ICCJ. Decizia nr. 2304/2011. Penal
| Comentarii |
|
I. Curtea de Apel București,secția I penală, prin sentința penală nr. 222 din 30 mai 2011 pronunțată în dosar, în baza art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în consecință:
A dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise de autoritățile suedeze și predarea persoanei solicitate D.P.V.R. către autoritățile judiciare din Suedia, în vederea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința Tribunalului municipal din Goteborg din data de 31 august 2007, respectiv în vederea efectuării urmăririi penale în baza mandatelor de arestare din datele de 8 octombrie 2007 și 30 noiembrie 2007 (nr. ref. B 658 - 03).
S-a constatat că persoana solicitată se prevalează de regula specialității prevăzută de art. 100 din Legea 302/2004, reținându-se de asemenea că a fost arestată în vederea executării mandatelor europene de arestare, pentru o perioadă de 5 zile, de la 26 mai 2011 la 30 mai 2011.
Hotărând astfel judecătorul cauzei a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 26 mai 2011 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat instanței sesizarea având ca obiect procedura de punere în executare a mandatelor europene de arestare emise de autoritățile din Gothenburg, Suedia, la datele de 31 august 2007, 8 octombrie 2007 și 30 noiembrie 2007, referitor la cetățeanul suedez D.P.V.R.
Cu privire la persoana solicitată s-a luat măsura reținerii pentru 24 de ore, la data de 26 mai 2011.
în expunerea sesizării amintite s-a învederat că mandatele europene de arestare au fost emise la data de 31 august 2007 de către Tribunalul din Gothenburg, Suedia pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire, conducere ilegală, conducere sub influența băuturilor alcoolice și încălcarea reglementărilor traficului rutier prev. de cap. 9, secțiunea 6.1 și 6.3 din Codul Penal Suedez, secțiunea 3 par. 1 și 2, secțiunea 4, secțiunea 1 și 4 a din Legea privind infracțiunile traficului rutier 1951:649, cap. 3 secțiunea 17 și cap. 14 secțiunea 3.1 b din Regulamentul privind traficul rutier suedez 1998: 1276 precum și reglementările locale privind traficul rutier; la data de 08 octombrie 2007 de către Tribunalul Districtual din Boras, Suedia pentru săvârșirea de infracțiuni fiscale grave, infracțiuni contabile grave, infracțiuni grave privind impozitul și obstrucționarea verificărilor de impozit prevăzute de legea contabilă 1999:1078, legea privind infracțiunile fiscale 1971:69, cap.ll, secțiunea 5 din Codul Penal Suedez; la datele de 08 octombrie 2007 și 30 noiembrie 2007 de către Tribunalul Districtual din Boras, Suedia pentru săvârșirea de infracțiuni fiscale grave, infracțiuni contabile grave, infracțiuni grave privind impozitul, obstrucționarea verificărilor de impozit, conducere sub influența băuturilor alcoolice, amenințarea unui funcționar public și amenințări ilegale prevăzută de Legea contabilă 1999:1078, Legea privind infracțiunile fiscale 1971:69, cap.ll, secțiunea 5, cap. 17 secțiunea 1 și cap.4 secțiunea 1 din Codul Penal Suedez, Legea privind pedepsele pentru anumite infracțiuni în trafic 1951:649, față de cetățeanul suedez D.P.V.R.
înscrisurile aflate la dosarul cauzei au relevat de asemenea că persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiuni de trafic rutier - conducerea sub influența băuturilor alcoolice, fără a poseda permis și cu o viteză peste limita maximă admisă de lege precum și tăinuire, și este în același timp cercetată de procuror pentru multiple infracțiuni de evaziune fiscală, infracțiuni contabile și amenințarea unui funcționar public.
Curtea, în baza actelor sus-menționate a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, astfel că a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate pentru o perioadă de 5 zile, și a acordat termen în vederea comunicării mandatului, mandatelor europene de arestare.
La termenul din data de 31 mai 2011 au fost primite mandatele europene de arestare, în limbile suedeză și engleză și de asemenea traducerea în limba română, fiind înmânate persoanei solicitate copii ale acestora în limba suedeză.
