ICCJ. Decizia nr. 2310/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2310/2011
Dosar nr.9617/99/2008
Şedinţa publică din 08 iunie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 147 din 10 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 9617/99/2008 s-a dispus, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului G.D. (fiul lui A. şi V., născut la 01 iunie 1966 în comuna Româneşti judeţul Iaşi, în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi) la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 8 ani pedeapsă complementară prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest şi dedusă detenţia provizorie de la 10 octombrie 2008.
A admis acţiunea civilă pronunţată de partea civilă C.E. şi l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 8.500 RON din care 3.500 RON cu titlu de daune morale iar restul de 500 RON cu titlu de daune materiale.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul G.D. locuieşte în satul Ursoaia comuna Româneşti judeţul Iaşi şi obişnuia să solicite victimei B.M., care trăia în concubinaj cu U.M., să-l ajute la treburile gospodăreşti.
În seara zilei de 08 octombrie 2008, martora U.M., a mers la locuinţa inculpatului G.D., a depănuşat porumb şi la venirea serii a început să consume băuturi alcoolice împreună cu inculpatul G.D.
La scurt timp a venit şi victima B.M., continuând să consume toţi, băuturi alcoolice în camera unde dormea G.D., până noaptea târziu.
Cei trei au ajuns în stare avansată de ebrietate iar în jurul orelor 20,00, martorul G.V., a cărui locuinţă este în aceeaşi curte cu a inculpatului, în momentul în care a ieşit afară i-a auzit pe cei trei vorbind cu voce tare.
Ajungând în stare avansată de ebrietate inculpatul G.D. a mers şi s-a culcat în camera lui, victima pe patul amplasat în sala dintre cele două camere iar martora U.M., jos pe podea.
La un moment dat, martora a fost trezită deoarece a fost călcată pe o mână iar când s-a ridicat l-a văzut pe inculpatul G.D. lângă patul unde era culcată victima B.M.
Inculpatul i-a cerut victimei o ţigară însă acesta i-a spus că au fost fumate toate, moment în care inculpatul a luat un cuţit de bucătărie, care se afla pe masa de lângă pat, aplicând victimei o lovitură puternică în zona feţei.
Victimei a început să-i curgă sânge pe gură, moment în care inculpatul a ridicat-o în şezut şi a luat un lighean pe care l-a pus pe faţa acesteia. După ce sângerarea s-a oprit, inculpatul, folosindu-se de un făraş, a adunat sângele ce îi cursese victimei pe pat, l-a pus în lighean, a luat cuţitul şi l-a aşezat pe prispă după care a mers în cameră şi s-a culcat.
Victima a încercat să meargă în curte, solicitându-i ajutorul martorei U.M., dar nu a reuşit.
Martora U.M. s-a culcat, iar dimineaţă, în jurul orei 07,00, când s-a trezit, a găsit victima în aceeaşi poziţie, dându-şi seama că a decedat. A mers în camera unde dormea inculpatul, i-a spus că victima a murit după care, cei doi au continuat să consume vin.
La scurt timp, martora şi inculpatul au ieşit din casă anunţându-l pe martorul G.V., respectiv G.V. - fratele şi mama inculpatului - despre cele întâmplate.
Din Raportul medico-legal de necropsie din 27 noiembrie 2008 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi, rezultă că moartea victimei B.M., a fost violentă. Aceasta s-a datorat hemoragiei acute consecutive unei plăgi tăiate, profunde cu interesarea ramului orbicular superior a arterei faciale stângi.
Leziunile s-au produs prin lovire unică cu obiect înţepător-tăios (cuţit).
În raport de starea de fapt reţinută şi de probele administrate, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului G.D., realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul G.D., solicitând desfiinţarea acesteia şi în rejudecare achitarea sa întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor.
Prin Decizia penală nr. 176 din 28 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori - s-a dispus admiterea apelului formulat de inculpatul G.D.
A redus pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor de la 14 ani închisoare la 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară de la 8 ani la 5 ani.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost menţinută starea de arest şi dedusă perioada detenţiei de la 19 februarie 2009, la zi.
A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă prin încheierea din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpatul G.D. invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
În susţinerea recursului, inculpatul a invocat faptul că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăţia sa, impunându-se achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, s-a solicitat reţinerea în favoarea sa, a circumstanţelor judiciare atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reţinută la instanţa de fond - constând în aceea că în noaptea de 8/9 octombrie 2008 i-a aplicat victimei B.M., o lovitură puternică cu un cuţit, cauzându-i o plagă tăiată profund, cu interesarea ramului orbicular superior a arterei faciale stângi, care a dus la moartea acestuia - este corectă.
De asemenea, încadrarea juridică a faptei, în infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., este legală.
Probele administrate în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească demonstrează, fără dubiu, că inculpatul G.D., este autorul faptei.
Astfel, din declaraţiile inculpatului G.D. rezultă că în data de 08 octombrie 2008, victima, împreună cu concubina acestuia, martora U.M., l-au ajutat în treburile gospodăreşti până în jurul orelor 17,00 - 18,00, după care le-a oferit celor doi, 4 litri de vin urmând să doarmă la domiciliul său până a doua zi dimineaţă.
