ICCJ. Decizia nr. 2297/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

I. Tribunalul Teleorman, secția I-a penală, prin sentința penală nr. 160 din 29 decembrie 2009, în rejudecare după desființarea cu trimitere in apel a hotărârii pronunțate in primul ciclu procesual pentru vicii de procedura sancționate cu nulitatea absoluta potrivit art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen. a rezolvat acțiunile penale pendinte în conformitate cu disp. art. 345 alin. (2) C. proc. pen. dispunând condamnarea inculpatelor în cauză după cum urmează:

Inculpata D.E.F., la pedepsele de:

- 3 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II - a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 5 (cinci) ani. pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune in convenții prin emitere de cecuri fără acoperire cu consecințe deosebit de grave prevăzuta de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41,art. 42 și art. 74-76 C. pen. [corespunzător contravalorii mărfurilor vândute si nerecuperate de către SC K. SA România in suma totala de 11.616.300.604 lei ROL , urmare relațiilor comerciale derulate in perioada 1999-2002 cu SC F.T. SRL Alexandria] si respectiv;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea unei alte infracțiuni continuate separate de înșelăciune in convenții prin emitere de cecuri fără acoperire prevăzuta de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. și art. 74-76 C. pen. [corespunzător contravalorii mărfurilor vândute si nerecuperate de către SC M.N.C. SRL Alexandria in suma totala de 44.584.014 lei ROL, urmare relațiilor comerciale derulate in perioada 2001-2002 cu SC F.T. SRL Alexandria] aplicându-i-se in final prin contopire in baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 C. pen. pedeapsa rezultanta de 3 (trei) ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II - a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 5 (cinci) ani.

Conform art. 71 alin. (2) și (3) C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Inculpatele M.B. si B.N. la pedepsele de:

- câte 1 (un) an închisoare fiecare - si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durata de 2(doi) ani numai in ceea ce privește pe prima inculpata - pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz in serviciu in dauna intereselor persoanelor cu consecințe deosebit de grave prevăzuta de art. 246 raportat la art. 248¹C. pen. cu aplicarea art. 41,art. 42 C. pen. și art. 74-76 C. pen. [corespunzător contravalorii mărfurilor vândute si nerecuperate de către SC K. SA România, in suma totala de 11.616.300.604 lei ROL urmare relațiilor comerciale derulate in perioada 1999-2002 cu SC F.T. SRL Alexandria] si respectiv;

- câte 2 (două) luni închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals in înscrisuri sub semnătura privata prevăzuta de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. [urmare modului de întocmire si realizare pretins defectuos a evidentelor contabile ale SC K. SA România cu referire la relațiile comerciale derulate in perioada 1999-2001 cu SC F.T. SRL Alexandria] aplicându-li-se in final prin contopire in baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. pedeapsa principala rezultanta de 1 (un) an închisoare fiecare-si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durata de 2 (doi) ani numai in ceea ce privește pe prima inculpata - numai in ceea ce privește pe inculpata M.B.

Conform art. 71 alin. (2) și (3) C. pen. s-au interzis inculpatelor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

A. Inculpata D.E.F., în calitate de asociat unic și administrator la S.C. "F.T." SRL Alexandria, a achiziționat inițial pe bază de comandă urmată de executare și apoi în baza unui contract de vânzare-cumpărare în calitate de dealer, rulmenți de la SC K. România SA, urmând să efectueze plata în numerar în maxim 30 de zile de la facturare, pentru garantarea căreia a emis suplimentar și file C.E.C concomitent cu facturarea produselor.

în urma verificării financiar-contabile efectuată de auditorul financiar în prima jumătate a anului 2002, s-a constatat că societatea SC F.T. SRL la care inculpata D.E.F. era administrator, avea un sold debitor de 11.616.300.604 ROL.

Inițial SC K. România SA a încercat rezolvarea pe cale amiabilă, iar inculpata a emis 8 bilete la ordin pentru achitarea debitului.

Pe toată perioada derulării relațiilor comerciale dintre cele două societăți, inculpata D.E.F. a emis 18 file C.E.C. fără a avea disponibil în cont la data scadentă și care au fost refuzate la plată de sucursala C.E.C. Teleorman și SC B. SA Teleorman.

B. în calitate de administrator la o altă societate și anume SC N. SRL Alexandria, inculpata D.E.F. a achiziționat de la SC M.N.C. SRL Alexandria, un alt dealer local al SC K. România SA, rulmenți în valoare de 44.584.014 ROL pentru plata cărora a emis la data de 28 iulie 2003, o filă C.E.C. care a fost refuzată la plată din lipsă de disponibil și cu mențiunea că societatea se află sub interdicție bancară.

C. Inculpatele M.B. și B.N. in calitatea acestora în calitate de director economic șef de departament si respectiv contabil la departamentul clienți, cu bună știință nu și-au îndeplinit atribuțiile financiar - contabile, în sensul că, deși cunoșteau faptul că inculpata D.E.F. a creat un debit societății la care lucrau, în evidența contabilității apărea soldul zero, prin înregistrarea debitelor societății SC F.T. SRL Alexandria în conturile 413 - efecte de primit, cu referire la bilete la ordin - și contul 511 - valori de încasat - cu referire la filele C.E.C. emise în calitate de dealer pentru garantarea plății mărfurilor, raportând fiecare din aceste conturi la contul 411 - clienți, astfel încât, în acest cont soldul rămânea permanent zero, fără ca biletele la ordin să fie plătite, iar filele C.E.C. decontate la bancă.

Existenta faptelor sus-menționate, săvârșirea acestora cu vinovăție si caracterizarea acestora ca având caracter ilicit corespunzător elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost dispusa condamnarea celor 3 inculpate potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a avut in vedere sub aspect probatoriu mijloacele de proba strânse in cursul urmăririi penale si administrate ulterior la cercetarea judecătoreasca conform art. 288-291 C. proc. pen. respectiv:

1. martora S.M. a declarat că inculpatele B.N. și M.B. lucrau în cadrul compartimentului financiar, inculpata B.N. fiind persoana care primea toate documentele de la direcția vânzări și urmărea încasarea banilor în firmă de la cei care au cumpărat marfă;

2. în relațiile cu clienții care cumpărau rulmenți sau alte produse finite, sarcina privind urmărirea creanțelor de încasat de la acești clienți - prezentând la mapă filele CEC ce urmau să fie încasate de la clienți prin decontare bancară - îi revenea inculpatei B.N., din adresa SC K. România SA - fila 19 d.u.p. - rezultă că inculpatele B.N. și M.B., pe perioada ocupării funcțiilor lor, au îndeplinit aceleași sarcini de serviciu în continuitatea lor, precum angajații SC K. România SA, care au ocupat aceleași funcții anterior, inculpatele nu au primit dispoziție de la nimeni în sensul de a nu ține evidența conturilor 413 și 511 pe dealeri la zi, iar controlul ierarhic operativ era exercitat în acea perioadă de către inculpata M.B.;

