ICCJ. Decizia nr. 2301/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 948 din 10 martie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și partea civilă Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului București împotriva sentinței penale nr. 110 din 21 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
A casat în totalitate sentința penală atacată și, rejudecând în fond:
în baza art. 248 C. pen. - două fapte - a condamnat pe inculpatul R.V. la două pedepse de câte 6 luni închisoare fiecare. în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71,art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 81,art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
în baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.
în baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului București și a obligat inculpatul la plata sumei de 325.063 lei, cu titlu de despăgubiri.
Prin aceeași decizie, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva aceleiași sentințe. A fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
împotriva acestei decizii, la data de 24 martie 2011 (conform ștampilei de pe plic), condamnatul R.V. a declarat prezenta contestație în anulare, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fără însă a fi motivată (fil.l).
Contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă pentru motivele ce se vor arăta.
Deși trimisă instanței la data de 24 martie 2011, până la data de 07 iunie 2011, deci într-un interval de timp de circa 3 luni, contestatorul nu și-a motivat cererea de contestație în anulare, nu a depus alte înscrisuri la dosar, și nici nu s-a prezentat la instanță.
Pe de o parte, potrivit art. 388 C. proc. pen., contestația în anulare poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de celelalte părți, în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere. Pe de altă parte, cazurile de contestație în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen.
Având în vedere că, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța admite în principiu cererea de contestație în anulare numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege (respectarea termenului prevăzut de lege, existența unuia din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., depunerea ori invocarea unor dovezi care sunt la dosar), prin interpretarea "per a contrario" rezultă că în situația în care una sau mai multe dintre aceste condiții nu este (nu sunt) îndeplinită (îndeplinite), soluția este respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare.
în conformitate cu art.192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2304/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2297/2011. Penal → |
|---|
