui laptop, al unei imprimante şi al unui CD, falsifica o comandă către firma de transport, o factură şi o scrisoare de trăsură, pentru ca în cazul în care camionul era oprit pe drumul spre România de către organele de poliţie sau reprezentanţi ai autorităţii vamale, şoferul să poată justifica transportul.
Imediat după ce echipa de hoţi comunica inculpaţilor V.A. şi L.R. marca şi tipul utilajelor sustrase, aceştia căutau cumpărători interesaţi de achiziţionarea acestora.
Echipa de hoţi era direcţionată (de exemplu) pe teritoriul Franţei, de către inculpatul L.R., acesta cunoscând mai multe locaţii în care firme care comercializează utilaje le păstrează sau ferme mai mari care deţin astfel de utilaje agricole. Furturile erau comise de către echipa de hoţi pe timp de noapte şi prin folosirea de chei potrivite primite anterior de la inculpatul V.A.
După constituirea grupului infracţional organizat, în cadrul căruia au acţionat anterior şi alţi membrii, au fost comise mai multe furturi calificate (sustragerea mai multor utilaje din Austria şi Franţa).
Ultimul furt a fost comis din Franţa, din zona Dijon, în noaptea de 07/08 decembrie 2010.
Inculpaţii L.F.R., V.A., B.I.I., B.D.I., B.I.Ş. şi I.C.L. au fost arestaţi preventiv pentru 29 zile, respectiv în perioada 11 decembrie 2010 – 08 ianuarie 2011, prin încheierea penală nr. 59/2010, pronunţată în dosarul nr. 6898/97/2010 al Tribunalului Hunedoara, secţia penală.
Ulterior, prin încheierea penală nr. 1/2011, pronunţată în dosarul nr. 41/97/2011 al Tribunalului Hunedoara, secţia penală, măsura arestării preventive a fost prelungită cu 30 zile, pe perioada 09 ianuarie 2011 – 07 februarie 2011, pentru inculpaţii L.F.R., V.A., B.I.I., B.D.I., B.I.Ş. şi I.C.L., pe perioada 10 ianuarie 2011 – 08 februarie 2011, pentru inculpatul T.O.
Prin încheierea penală nr. 4 pronunţată în dosarul nr. 1288/97/2011 al Tribunalului Hunedoara, secţia penală, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, pe perioada 08 februarie 2011 – 09 martie 2011, pentru inculpaţii L.F.R., V.A., B.I.I., B.D.I., B.I.Ş. şi I.C.L. şi pe perioada 09 februarie 2011 – 10 martie 2011, pentru inculpatul T.O.
Măsura preventivă a fost prelungită din nou, prin încheierea penală nr. 14/2011, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 2480/97/2011, la data de 04 martie 2011 pentru perioada 10 martie 2011 – 08 aprilie 2011, respectiv pentru perioada 11 martie 2011 – 09 aprilie 2011 şi prin încheierea nr. 15 din 04 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 3111/97/2011 pentru perioada 09 aprilie 2011 – 08 mai 2011.
Prin încheierea penală nr. 5/MP din 3 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia dosarul nr. 562/57/2011 s-a dispus în baza art. 155 - 159 C. proc. pen. prelungirea măsurii arestării preventive pentru inculpatul V.A.
La data examinării cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, cauza se afla în stadiul de finalizare (cercetaţi mai mulţi inculpaţi şi învinuiţi fiind necesară finalizarea constatărilor tehnico-ştiinţifice dispuse în cauză, restituirea tuturor utilajelor agricole identificate şi indisponibilizate prin aplicarea sechestrului, obţinerea tuturor plângerilor necesare şi a constituirilor de parte civilă atât din partea părţilor vătămate, cât şi a societăţilor de asigurare, finalizarea întocmirii proceselor-verbale de redare a convorbirilor interceptate şi înregistrate autorizat în cauză).
Examinând în principiu, conform art. 1608 C. proc. pen., cererea formulată de inculpatul V.A., instanţa de fond a reţinut că acesta este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup organizat şi complicitate la furt calificat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (4) C. pen. fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În raport de dispoziţiile art. 1602 C. proc. pen., cererea inculpatului neîndeplinind condiţiile de admisibilitate referitoare la cuantumul pedepsei, în mod corect a fost respinsă în baza dispoziţiilor art. 1608a alin. (6)C. proc. pen.
Pentru considerentele arătate, criticile formulate de inculpatul recurent sunt neîntemeiate, motiv pentru care, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva încheierii nr. 7/MP din 23 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva încheierii nr. 7/MP din 23 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 668/57/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2180/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2192/2011. Penal → |
|---|