3. în raportul de expertiză contabilă-judiciară întocmit de către expertul S.I. s-a arătat că SC K. România SA nu a ținut contabilitatea clienților pentru fiecare persoană fizică sau juridică pentru toți clienții săi, nu numai pentru SC F.T. SRL inexistența fișelor de evidență analitică a fiecărui client, persoană fizică sau juridică se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către B.N., care avea atribuții directe de ținere a acestor evidențe și de către M.B., în calitate de conducător al compartimentului financiar-contabil cu atribuții de verificare, control și urmărire a ținerii evidențelor în conformitate cu normele legale, s-a mai arătat că SC K. ROMâNIA SA nu a condus și ținut evidența contabilă analitică a contului 411 - clienți pentru SC F.T. SRL; nefiind ținută o asemenea evidență nu s-a prezentat nici situația soldului existent lunar, trimestrial sau anual, totodată, nu au fost respectate prevederile legale în domeniu și anume: 1. Legea contabilității nr. 82/1991- republicată, art. 11 alin. (1) și (3) privind obligațiile persoanelor juridice pentru organizarea și ținerea contabilității, precum și răspunderea pentru organizarea și tinerea contabilității și art. 15 privind contabilitatea clienților și furnizorilor; 2. H.G. nr. 704/1993 și Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991:art. 4 cu privire la răspunderile persoanelor care au obligația gestionării patrimoniului pentru pregătirea, însușirea și aplicarea corectă a reglementărilor și adaptarea corespunzătoare a programelor informatice utilizate pentru prelucrarea datelor financiar-contabile; art. 2 cu privire la obligația unităților patrimoniale pentru asigurarea condițiilor de aplicare a prevederilor art. 2 și art. 6 din Legea nr. 82/1991;art. 7 privind controlul asupra operațiunilor patrimoniale; art. 30,art. 77,art. 127,art. 131 din Regulamentul de aplicare a prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991; art. 127 cu privire la obligativitatea inventarierii patrimoniului; art. 131 procedura de punere de acord cu furnizorii și clienții a soldurilor existente în evidență cu ocazia inventarierii conturilor de creanțe și obligații; 3. ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2388/1995 cu privire la normele elaborate privind organizarea și inventarierea patrimoniului, expertul a mai arătat că, expertizând extrasele de cont bancar la SC F.T. SRL privind soldurile.

4. disponibilităților bănești existente în bănci la datele scadente de plată a filelor CEC, a constatat că acestea au acoperire numai pentru datele de 26 septembrie 2002, 26 și 30 octombrie 2002, emiterea filelor CEC de către F.T. S.R.L. s-a făcut fără asigurarea disponibilităților la datele scadente;

5. în cuprinsul raportului de expertiză contabilă-judiciară, întocmit de expertul P.S., s-a arătat că, creanța datorată de către SC F.T. SRL la SC K. România SA este în sumă de 11.422.188.363 ROL, SC F.T. SRL nu a avut disponibil în cont cel puțin la nivelul sumelor înscrise în filele CEC emise: a) la data predării filelor CEC al căror rol, conform convenției părților, era de garantare a plăților; b) în niciuna din zilele când aceste file garantau plățile (excepție fac zilele de 24 - 26 septembrie 2002, când la sucursala CEC a existat disponibil în cont); c) la data emiterii și în cele 8 zile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 59/1934, în care SC K. SA trebuia să prezinte CEC-urile spre încasare (excepție face ziua de 26 septembrie 2002); d) la data prezentării efective a filelor CEC spre încasare; s-a mai reținut că suma certă datorată de către SC F.T. SRL către SC K. România SA de la începutul și până la sfârșitul relațiilor comerciale derulate de aceste societăți, per total este de 11.422.188.363 ROL;

6. expertul G.A., în cuprinsul raportului de expertiză contabilă-judiciară, întocmit în faza de judecată în fond a cauzei, a arătat că valoarea exactă a datoriei SC F.T. SRL către SC K. România SA este de 11.422.188.363 lei, rezultând din operațiuni de vânzare-cumpărare rulmenți și a fost creată în perioada 12 ianuarie 1999 - 17 decembrie 2002, a mai precizat că suma sus-menționată reprezintă o creanță certă, reală și exigibilă pe care SC K. România SA o are față de SC F.T. SRL, ea nu este o rezultantă a modului de organizare și ținere a evidenței contabile la cele două firme și nu este cauzată de atitudinea persoanelor implicate în ținerea evidenței/ cauza creării unei astfel de datorii comerciale este de natură economică și de politică comercială; același expert a concluzionat că, creanța deși certă, reală și exigibilă la acest moment, nu a avut ca și cauză contabilitatea sau intenția clientului de a o crea și de a nu o plăti, cauza este complexă, de natură economică, blocajul în lanț al plăților făcând imposibilă plata totală a creanței, care la acel moment nici nu era certă și reală, susținerea expertului în sensul că, creanța nu este rezultanta modului de organizare și ținere a evidenței contabile, nu poate fi avută în vedere, întrucât expertul nu este îndreptățit să facă aprecieri cu privire la elementele constitutive ale unei infracțiuni, ci doar să analizeze modul în care a fost ținută evidența contabilă; organele judiciare sunt singurele îndrituite să facă o analiză a elementelor constitutive ale infracțiunii;

7. în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, cu acordarea calității de dealer, încheiat între SC K. România SA și F.T. S.R.L la data de 12 decembrie 2001, a cărui valabilitate era până la 31 decembrie 2002, s-a precizat că plata produselor urma să se efectueze în maxim 30 de zile de la facturare și era garantată de cumpărător prin fila CEC proprie, emisă concomitent cu factura;

8. martora B.C. - translator în cadrul SC K. România SA în perioada care face obiectul cercetărilor - a declarat că a asigurat legătura dintre compartimentul financiar-contabil, unde lucrau inculpatele, și conducerea japoneză și nu a auzit nici o discuție din care să rezulte că, conducerea ar fi știut cu certitudine că SC F.T. SRL nu ar avea bani în cont, inculpata B.N. ținea evidența clienților în calculator, iar într-un caiet evidenta filelor CEC, a mai arătat că factura era operată în calculator, CEC-ul era înregistrat în caiet, era înmânat inculpatei M.B., care trebuia să meargă cu el la domnul H., pentru a fi semnat; calculatorul pe care inculpata B.N. ținea evidența clienților era parolat și nu are cunoștință dacă parola mai era cunoscută și de altcineva. Caietele cu formele de plată se aflau în sertar, încuiate, la inculpata B.N., domnul H. neavând cunoștință despre ținerea evidențelor în acele caiete;

9. martorul C.I. a declarat că a lucrat în cadrul SC K. România SA la compartimentul contabil și a avut relații de serviciu cu inculpatele/ a precizat că a primit dispoziție de la inculpata B.N. să modifice soldul, în așa fel încât să iasă soldul "zero", pentru că soldul nu ținea de program ci de datele pe care le introduceau în program cei care lucrau cu programul. Balanța contabilă se întocmea pe baza notelor din jurnale/ calculatorul inculpatei B.N. era parolat, programul permitea să fie ținută evidența pentru fiecare dealer în parte, pentru că, la un moment dat, a separat evidența pentru dealeri de evidența celorlalți clienți;

