ICCJ. Decizia nr. 235/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 235/2011
Dosar nr. 530/83/2009
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 241 din 24 noiembrie 2009 Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul Z.V. la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen.
Inculpatul a fost obligat să pitească părţilor civile suma de 88.583 RON din care 8.583 RON despăgubiri materiale şi 80.000 RON daune morale.
Pentru a hotăra astfel Tribunalul a reţinut că în seara zilei de 28 iunie 2008 victima M.V. a venit de mai multe ori în barul „La I." unde a consumat băuturi alcoolice, fără a se afla în stare de ebrietate.
În jurul orei 24,00 a intrat în bar inculpatul Z.V. care a comandat o cafea şi s-a aşezat la masă. În jurul aceleiaşi ore a intrat în bar şi victima M.V., însoţit de un câine, care a comandat un coniac şi s-a aşezat la o altă masă. La scurt timp după aceea a intrat în bar martora A.M.A. şi aceasta împreună cu barmana s-au aşezat la discuţii pe scaunele din faţa barului.
Victima M.V. a încercat de mai multe ori să intre în vorbă cu inculpatul Z. dar acesta l-a ignorat, jucându-se cu un telefon mobil. Acest lucru l-a înfuriat pe M.V. care s-a luat la ceartă cu inculpatul, altercaţia lor petrecându-se în prezenţa barmanei şi a martorei A.
La un moment dat M.V. s-a ridicat şi a intenţionat să plece şi atunci inculpatul Z. s-a oferit să-i facă o poză. Victima i-a spus că stă. Inculpatul i-a spus atunci „a tu nu te temi că ai câine" însă M. a înţeles că inculpatul I-a făcut pe el câine şi s-a îndreptat spre inculpat cu intenţia de a-l lovi sau împinge. Nu a apucat însă decât să-l prindă pe inculpat de bărbie, deoarece acesta s-a smucit şi a scăpat din mâna lui M. A luat apoi un scaun de lângă masă şi cu muchia acestuia i-a aplicat o lovitură în cap. M.V. a căzut între aparatele de jocuri mecanice. Martora L.N. a adus un lighean cu apă şi l-au stropit pe M.V. pe faţă încercând să-l readucă în simţiri.
Deoarece M.V. nu-şi revenea inculpatul Z. a chemat ambulanţa şi M.V. a fost transportat la Spitalul Judeţean Satu Mare iar de acolo la Spitalul Judeţean Baia Mare unde a fost operat de urgenţă dar la data de 29 iunie victima a decedat.
Potrivit raportului constatator medico-legal întocmit de Serviciul medico-legal judeţean Baia Mare moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi contuziilor cerebrale cu fractura oaselor craniului. Leziunile tanato-generatoare s-au putut produce prin lovire - cădere în cadrul unei heteroagresiuni. Moartea datează din 29 iunie 2008.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul şi părţile civile.
Prin Decizia penală nr. 23/A din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondate apelurile penale declarate de părţile civile M.L.M., M.G.P. şi M.T.V. şi a admis apelul declarat de inculpatul Z.V., împotriva Sentinţei penale nr. 241/ 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Satu Mare, pe care a desfiinţat-o în sensul că au fost înlăturate dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. aplicate inculpatului cu titlu de circumstanţă atenuantă, reţinând în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a decide astfel Curtea de Apel Oradea a reţinut că apelul părţilor civile priveşte majorarea spre limita maximă a pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanţă, pe motiv că, în mod greşit a fost reţinută în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., întrucât la dosar nu există nici o probă din care să rezulte conduita bună a inculpatului anterior săvârşirii faptei. Astfel cum s-a arătat mai sus, dată fiind fapta reţinută în sarcina inculpatului, nu se justifică reţinerea acestei circumstanţe atenuante, constând în comportamentul acestuia înainte de săvârşirea faptei, lipsa antecedentelor penale, instanţa de apel urmând a înlătura această circumstanţă. Cu toate acestea, apelul părţilor civile nu poate fi admis pentru acest temei, întrucât, instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpatului o altă circumstanţă atenuantă, prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.