Potrivit art. 94 alin. (1) din Legea 302/2004 - a constatat instanța - aceasta este obligată a se pronunța asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 95, în care scop trebuie să aibă în toate împrejurările cauzei și necesitatea executării mandatului european de arestare.
Infracțiunile pentru care a fost condamnată persoana solicitată și cele pentru care este cercetată de procuror, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, au corespondent și în legislația penală română în dispozițiile art. 221 C. pen., art. 239 C. pen., art. 9 din Legea 241/2005,art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 86 alin. (1) și 2 din O.U.G. 195/2002,art. 87 alin. (1) din O.U.G. 195/2002.
Referitor la infracțiunea de "încălcare a regulilor de conducere în trafic" - în speță depășirea limitelor de viteză legale - Curtea a constatat că nu are corespondent în legislația penală română, fiind sancționată ca și contravenție, însă toate celelalte infracțiuni pentru care a fost condamnată persoana solicitată au un asemenea corespondent, astfel că nu există temeiuri pentru respingerea sesizării. Din examinarea actelor dosarului rezultă de asemenea că nu este incidentă niciuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 88 alin. (1) sau alin. (2) din Legea nr. 302/2004, constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european, iar persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni la identitate, chiar dacă nu a prezentat documente în acest sens, fiind reținută în baza fotografiilor judiciar-operative transmise de autoritățile din Suedia.
Susținerile persoanei solicitate în sensul că dorește să rămână în libertate pentru a rezolva situația financiară a logodnicei sale precum și cele privind motivele pentru care a părăsit Suedia, nu au relevanță asupra soluției ce urmează a se pronunța, nefiind motive de refuz obligatoriu ori opțional la predare.
în consecință, Curtea a constatat că nu există motive de refuz privind punerea în executare a mandatului european de arestare și că mandatul cuprinde toate informațiile prevăzute de art. 79 alin. (1) din lege și nu se impun informații suplimentare cu privire la arestarea persoanei solicitate în vederea predării cât și la predarea acesteia în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare. Pentru motivele expuse Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise de autoritățile suedeze și predarea persoanei solicitate D.P.V.R. către autoritățile judiciare din Suedia.
S-a constatat totodată că persoana solicitată se prevalează de regula specialității prevăzută de art. 100 din Legea 302/2004.
Referitor la alegerea măsurii preventive până la predare, Curtea a constatat că se impune luarea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate, pe de o parte raportat la dispozițiile legale, iar pe de altă parte având în vedere împrejurarea că prezența sa în România se datorează exclusiv faptului că acesta cunoștea împrejurarea că este urmărită de autoritățile judiciare din Suedia, așa cum reiese din propriile declarații, date în fața procurorului, și că a părăsit teritoriul Suediei în anul 2007 cu scopul de a sustrage executării pedepsei de 2 ani închisoare și cercetărilor în celelalte cauze. De asemenea, persoana solicitată nu a prezentat acte de identitate organelor de poliție, fiind depistată pe baza fotografiilor transmise de autoritățile din Suedia, și a susținut că s-a debarasat de aceste acte cu scopul de a se sustrage cercetărilor și executării pedepsei. S-a constatat totodată că persoana solicitată a fost arestată în vederea executării mandatelor europene de arestare, pentru o perioadă de 5 zile, de la 26 mai 2011 la 30 mai 2011.
II. Recursul în termen împotriva hotărârii amintite declarat de persoana solicitată D.P.V.R. cu solicitarea de a fi lăsat în libertate până la predarea sa către autoritățile sudeze pentru a-și rezolva problemele familiale din România este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
în conformitate cu dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 modificată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.
Susținerile persoanei solicitate în sensul că dorește să rămână în libertate pentru a rezolva situația financiară a logodnicei sale precum și cele privind motivele pentru care a părăsit Suedia, sunt lipsite de relevanță în cauză neconstituind motive obligatorii ori opționale de refuz al predării conform art. 88 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004.
în plus, mandatul cuprinde toate informațiile prevăzute de art. 79 alin. (1) din lege, în baza cărora prima instanță a dispus în mod justificat cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate către autoritățile solicitante suedeze.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul persoană solicitată la plata sumei de 825 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 325 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul pentru interpretul de limbă engleză se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2324/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2301/2011. Penal → |
|---|