10. martorul C.M. a declarat că știe că ar fi existat niște CEC-uri emise de SC F.T. SRL în lunile iunie, iulie, august 2002, în valoare de circa 700.000.000, care au fost introduse în bancă în luna octombrie și că o parte dintre ele au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil, nu am auzit de nicăieri faptul că inculpatelor li se solicitase de către conducerea japoneză să raporteze dealerii mereu cu soldul zero/ inițial, directorul economic nu a dorit ca președintele să știe despre datorii, sperând într-o rezolvare amiabilă, dar în momentul în care nu a reușit să o rezolve a aflat și președintele;

11. martora M.M.I., cu ocazia audierii, a confirmat susținerile martorilor sus-menționați, în sensul că, calculatorul pe care inculpata B.N. ținea evidența clienților era parolat;

12. cu prilejul confruntării efectuate între inculpatele M.B. și B.N., aceasta din urmă a declarat că, împreună cu celelalte două inculpate, s-a întâlnit acasă la inculpata M.B. să gândească modalitatea de plată de către inculpata D.F.E. a datoriei de aproape 2.500.000.000 ROL, aceasta din urmă spunând că plătește, dar nu i-a dat nicio filă CEC sau bilet la ordin, mai departe discuția fiind purtată de inculpata M.B. cu domnul H.; în declarațiile date, inculpata B.N. a arătat că ea doar a executat hotărârile pe care le luau directorul și șefa sa, că nu a restituit niciodată din proprie inițiativă file CEC către SC F.T. SRL, ci numai când șefa sa, M.B., îi spunea acest lucru, precum și atunci când această societate a prezentat alte forme de plată, respectiv file CEC girate, sau alte file CEC în care schimba data scadenței, cu acordul și în prezența șefei, inculpata M.B.;

13. sucursala CEC - Alexandria, conform adresei aflate la fila 134 - vol. lll d.u.p., a comunicat că S.C. F.T. S.R.L e înregistrată la Centrala Incidentelor de Plăți (C.I.P.), prin cererile de înscriere a refuzului bancar în F.N.C. nr. 12 - 20 înregistrate la 14 noiembrie 2002, pentru un număr de nouă CEC-uri barate, refuzate la plată cu același motiv: "lipsă totală sau parțială de disponibil în cazul prezentării la plată, după expirarea termenului de prezentare, acesta nefiind considerat incident de plată major" .

In baza argumentelor probatorii sus-menționate instanța a formulat concluziile juridice de ordin general - apreciate a constitui temeiuri suficiente si necesare pentru reținerea vinovăției penale a inculpatelor pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune in convenții prin emitere de cec-uri fără acoperire si abuz in serviciu in dauna intereselor persoanelor - arătate in continuare:

- în perioada anilor 1999 - 2002, S.C. F.T. S.R.L s-a aprovizionat cu rulmenți în valoare totală de 35.607.834.669 ROL, plătind în total 23.180.958.342 ROL, fiind restituiți cu avizul de însoțire nr. 1488065 din 05 august 2002, către SC K. România SA rulmenți în valoare de 1.004.678.964 ROL, rezultând un debit cumulat în sumă de 11.422.188.363 ROL;

- inculpata D.E.F. a emis un număr de 18 file CEC - aflate în Vol. IV d.u.p., filele 52 - 68, fără disponibil în cont la data scadentă pentru mărfurile cu care se aprovizionase de la SC K. România SA, din cele 18 file CEC, trei file CEC având seriile BM 327 00022868, BM 32700022870, BM 327 00022871, au fost înlocuite de aceasta cu concursul nemijlocit al inculpatelor B.N. și M.B. cu alte mijloace de plată de aceeași valoare, motiv pentru care nu au mai fost introduse în bancă pentru decontare;

- din expertizele contabile judiciare rezultă că pentru cele 15 file CEC, inculpata D.E.F. nu a avut disponibil în conturile societății sale, deschise la B., sucursala Teleorman, sau la CEC, sucursala Teleorman, nici în termenul de 30 de zile - până la data când urma să se efectueze plata - nici la momentul emiterii CEC-urilor, nici după termenul de 8 zile de la data emiterii acestora, când partea civilă a introdus spre decontare aceste file CEC;

- cu toate că SC F.T. SRL înregistra la sfârșitul fiecărui an datorii destul de mari către parte civilă, acestea nu au putut fi observate de conducerea SC K. România SA, întrucât inculpatele M.B. și B.N. nu și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, în sensul că prima a dispus, iar cea de-a doua a executat și înregistrat debitele societății administrate de inculpata D.E.F. în conturile 413 - efecte de primit și 511 - valori de încasat, soldul contului 411 - clienți rămânând permanent zero, această modalitate de înregistrare în contabilitate a mijloacelor de plată emise de SC F.T. SRL este prevăzută de Legea nr. 82/1991 republicată, numai că evidența conturilor 413 și 511 trebuia organizată și ținută separat pe fiecare client, pentru a se putea urmări permanent care dintre instrumentele de plată au fost încasate și dacă s-au respectat termenele scadente de plată, prima obligație revenindu-i, potrivit Legii nr. 82/1991 inculpatei M.B., iar cea de-a doua inculpatei B.N., și anume de a ține evidența creanțelor firmei SC K. România SA pe clienți, în contul analitic 411, fiind singura persoană care avea acces la calculator pentru acest cont și care cunoștea parola/ inculpatele au încălcat dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 82/ 1991, care prevăd că "persoanele prevăzute la art. 1 organizează și țin contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de directorul financiar-contabil, contabilul șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție", "persoanele fizice răspund împreună cu personalul din subordine, de ținerea contabilității, potrivit legii"; art. 15 din aceeași lege, conform cărora "contabilitatea clienților și furnizorilor, a celorlalte creanțe și obligații se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică în parte" (dispoziții în vigoare la data faptei în conținutul expus mai sus);

- împrejurarea că inculpatele M.B. și B.N. nu au avut o fișă a postului, nu poate conduce în mod automat la concluzia că acestea nu pot fi trase la răspundere penală, întrucât, postul, odată acceptat prin semnarea contractului individual de muncă, implică cunoașterea obligațiilor ce derivă din acesta, cele două inculpate având calificarea necesară, precum și desfășurarea activității, conform legii în vigoare;

- prin întocmirea necorespunzătoare a evidenței contabile lunare, trimestriale și anuale cele două inculpate, au indus în eroare conducerea societății SC K. România SA, care necunoscând adevăratele datorii ale SC F.T. SRL a continuat livrarea către aceasta a unei cantități însemnate de rulmenți, inculpata D.E.F. a indus în eroare SC K. România SA și a cauzat un prejudiciu prin emiterea unor instrumente de plată, fără disponibil în cont (file CEC) cu ajutorul activității desfășurate de inculpatele M.B. și B.N.;

- martorul G.M. - administrator al SC M.N.C. SRL Alexandria a declarat că a livrat marfă la SC N.A. SRL Alexandria, administrată de D.E.F., căreia i-a livrat rulmenți cu facturile nr. 5597096 din 27 iunie 2003 și 5597097 din 27 iunie 2003, în valoare de 44.589.014 ROL, pentru această sumă primind fila CEC de P 308/02745850 pentru data de 28 iulie 2003, SC N.A. SRL a intrat în interdicție bancară și a luat legătură cu administratorul firmei pentru a lămuri situația plății, după foarte multe tergiversări și telefoane zilnice, a primit un ordin de plată pe care l-a depus la CEC, pe la începutul lunii septembrie 2003, a așteptat aproximativ patru zile pentru a intra banii în cont și s-a deplasat la CEC, iar supraveghetoarea de cont i-a comunicat că ordinul de plată nu mai există, pentru că a fost rupt de către doamna D. reprezentantul părții vătămate a arătat că, în urma discuțiilor avute cu aceasta, l-a asigurat că o să vadă banii după doi ani de judecată, de asemenea, a mai precizat că fila CEC a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă disponibil în cont, din examinarea filei CEC P 308/02745850, emisă la 28 iulie 2003, aflată în original la fila 24 d.u.p. Vol. I, rezultă că aceasta a fost refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil, client aflat în interdicție bancară, filă CEC anulată, acest aspect rezultând și din justificarea refuzului la plată a filei CEC - aflată la fila 22 d.u.p. - Vol. I.