Referitor la apelul inculpatului s-a apreciat că este fondat doar în ceea ce priveşte circumstanţele atenuante reţinute în cauză. Astfel, dată fiind fapta reţinută în sarcina inculpatului, omor calificat, lipsa antecedentelor penale şi comportarea bună înainte de comiterea faptei nu justifică reţinerea acestei circumstanţe atenuante. Curtea a apreciat că este necesară reţinerea unei alte circumstanţe atenuante decât cele reglementate de art. 74 alin. (1) C. pen şi anume cea privitoare la comportamentul victimei, care, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, devenea agresiv, relevante, în acest sens, fiind declaraţia martorei L.N., barmana localului, care arată că M., respectiv victima era o fire certăreaţă, „tot timpul făcea scandal la bar precum şi declaraţia martorei A.M.A. care susţine că victima a crezut că inculpatul o insultă şi s-a îndreptat spre acesta, fapt care coincide cu declanşarea incidentului care a culminat cu aplicarea de către inculpat a unei lovituri cu scaunul în zona capului. Din cele două declaraţii date de cele două martore oculare rezultă că incidentul s-a produs datorită comportamentului şicanator al victimei, fără a fi însă în prezenţa stării de provocare, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul şi părţile civile, motivele invocate de aceştia fiind deja expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate numai sub aspectul laturii civile pentru următoarele considerente:
Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. este incident în situaţia în care au fost aplicate pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prev. de lege.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului Z.V. este just individualizată în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) dar şi cu respectarea prev. art. 52 C. pen., ţinându-se seama de împrejurările comiterii faptei, de forma de vinovăţie, de urmarea produsă şi de circumstanţele de ordin personal ale inculpatului.
Astfel, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta săvârşită, urmare a reţinerii de circumstanţei atenuante prev.de art. 74 alin. (2) C. pen., iar ca modalitate de executare s-a stabilit privarea de libertate şi nu se justifică reducerea pedepsei sub valoarea stabilită de instanţa de fond, tocmai pentru ca sancţiunea aplicată să-şi atingă dublul scop, educativ şi represiv.
Cât priveşte solicitarea inculpatului de a se analiza posibilitatea aplicării prev. art. 3201 C. proc. pen. Înalta Curte constată că nu este posibilă judecarea inculpatului recurent în baza procedurii simplificate, nefiind îndeplinite condiţiile legale. Legea nr. 202/2010 conţine norme de procedură penală, norme care sunt de imediată aplicabilitate şi nu de drept substanţial pentru a se putea recurge la prev. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile. Pe de altă parte, pentru a se putea recurge la procedura simplificată în baza art. 3201 C. proc. pen. este absolut necesar ca înainte de începerea cercetării judecătoreşti inculpatul să solicite aplicarea prev. art. 3201 din C. proc. pen. şi să recunoască, în totalitate, săvârşirea faptei aşa cum a fost reţinută prin actul de sesizare a instanţei. Ori în speţa de faţă inculpatul nici măcar nu a recunoscut săvârşirea faptei.
În ce priveşte recursul părţilor civile Înalta Curte constată că acesta este admisibil întrucât instanţa de fond era obligată să stabilească pentru fiecare parte civilă, în parte, daunele morale şi materiale pe care inculpatul este obligat să le plătească. Instanţa de fond a stabilit o sumă globală cu titlu de despăgubiri materiale şi doar daunele morale au fost cuantificate pentru fiecare parte civilă.
Astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpat şi părţile civile, va casa hotărârile pronunţate în prezenta cauză, numai cu privire la latura civilă şi rejudecând va obliga inculpatul Z.V. la plata sumei de 8.583 RON, cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare către soţia defunctului, M.L.M. şi suma de 20.000 RON reprezentând daune morale către aceeaşi parte civilă. Inculpatul va fi obligat la plata a câte 30.000 RON cu titlu de daune morale către fiicele defunctului, părţile civile M.G.P. şi M.T.V.L.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpatul Z.V. şi de părţile civile M.L.M., M.G.P., M.T.V.L.
Casează Decizia penală nr. 23/A din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în întregime şi Sentinţa penală nr. 241 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Satu Mare numai sub aspectul laturii civile.
Menţine latura penală a Sentinţei penale nr. 241 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Satu Mare.
Obligă inculpatul la plata sumei de 8.583 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă M.L.M.
Obligă inculpatul la plata daunelor morale după cum urmează: 20.000 RON către partea civilă M.L.M. şi câte 30.000 RON către părţile civile M.G.P. şi M.T.V.L.
Menţine celelalte dispoziţii.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2337/2011. Penal. Lovirea sau alte violenţe... | ICCJ. Decizia nr. 239/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