Inculpatul arată că el a dormit într-o cameră a imobilului iar victima şi concubina sa într-o altă cameră. Înainte de a adormi, a consumat la rândul său băuturi alcoolice, aproximativ 2 litri cu vin.
Martorul ocular U.M., în declaraţiile date la urmărirea penală, relatează în mod amănunţit derularea evenimentelor. Confirmă faptul că au consumat împreună băuturi alcoolice, că s-au culcat în camere separate şi că la un moment dat a fost trezită întrucât a fost călcată pe mână. S-a ridicat, a aprins lumina şi l-a văzut pe inculpatul G.D. îmbrăcat cu un pantalon de trening de culoare roşie şi o cămaşă în pătrăţele sprijinindu-se de patul în care dormea victima. Întrucât victima i-a spus că nu are ţigări, inculpatul l-a înjurat, după care a luat un cuţit de pe masa de lângă pat şi a lovit-o.
Audiată în faza de cercetare judecătorească, martora U.M. confirmă faptul că inculpatul a luat un cuţit de pe masa aflată în holul imobilului dar mai departe nu ştie ce s-a întâmplat deoarece i-a fost frică. Precizează însă, că declaraţiile date în cursul urmăririi penale reflectă adevărul şi că inculpatul a fost cel care i-a ţinut ligheanul victimei în ultimele momente ale vieţii. Deosebit de important este menţiunea martorei în sensul că nu era în stare de ebrietate, justificându-se astfel detaliile pe care le-a dat în faza de urmărire penală.
Relevante, în dovedirea vinovăţiei inculpatului, sunt şi declaraţiile martorului G.G. care arată că s-a întâlnit cu victima în casă, în jurul orelor 17,00, dar nu a discutat cu aceasta deoarece s-a dus în camera sa şi a dormit până a doua zi în jurul orei 07,00. Dimineaţa, concubina victimei era întinsă pe jos, pe un covor în hol iar B.M. stătea în poziţia şezut între pat şi masă.
Existenţa unor discuţii aprinse între inculpat şi victima B.M., este confirmată de martora N.S. care locuieşte în aceeaşi curte, dar într-un imobil separat. în jurul orelor 18,30 a văzut uşa deschisă şi lumina aprinsă de unde a auzit „vorbe rostite pe un ton mai ridicat". A doua zi dimineaţa, inculpatul i-a spus că B.M. a decedat, împrejurare în care a mers în cameră observând victima stând în şezut, rezemat de pat, plin de sânge în zona gurii.
În fine, prezintă relevanţă, declaraţia inculpatului dată în faţa judecătorului învestit cu soluţionară propunerii de arestare preventivă. Inculpatul a arătat că toţi trei au consumat băuturi alcoolice, că au avut o altercaţie cu victima în timp ce el încerca să iasă din casă. Se afla într-o stare avansată de ebrietate dar a observat că victima a pus mâna pe un fund de lemn din bucătărie lovindu-l în zona frontală şi din reflex a pus mâna pe un cuţit care era pe masă, lovind-o în zona gurii. Inculpatul a arătat că a văzut tăietura a doua zi dimineaţă, după care s-a culcat şi nu mai ştie ce s-a întâmplat.
În cursul judecării cauzei, în apel, s-a dispus efectuarea unei expertize dactiloscopice care urma să stabilească dacă urmele papilare de pe vasul de plastic şi de pe cuţitul corp delict, sunt ale inculpatului, precum şi o expertiză biologică a depozitului subunghial şi a firului de păr găsit între degetele arătător şi mijlociu al victimei, supliment la raportul de necropsie.
S-a stabilit, prin probe ştiinţifice, că pe cuţitul corp delict nu au fost puse în evidenţă urme papilare, apte comparaţiei dactiloscopice, iar celelalte urme papilare puse la dispoziţie de organele judiciare, nu au prezentat suficiente elemente de comparaţie, ceea ce face imposibilă stabilirea degetului creator de urmă şi, implicit, identificarea autorului acesteia.
Fragmentul de urmă papilară găsit pe lighean a fost creat de degetul mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului.
Probele administrate confirmă, dincolo de orice dubiu, că în imobil se afla doar inculpatul, victima şi martora U.M., toţi aflaţi sub influenţa alcoolului.
Corelând declaraţiile inculpatului cu declaraţiile martorilor în succesiunea în care au fost luate de organele judiciare, cu probele ştiinţifice administrate şi celelalte probe, Înalta Curte apreciază că prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată, inculpatul G.D. fiind autorul faptei.
Ca atare, critica sa circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., nu poate fi însuşită.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei Înalta Curte consideră că nu pot fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe judiciare atenuante care să permită coborârea pedepsei sub minimul special.
Inculpatul a săvârşit o infracţiune de o gravitate deosebită adoptând pe parcursul procedurii, o atitudine nesinceră, încercând să acrediteze ideea că o altă persoană a comis fapta. Probele au demonstrat, însă, că inculpatul a lovit victima, leziunile produse cauzându-i decesul.
Ca atare, nu este întemeiată nici critica inculpatului circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva Deciziei penale nr. 176 din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A.D. împotriva Deciziei penale nr. 176 din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 iunie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 231/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2337/2011. Penal. Lovirea sau alte violenţe... → |
|---|