Co-inculpatele M.B. si B.N. sunt vinovate si pentru săvârșirea infracțiunii continuate separate de fals in înscrisuri sub semnătura privata avându-se in vedere ca:

- potrivit art. 40 din Legea nr. 82/1991, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, conform art. 150 alin. (2) C. pen., înscris oficial este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă dispozițiile art. 145 din același cod, și anume autorități publice, servicii de interes public, persoane juridice de interes public, întrucât actele contabile ce cuprind date necorespunzătoare adevărului au fost întocmite de inculpate, în calitate de director economic și, respectiv, contabil al unei persoane juridice private,

- înscrisurile falsificate nu pot avea caracterul actelor prevăzute în art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ele fiind înscrisuri sub semnătură privată, falsificate și folosite la producerea de consecințe juridice și anume, prejudicierea SC K. România SA de către inculpata D.E.F. (în acest sens, decizia nr. 1219 din 06 martie 2002 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală)

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

II. împotriva sentinței penale nr. 160 din 29 decembrie 2009 a Tribunalului Teleorman, secția I penală, au declarat în termen apel inculpatele în cauză D.E.F., M.B. și B.N.

Inculpata D.F. a criticat soluția de condamnare a acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune asupra părților civile SC K. România SA și S.C. M.N.C. SRL considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (3), (4) și (5) C. pen. (parte civilă SC K. România SA), întrucât din probele dosarului nu rezultă că această parte civilă a fost indusă în eroare sau menținută în eroare pe parcursul derulării raporturilor contractuale cu societatea comercială SC F.T. SRL Alexandria, inclusiv în ceea ce privește emiterea cecurilor pentru garantarea suplimentară a plății mărfurilor achiziționate, pretinsa faptă ilicită reprezentând în realitate o simplă operațiune comercială de vânzare-cumpărare intrată în întârziere de plată din cauza blocajului financiar datorat celorlalți beneficiari subcontractanți. în ceea ce privește partea civilă SC M.N.C. Alexandria, inculpata a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut existența prejudiciului ca element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., cu consecința nelegalei obligări la despăgubiri civile.

Inculpata B.N., a criticat soluția de condamnare a acesteia considerând la rândul său că pretinsele fapte ilicite încadrate juridic drept infracțiuni prevăzute de art. 246 și art. 290 C. pen. sunt prevăzute de legea penală și mai mult, prejudiciul reclamat de partea civilă SC K. România SA nu are legătură de cauzalitate cu atribuțiile sale de serviciu și cu modul în care le realiza, astfel încât și obligarea inculpatei în solidar cu celelalte coinculpate este nelegală. în subsidiar a solicitat reducerea pedepselor aplicate ca fiind prea mari în raport cu criteriile de individualizare din art. 72 și următoarele C. pen.

Inculpata M.B. a criticat hotărârea de condamnare a acesteia adoptată de prima instanță invocând aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie ca și coinculpata B.N.. în acest sens, inculpata a susținut că nu există raport de cauzalitate între prejudiciul SC K. România SA și activitatea sa, fapt pentru care a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), impunându-se și exonerarea acesteia de răspundere civilă. Inculpata M.B. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. susținând că operațiunile comerciale au fost evidențiate și înregistrate în conturile contabile în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 82/1981, această modalitate de evidență contabilă incriminată ulterior în cauză fiind impusă de însăși conducerea părții civile SC K. România SA.

Curtea, verificând sentința atacată pe baza lucrărilor dosarului în raport cu motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de cele trei inculpate apelante, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat următoarele:

2.1. Referitor la apelul inculpatei D.E.F. cu privire la înșelăciunea pretins comisă în dauna SC K. România SA., încadrată juridic în dispozițiile art. 215 alin. (1) și (4) C. pen.

Din declarațiile administratorului societății SC M.N.C. SRL Alexandria martorul G.M. (fila 19-21 vol. I d.u.p.) în coroborare cu acelea ale inculpatei D.E.F., rezultă că SC M.N.C. SRL (dealer al SC K. ) a furnizat către SC N.A. SRL, administrată de inculpată rulmenți în valoare totală de 44.589.014 ROL cu facturile nr. 5597096 și 5597097 din 27 iunie 2003 (filele 29, 30, vol. I d.u.p.).

Pentru această livrare inculpata a emis două cec-uri (filele 22, 24 vol. d.u.p.) care au fost refuzate la plată din lipsa disponibilului.

Distinct de împrejurarea că din probele administrate în cauză nu rezultă că la data emiterii documentelor de plată SC N.A. SRL ar fi fost sub interdicție bancară, din declarațiile inculpatei - reiese că prin consens, furnizorul le introducea la bancă în momentul în care rulmenții erau vânduți.

Atât furnizorul SC M.N.C. SRL cât și comportamentul SC N. SRL, ambii dealeri ai SC K., cunoscându-se între ei și cunoscând piața pe care evoluau ca vânzători de rulmenți păstrau legătura și-și reglau obligațiile în măsura în care încasau ei înșiși sumele convenite din vânzare.

Cum inculpata nu a mai putut vinde rulmenții achiziționați de la SC M.N.C., la câteva zile după ce această societate a introdus la plată cec-ul (15 septembrie 2003) s-a achitat de obligații prin virament și restituiri de marfă.

în acest context soluția de obligare a inculpatei la plata sumei de 44.589.014 ROL este nelegală întrucât cu certitudine rezultă că nu există prejudiciu, iar fapta inculpatei de a nu-și onora obligațiile comerciale decât cu întârziere excede ilicitului penal, constituind în realitate un litigiu comercial.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune în dauna SC K. România SA încadrată juridic în dispozițiile art. 215 alin. (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Din actele dosarului rezultă că începând din anul 1999 între SC K. România SA și SC F.T. SRL, administrată de inculpată, s-au derulat relații comerciale până în anul 2002.

în cadrul acestor relații inculpata cumpăra, pe bază de comandă urmată de executare, rulmenți de la SC K. România SA și îi vindea la rândul său.

La sfârșitul anului 2001, având în vedere volumul mare de tranzacții (fila 137 vol. III d.u.p.) și încrederea stabilită, cele două societăți au încheiat un contract cadru prin care SC K. România SA acorda și calitatea de dealer societății comerciale administrate de inculpată.

Prin clauze exprese ce reglementau activitatea comercială amintită, la pct. 4 s-a stipulat că "plata produselor se va efectua în termen de maxim 30 zile de la facturare și

va fi garantată de cumpărător prin filă CEC proprie emisă concomitent cu factura produselor" - fila 14 vol. I d.u.p.

La 25 martie 2003 SC K. România SA a depus plângere împotriva inculpatei (fila 10 vol. I d.u.p.) solicitând să se efectueze cercetări sub aspectul infracțiunilor de

înșelăciune [art. 215 alin. (3), (4) C. pen.] și evaziune fiscală, susținând că în urma unor verificări efectuate în cursul anului 2002 s-a constatat că S.C. F.T. SRL (administrată de inculpată) are un sold debitor de 11.616.300.604 ROL. S-a mai arătat în plângere că inițial inculpata a certificat acest sold debitor iar ulterior l-a contestat, iar pentru garantarea plății a emis 8 bilete la ordin. De asemenea, s-a arătat că în perioada august - octombrie 2002, SC K. acceptând să continue relațiile comerciale a acceptat ca inculpata să garanteze plățile cu filele CEC și a emis 18 file CEC în valoare totală de 2.390.979.654 ROL, fără acoperire. în final, SC K. a precizat că se constituie parte civilă pentru suma de 11.725.388.743 ROL.

în cauză s-au efectuat trei expertize contabile judiciare și una extrajudiciară.

Astfel, în expertiza contabilă efectuată de expertul I.S. (filele 89-130 vol. I, filele 3-7 vol. II d.u.p.) se concluzionează că suma pretinsă ca prejudiciu de SC K. România SA de la inculpata nu este certă, neexistând documente legale reale - fila 97 vol. I d.u.p. în același sens expertul precizează în suplimentul expertizei (fila 5 vol. II d.u.p.) motivele, în detaliu, cu care susține această concluzie. în esență, se argumentează prin constatarea că pretențiile SC K. nu se pot verifica în condițiile în care această societate nu a putut prezenta fișa de cont analitică pentru S.C. F.T. SRL, evidența contabilă fiind condusă defectuos (filele 105-108 vol. I d.u.p.). Cu privire la acest aspect este de observat că prejudiciul pretins de SC K. România SA reprezintă un sold debitor rezultat, astfel cum susține această societate, din derularea relațiilor comerciale cu inculpata în perioada ianuarie 1999 - 31 decembrie 2002. De asemenea, expertiza constată că în toată această perioadă inculpata a făcut plăți direct prin bancă sau prin acte de compensare (cu energie electrică) convenite cu SC K., plățile fiind înregistrate global (sintetic) nu în cont analitic pe fiecare client. De asemenea, expertiza constată că incertitudinea asupra întinderii prejudiciului se datorează și modului defectuos în care S.C. F.T. SRL și-a ținut evidența contabilă. Caracterul de incertitudine a prejudiciului pentru perioada ianuarie 1999 - decembrie 2002 este relevant și prin faptul că lucrând pe două variante de calcul, expertul ajunge la concluzii diferite, într-o variantă suma datorată ar fi putut fi de 5.225.123.544 ROL (conform evidenței utilizate de SC K. ) iar în altă variantă, de 11.421.905.77 ROL, suma restantă pentru livrările din 2202 est de 239.329.606 lei și nu 2.726.520.551 ROL.

în expertiza efectuată de expert P.S. (filele 32-49 vol. II d.u.p.), concluziile nu diferă substanțial cu privire la valoarea mărfii livrată de SC K. către inculpată, apreciindu-se că aceasta mai datora 11.422.188.363 ROL pentru marfa livrată în toată perioada relațiilor comerciale cu furnizorul de rulmenți - 1999 - 2002. De asemenea, se constată că în august 2002 inculpata a restituit rulmenți în valoare de 1.004.687.964 lei, însă pentru că documentele aferente emise de ambele societăți nu prezintă mențiuni speciale din care să rezulte ce facturi se compensau, expertul consideră că este o operațiune prin care se stingeau datoriile existente la acea dată între părți (fila 38 vol.II d.u.p.). Și această expertiză pune în relevanță defectuozitatea cu care a fost condusă contabilitatea SC K. România SA Alexandria. Cu privire la filele CEC emise de S.C. F.T. SRL în august - octombrie 2002 pentru marfa livrată de SC K. în perioada 1 august - 31 octombrie 2002, expertiza constată că acestea au fost refuzate la plată fiind depuse după expirarea termenului legal dar și pentru lipsă de disponibil pentru unele în acel moment.

în cursul cercetării judecătorești s-a efectuat a treia expertiză - expert G.A. Expertiza concluzionează în sensul că debitul SC F.L. SRL ar fi de 11.422.188.363 ROL rezultând din operațiuni de vânzare-cumpărare de rulmenți și s-a creat în perioada 12 ianuarie 1999 - 17 decembrie 2002 deci nu a rezultat din operațiunile comerciale pentru care inculpata a emis cec-urile în august - octombrie 2002. De asemenea, se mai constată că în cursul anului 2002, inculpata a stornat mai multe facturi (fila 269 același dosar) pentru a-și acoperi din debit, ultima plată (36.785.786 ROL) din 18 noiembrie 2002 a efectuat-o cu CEC-ul nr. P30802375404. Expertiza concluzionează în sensul că debitul nu s-a produs în realitate din cauza modului în care cele două firme au ținut contabilitatea, cauzele fiind de natură economică și de politică comercială. La rândul său, expertul parte H.V. (filele 309-312) recomandat de inculpată exprimă opinia că, în fapt prejudiciul în valoare stabilită de expertul G.A. nu este cert, raliindu-se opiniei exprimate de expertul S.I. Opinia separată exprimată de expertul parte C.M. (filele 313-315 același dosar) nu contrazice în realitate opinia expertului parte H.V., considerațiile sale purtând asupra funcției de "garantare" a plăților convenite de SC K. și societatea comercială administrată de inculpată. Inculpata în declarațiile sale, atât în faza de urmărire penală (filele 31-36 vol. I d.u.p.) cât și în faza de cercetare judecătorească, descriind modul concret în care s-au derulat relațiile sale comerciale cu SC K. România SA susține că nu a intenționat să înșele partenerul de afaceri iar întârzierile la plată s-au datorat blocajului economic în care s-au aflat societățile care cumpărau, de la ea, rulmenți, că refuzul la plată din lipsa disponibilului pentru unele mijloace de plată fiind temporare a fost considerat de bancă incident minor iar cec-urile le-a emis știind că la rândul său are de încasat diverse sume de la clienții săi.

în acest context probator, Curtea a reținut că între SC K. România SA și S.C. F.T. SRL, administrată de inculpată au existat relații comerciale din 1999 până la sfârșitul anului 2002.

De la începutul anului 1999 până la sfârșitul anului 2001 în cadrul acestor relații comerciale, SC K. a livrat rulmenți, pe comandă urmată de executare și facturare sub aspectul modalității de plată, SC K. a acceptat iar inculpata a plătit marfa în diferite moduri, respectiv cec-uri proprii, bilete la ordin, cec-uri girate, compensări cu energie electrică.

Dat fiind amploarea relațiilor comerciale dintre cele două societăți, la 12 decembrie 2001 SC K. România SA Alexandria a acordat calitatea de dealer societății comerciale administrată de inculpată, ocazie cu care a încheiat un contract-cadru în care reglementa termenii în care urma să se deruleze în continuare (2002) relațiile comerciale.

între clauzele contractuale s-a prevăzut că marfa era facturară la predare și garantată plata cu cec-uri proprii emise în momentul facturării și scadența în termen de 30 zile.

în cursul lunii iulie 2002, în cadrul punctajului realizat de cele două societăți, SC K. România SA România a invocat neachitarea unor facturi, deci un sold debitor de 11.616.300.604 ROL realizat în perioada 1999 - 2001 și s-a încheiat nu protocol în acest sens.

Curtea a reținut de asemenea ca fiind relevantă în cauză și împrejurarea că și după constatarea acestui sold debitor SC K. a continuat să livreze marfă către dealerul S.C. F.T. SRL, ultima livrare fiind în octombrie 2002. în aceste condiții este evident că nici în momentul încheierii contractului și nici în cursul derulării acestuia SC K. România SA nu a fost indusă sau menținută în eroare de inculpată, cunoscând dificultățile de piață ale dealierilor, motiv pentru care a acceptat plata în diferite modalități, chiar neprevăzute în contractul cadru, întârzieri la plată și chiar a introdus în bancă cecurile după termenele de scadență, având interesul de a mări volumul vânzărilor.

Cu privire la emiterea celor 19 file CEC pentru marfă în valoare de 2.505.047.580 ROL expertizele efectuate în cauză constată că la data emiterii pentru trei dintre ele exista disponibil în cont. De asemenea, se mai constată că în acea perioadă inculpata avea deschisă o linie de creditare (încă din aprilie 2002) la B., pentru 1.000,0 mil. ROL (fila 135 vol. III d.u.p.) de altfel, din adresa CEC, sucursala Alexandria, rezultă că "lipsa totală sau parțială de disponibil în cazul prezentării la plată după expirarea termenului de prezentare" nu constituie un incident de plată major (fila 134 vol. III d.u.p.).

Oricum, așa cum constată și una dintre expertize, suma garantată cu CEC-urile în discuție, a fost integral acoperită înainte de data depunerii în bancă a CEC-urilor și, de altfel, nici partea civilă nu reclamă vreun prejudiciu, urmare a emiterii celor 18 file de CEC de către inculpată.

în consecință, având în vedere, pe de o parte natura pur comercială a relațiilor dintre părți iar pe de altă parte durata mare a acestora, volumul mare de mărfuri rulate, valoarea foarte mare a plăților efectuate și incertitudinea prejudiciului, Curtea a apreciat că faptele inculpatei, nu evidențiază intenția și interesul de a-și frauda partenerul de afaceri (fila 129 vol. I d.u.p.), plasându-se în afara ilicitului penal și atrăgând astfel răspunderea contractuală exclusivă a acestuia. Ca atare Curtea a statuat că faptele inculpatei nu sunt prevăzute de legea penală, având relevanță exclusiv contractual-comercială.

2.2. Cu privire la apelurile declarate de inculpatele M.B. și B.N.

Având în vedere că, sub aspectul încadrării juridice, a situațiilor de fapt și a criticilor formulate, pozițiile celor două inculpate comportă similitudine, Curtea a examinat aceste apeluri împreună.

Referitor la învinuirile aduse acestora instanța de fond a reținut în esență că inculpata M.B., în calitate de director economic și inculpata B.N. în calitate de contabil la departamentul clienți, cu bună știință nu și-au îndeplinit obligațiile de serviciu și prin înregistrări contabile false au creat SC K. România SA prejudiciul de 11.525.388.743 ROL alături de inculpata D.E.F.

în raport cu probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut greșit situația de fapt în ceea ce le privește pe cele două inculpate. în acest sens, Curtea a apreciat că este îndoielnic faptul că cele două inculpate ar fi avut

fișe ale posturilor pe care le-au ocupat la SC K. Astfel, din adresa acestei firme rezultă că nu a existat o asemenea preocupare din partea managerului japonez (fila 19 vol. IV d.u.p), iar expertul I.S. consemnează că fișele postului prezentate erau nesemnate atât de inculpate, cât și administrația firmei (fila 110 vol. I d.u.p.). Prin urmare - a concluzionat Curtea - nu se poate stabili ce acte nu au fost îndeplinite sau au fost îndeplinite defectuos de inculpate, aferent operațiunilor comerciale incriminate în cauză.

în acest sens - a constatat suplimentar instanța de control judiciar - și expertizele efectuate în cauză, atestă că modul în care au fost realizate operațiunile în contabilitatea SC K. cu privire la debitele și plățile S.C. F.T. SRL (administrată de D.F.) era folosit în cazul tuturor dealerilor și clienților acestui furnizor de rulmenți și era cunoscut și acceptat de conducerea japoneză care primea rapoarte zilnice referitoare la livrări, încasări (fila 38 vol. IV d.u.p.).

Cu privire la înregistrările în conturile 411 și 511, expertizele contabile, precizează că înscrierea debitelor în contul 413 (efecte de primit) și 511 (valori de încasat) se explică prin modul de lucru acceptat de SC K. chiar prin contract, în virtutea căruia la livrarea mărfii clientul elibera și fila de cec corespunzătoare și era urmărit prin aceste conturi ca debitor, ceea ce nu era ilegal, așa cum concluzionează expertul A.G. Prin urmare, faptul că în contul 411 SC F.L. apărea soldul 0 nu constituie o înregistrare falsă, întrucât debitele acesteia erau urmărite în conturile 413 și 511.

în sfârșit, atât expertul A.G., cât și expertul I.S., dar și din economia opiniilor exprimate de ceilalți experți rezultă că eventualul debit ce ar mai avea S.C. F.T. SRL de achitat către SC K. România SA nu este rezultanta modului de organizare și ținere a evidenței contabile.

în acest context probator, Curtea a statuat că faptele inculpatelor nu configurează conținutul obiectiv al infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prin absența vătămării intereselor SC K. România SA.

De asemenea, mențiunile făcute în contul 411 clienți de către inculpate nu constituie contrafacere a scrierii, în modurile arătate în art. 288 C. pen.

în consecință Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 182/A din 5 august 2010, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile celor trei inculpate, a desființat sentința penală nr. 160 din 29 decembrie 2009 a Tribunalului Teleorman și rejudecând cauza în fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata D.E.F. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 215 alin. (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (parte civilă SC K. ) și al infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și 4 C. pen. (parte civilă SC M.N.C. SRL), constatând că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

De asemenea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Curtea a dispus achitarea inculpatelor M.B. și B.N. sub aspectul infracțiunilor de abuz contra intereselor persoanelor și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 246 raportat la art. 248¹C. pen. și respectiv art. 290 C. pen., ambele în formă continuată, constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Conform art. 246 alin. (2) și (4) C. proc. pen., corelativ cu soluția de achitare adoptată față de inculpata D.E.F., Curtea a lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de SC K. România SA și SC M.N.C. SRL.

III. împotriva soluției de achitare a inculpatelor pentru toate faptele ilicite deduse judecații dispusa prin decizia penala nr. 182/A din 5 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat în termen recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Parchetul a invocat existenta cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen. considerând ca soluțiile de achitare adoptate in apel sunt consecința unei grave erori de fapt, interpretarea corecta a ansamblului probelor administrate pe parcursul întregului proces penal in conformitate cu dispozițiile art. 63 C. proc. pen. - astfel cum acestea au fost indicate si s-a procedat prin sentința - impunând concluziile de ordin juridic privind vinovăția penala a inculpatelor pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății. Ca atare in baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. s-a cerut casarea in totalitate a deciziei atacate, iar in rejudecare menținerea sentinței penale nr. 160 din 29 decembrie 2009 a Tribunalului Teleorman, secția I penală, [cu precizarea suplimentara ca pentru infracțiunile de fals in înscrisuri sub semnătura privata fiind împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 124-126 C. pen. se impune încetarea procesului penal in baza art. 10 lit. g) C. proc. pen.]

înalta Curte verificând decizia atacată în raport cu motivele de casare invocate pe baza materialului probator aflat la dosarul cauzei potrivit dispozițiilor art. 385¹⁴ alin. (1) raportat la art. 385⁶alin. (2) C. proc. pen., constată următoarele:

In sensul dispozițiilor art. 215 alin. (3) C. pen. exista infracțiunea de înșelăciune in convenții atunci când inducerea in eroare a părții vătămate se produce cu prilejul încheierii sau executării unui contract si sub condiția dovedirii faptului ca fără aceasta eroare cel amăgit nu ar fi încheiat ori nu ar fi executat contractul in condițiile stipulate.

In speța, referitor la infracțiunea de înșelăciune în dauna SC K. România SA - încadrată juridic în dispozițiile art. 215 alin. (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - astfel cum in mod corect a stabilit Curtea - din actele dosarului rezultă că începând din anul 1999 între SC K. România SA și S.C. F.T. SRL, administrată de inculpată, s-au derulat relații comerciale până în anul 2002.

în cadrul acestor relații inculpata cumpăra, pe bază de comandă urmată de executare, rulmenți de la SC K. România SA și îi vindea la rândul său.

Prin clauze exprese ce reglementau activitatea comercială amintită, la pct. 4 s-a stipulat că "plata produselor se va efectua în termen de maxim 30 zile de la facturare și

va fi garantată de cumpărător prin filă CEC proprie emisă concomitent cu factura produselor" - fila 14 vol. I d.u.p.

La 25 martie 2003 SC K. România SA a depus plângere împotriva inculpatei (fila 10 vol.I d.u.p.) solicitând să se efectueze cercetări sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune [art. 215 alin. (3), (4) C. pen.] și evaziune fiscală, susținând că în urma unor verificări efectuate în cursul anului 2002 s-a constatat că S.C. F.T. SRL (administrată de inculpată) are un sold debitor de 11.616.300.604 ROL. S-a mai arătat în plângere că inițial inculpata a certificat acest sold debitor iar ulterior l-a contestat, iar pentru garantarea plății a emis 8 bilete la ordin. De asemenea, s-a arătat că în perioada august - octombrie 2002, SC K. acceptând să continue relațiile comerciale a acceptat ca inculpata să garanteze plățile cu filele CEC și a emis 18 file CEC în valoare totală de 2.390.979.654 ROL, fără acoperire. în final, SC K. a precizat că se constituie parte civilă pentru suma de 11.725.388.743 ROL.

în cauză s-au efectuat trei expertize contabile judiciare și una extrajudiciară.

Astfel, în expertiza contabilă efectuată de expertul I.S. (filele 89-130 vol. I, filele 3-7 vol. II d.u.p.) se concluzionează că suma pretinsă ca prejudiciu de SC K. România SA de la inculpata nu este certă, neexistând documente legale reale - fila 97 vol. I d.u.p. în același sens expertul precizează în suplimentul expertizei (fila 5 vol. II d.u.p.) motivele, în detaliu, cu care susține această concluzie. în esență, se argumentează prin constatarea că pretențiile SC K. nu se pot verifica în condițiile în care această societate nu a putut prezenta fișa de cont analitică pentru SC F.T. SRL, evidența contabilă fiind condusă defectuos (filele 105-108 vol. I d.u.p.). Cu privire la acest aspect este de observat că prejudiciul pretins de SC K. România SA reprezintă un sold debitor rezultat, astfel cum susține această societate, din derularea relațiilor comerciale cu inculpata în perioada ianuarie 1999 - 31 decembrie 2002. De asemenea, expertiza constată că în toată această perioadă inculpata a făcut plăți direct prin bancă sau prin acte de compensare (cu energie electrică) convenite cu SC K. , plățile fiind înregistrate global (sintetic) nu în cont analitic pe fiecare client. De asemenea, expertiza constată că incertitudinea asupra întinderii prejudiciului se datorează și modului defectuos în care SC F.T. SRL și-a ținut evidența contabilă. Caracterul de incertitudine a prejudiciului pentru perioada ianuarie 1999 - decembrie 2002 este relevant și prin faptul că lucrând pe două variante de calcul, expertul ajunge la concluzii diferite, într-o variantă suma datorată ar fi putut fi de 5.225.123.544 ROL (conform evidenței utilizate de SC K.) iar în altă variantă, de 11.421.905.77 ROL, suma restantă pentru livrările din 2202 est de 239.329.606 lei și nu 2.726.520.551 ROL.

în expertiza efectuată de expert P.S. (filele 32-49 vol.II d.u.p.), concluziile nu diferă substanțial cu privire la valoarea mărfii livrată de SC K. către inculpată, apreciindu-se că aceasta mai datora 11.422.188.363 ROL pentru marfa livrată în toată perioada relațiilor comerciale cu furnizorul de rulmenți - 1999 - 2002. De asemenea, se constată că în august 2002 inculpata a restituit rulmenți în valoare de 1.004.687.964 lei, însă pentru că documentele aferente emise de ambele societăți nu prezintă mențiuni speciale din care să rezulte ce facturi se compensau, expertul consideră că este o operațiune prin care se stingeau datoriile existente la acea dată între părți (fila 38 vol. II d.u.p.). Și această expertiză pune în relevanță defectuozitatea cu care a fost condusă contabilitatea SC K. România SA Alexandria. Cu privire la filele CEC emise de S.C. F.T. SRL în august - octombrie 2002 pentru marfa livrată de SC K. în perioada 1 august - 31 octombrie 2002, expertiza constată că acestea au fost refuzate la plată fiind depuse după expirarea termenului legal dar și pentru lipsă de disponibil pentru unele în acel moment.

în cursul cercetării judecătorești s-a efectuat a treia expertiză - expert G.A.

Expertiza concluzionează în sensul că debitul SC F.L. SRL ar fi de 11.422.188.363 ROL rezultând din operațiuni de vânzare-cumpărare de rulmenți și s-a creat în perioada 12 ianuarie 1999 - 17 decembrie 2002 deci nu a rezultat din operațiunile comerciale pentru care inculpata a emis cec-urile în august - octombrie 2002. De asemenea, se mai constată că în cursul anului 2002, inculpata a stornat mai multe facturi (fila 269 același dosar) pentru a-și acoperi din debit, ultima plată (36.785.786 ROL) din 18 noiembrie 2002 a efectuat-o cu CEC-ul nr. P30802375404. Expertiza concluzionează în sensul că debitul nu s-a produs în realitate din cauza modului în care cele două firme au ținut contabilitatea, cauzele fiind de natură economică și de politică comercială. La rândul său, expertul parte H.V. (filele 309-312) recomandat de inculpată exprimă opinia că, în fapt prejudiciul în valoare stabilită de expertul G.A. nu este cert, raliindu-se opiniei exprimate de expertul S.I. Opinia separată exprimată de expertul parte C.M. (filele 313-315 același dosar) nu contrazice în realitate opinia expertului parte H.V., considerațiile sale purtând asupra funcției de "garantare" a plăților convenite de SC K. și societatea comercială administrată de inculpată. Inculpata în declarațiile sale, atât în faza de urmărire penală (filele 31-36 vol. I d.u.p.) cât și în faza de cercetare judecătorească, descriind modul concret în care s-au derulat relațiile sale comerciale cu SC K. România SA susține că nu a intenționat să înșele partenerul de afaceri iar întârzierile la plată s-au datorat blocajului economic în care s-au aflat societățile care cumpărau, de la ea, rulmenți, că refuzul la plată din lipsa disponibilului pentru unele mijloace de plată fiind temporare a fost considerat de bancă incident minor iar cec-urile le-a emis știind că la rândul său are de încasat diverse sume de la clienții săi.

în acest context probator, in mod justificat a reținut instanța de apel că între SC K. România SA și S.C. F.T. SRL, administrată de inculpată au existat relații comerciale din 1999 până la sfârșitul anului 2002. De la începutul anului 1999 până la sfârșitul anului 2001 în cadrul acestor relații comerciale, SC K. a livrat rulmenți, pe comandă urmată de executare și facturare sub aspectul modalității de plată, SC K. a acceptat iar inculpata a plătit marfa în diferite moduri, respectiv cec-uri proprii, bilete la ordin, cec-uri girate, compensări cu energie electrică. Dat fiind amploarea relațiilor comerciale dintre cele două societăți, la 12 decembrie 2001 SC K. România SA Alexandria a acordat calitatea de dealer societății comerciale administrată de inculpată, ocazie cu care a încheiat un contract-cadru în care reglementa termenii în care urma să se deruleze în continuare (2002) relațiile comerciale. între clauzele contractuale s-a prevăzut că marfa era facturară la predare și garantată plata cu cec-uri proprii emise în momentul facturării și scadența în termen de 30 zile.

Sub aspectul modului în care cele două societăți au condus evidența contabilă, toate expertizele au constatat că niciuna nu a avut evidență analitică coerentă, ținând numai o evidență sintetică și o înregistrare a documentelor primare. în cursul lunii iulie 2002, în cadrul punctajului realizat de cele două societăți, SC K. România SA România a invocat neachitarea unor facturi, deci un sold debitor de 11.616.300.604 ROL realizat în perioada 1999 - 2001 și s-a încheiat nu protocol în acest sens.

Curtea a reținut de asemenea in mod justificat ca fiind relevantă în cauză și împrejurarea că și după constatarea acestui sold debitor SC K. a continuat să livreze marfă către dealerul S.C. F.T. SRL, ultima livrare fiind în octombrie 2002. în aceste condiții este evident că nici în momentul încheierii contractului și nici în cursul derulării acestuia SC K. România SA nu a fost indusă sau menținută în eroare de inculpată, cunoscând dificultățile de piață ale dealerilor, motiv pentru care a acceptat plata în diferite modalități, chiar neprevăzute în contractul cadru, întârzieri la plată și chiar a introdus în bancă cecurile după termenele de scadență, având interesul de a mări volumul vânzărilor.

în consecință, având în vedere, pe de o parte natura pur comercială a relațiilor dintre părți iar pe de altă parte durata mare a acestora, volumul mare de mărfuri rulate, valoarea foarte mare a plăților efectuate și incertitudinea prejudiciului, in mod corect Curtea a apreciat că faptele inculpatei, nu evidențiază intenția și interesul de a-și frauda partenerul de afaceri (fila 129 vol. I d.u.p.), plasându-se în afara ilicitului penal și atrăgând astfel răspunderea contractuală exclusivă a acestuia. Ca atare Curtea a statuat că faptele inculpatei nu sunt prevăzute de legea penală, având relevanță exclusiv contractual-comercială.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune a pretins comisă în dauna SC K. România SA., încadrată juridic în dispozițiile art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. din declarațiile administratorului societății S.C. M.N.C.SRL Alexandria martorul G.M. (fila 19-21 vol. I d.u.p.) în coroborare cu acelea ale inculpatei D.E.F., rezultă că SC M.N.C. SRL (dealer al SC K. ) a furnizat către SC N.A. SRL, administrată de inculpată rulmenți în valoare totală de 44.589.014 ROL cu facturile nr. 5597096 și 5597097 din 27 iunie 2003 (filele 29, 30, vol. I d.u.p.).

Pentru această livrare inculpata a emis două cec-uri (filele 22, 24 vol. d.u.p.) care au fost refuzate la plată din lipsa disponibilului.

Cu privire la inculpatele M.B. și B.N. /referitor la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 rap. la art. 248¹C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și respectiv art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., instanța de fond a reținut în esență - similar expunerii din rechizitoriu - că inculpata M.B., în calitate de director economic și inculpata B.N. în calitate de contabil la departamentul clienți, cu bună știință nu și-au îndeplinit obligațiile de serviciu și prin înregistrări contabile false au creat SC K. România SA prejudiciul de 11.525.388.743 ROL alături de inculpata D.E.F.

în raport cu probatoriul administrat în cauză, înalta Curte - astfel cum a statuat și instanța de apel - constatată că instanța de fond a reținut greșit situația de fapt în ceea ce le privește pe cele două inculpate.

în acest sens, înalta Curte constată de asemenea în baza mijloacelor de probă administrate în cauză că este îndoielnic faptul că cele două inculpate ar fi avut fișe ale posturilor pe care le-au ocupat la SC K. Astfel, din adresa acestei firme rezultă că nu a existat o asemenea preocupare din partea managerului japonez (fila 19 vol. IV d.u.p), iar expertul I.S. consemnează că fișele postului prezentate erau nesemnate atât de inculpate, cât și administrația firmei (fila 110 vol. I d.u.p.). Prin urmare - a concluzionat Curtea - nu se poate stabili ce acte nu au fost îndeplinite sau au fost îndeplinite defectuos de inculpate, aferent operațiunilor comerciale incriminate în cauză.

în acest sens - astfel cum a constatat si instanța de control judiciar - expertizele efectuate în cauză, atestă că modul în care au fost realizate operațiunile în contabilitatea SC K. cu privire la debitele și plățile S.C. F.T. SRL (administrată de D.F.) era folosit în cazul tuturor dealerilor și clienților acestui furnizor de rulmenți și era cunoscut și acceptat de conducerea japoneză care primea rapoarte zilnice referitoare la livrări, încasări (fila 38 vol. IV d.u.p.).

în acest context probator, in mod justificat Curtea a statuat că faptele inculpatelor nu configurează conținutul obiectiv al infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prin absența vătămării intereselor SC K. România SA.

In consecință, in baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 182/ A din 05 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatele inculpate M.B., B.N. și D.E.F., menținându-se ca legala si temeinica decizia atacata.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 2301/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2294/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2297/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2297/2011. Penal