ICCJ. Decizia nr. 2337/2011. Penal. Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2337/2011
Dosar nr.752/33/2010
Şedinţa publică din 9 iunie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă.
Prin Sentinţa penală nr. 100 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. a fost achitat inculpatul A.T.V. pentru săvârşirea a două infracţiuni de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 RON.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C.A.M. suma de 80 RON despăgubiri civile.
Potrivit art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 900 RON cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 RON cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj înregistrat sub Dosar nr. 725/33/2010 al Curţii de Apel Cluj a fost trimis în judecată inculpatul A.T.V., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, pentru săvârşirea a două infracţiuni de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 10,50 acesta a agresat-o pe partea vătămată C.A.M. pe care a prins-o de bărbie, după care a proiectat-o de sol, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 3 - 4 zile de îngrijiri medicale, iar la data de 13 mai 2009 în jurul orelor 20.00 inculpatul i-a aplicat o lovitură cu piciorul aceleiaşi părţi vătămate în coapsa stângă, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 1 - 2 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată C.A.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 80 RON reprezentând contravaloarea celor două certificate medico-legale.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor.
Curtea de Apel a constatat că din probele administrate în cauză rezultă următoarele:
1. Inculpatul A.T.V. - avocat în cadrul Baroului Bucureşti şi partea vătămată C.A.M. locuiesc în Turda jud. Cluj în imobile învecinate care au o curte comună separată până în luna mai 2009 de un gard despărţitor din plasă de sârmă fixată pe stâlpi metalici, care ulterior a fost desfiinţat, iar pe fondul stării de tensiune dintre cele două părţi care rezultă din numeroasele plângeri formulate de partea vătămată împotriva inculpatului şi invers depuse la dosarul cauzei, la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 11,00 când partea vătămată s-a întors la domiciliu din oraş unde a fost la cumpărături. Din curtea învecinată ieşea inculpatul care conducea autoturismul proprietatea acestuia, iar în momentul în care a observat-o pe partea vătămată acesta a coborât din autoturism şi a început să-i adreseze părţii vătămate cuvinte jignitoare, după care a prins-o de umărul mâinii stângi, a îmbrâncit-o pe aceasta, partea vătămată căzând la pământ s-a lovit la mâna dreaptă şi la genunchi, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 3 - 4 zile de îngrijiri medicale.
2. Ulterior, la data de 13 mai 2009 în jurul orelor 20,00 când partea vătămată s-a întors la domiciliul acesteia venind de la o grădină cu autoturismul condus de soţul părţii vătămate, aceasta din urmă s-a dat jos din autoturism pentru a deschide poarta de intrare în curte, moment în care inculpatul fiind în faţa porţii a început să o înjure pe partea vătămată şi i-a aplicat o lovitură cu piciorul în coapsa stângă, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 1 - 2 zile de îngrijiri medicale.
În faza de urmărire penală a fost audiată partea vătămată, precum şi martorii C.C. - soţul părţii vătămate şi O.M. - vecină cu părţile care confirmă cele reţinute mai sus.
Martorul C.C. arată că la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 11,00 când soţia sa a venit la domiciliu a constatat că aceasta plângea, avea hainele cu care era îmbrăcată răvăşite şi murdare, iar când a întrebat-o ce s-a întâmplat, partea vătămată i-a relatat că în curtea imobilului s-a întâlnit cu inculpatul care i-a adresat cuvinte jignitoare şi a îmbrâncit-o căzând la pământ.
La fel arată şi martora O.M. că la data de 28 aprilie 2009 partea vătămată s-a prezentat însoţită de martorul C.C. la domiciliul acesteia şi a constatat că partea vătămată prezenta urme de lovituri, despre care partea vătămată afirma că au fost cauzate de inculpat în momentul în care s-a întâlnit cu acesta în curtea blocului.
Din declaraţiile părţii vătămate şi a celor doi martori, respectiv soţul părţii vătămate şi martora O.M. rezultă că la data de 13 mai 2009 în jurul orelor 20,00 când partea vătămată se întorcea de la muncă, în momentul în care partea vătămată a coborât din autoturism pentru a deschide poarte de intrare în curte, inculpatul care se afla în apropiere a înjurat-o pe partea vătămată şi a lovit-o cu piciorul.
Martorii C.V. şi R.O. audiaţi în faza de urmărire penală la propunerea inculpatului arată că partea vătămată l-ar fi provocat pe inculpat aruncând cu apă asupra acestuia dintr-o sticlă pe care partea vătămată o avea în mână când s-a întors de la muncă.
La fel arată şi martorul M.I. că la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 11,00 fiind la spălătoria auto din apropierea domiciliului celor două părţi, a observat-o pe partea vătămată care i-a adresat cuvinte jignitoare inculpatului, făcându-l pe acesta „puşcăriaş", după care a făcut gesturi obscene către inculpat.
În faza de judecată au fost readministrate toate probele din faza de urmărire penală, precum şi alte probe suplimentare solicitate de ambele părţi.
Inculpatul A.T.V. a fost audiat la termenul de judecată din 27 mai 2010, însă acesta a ridicat doar anumite excepţii cu privire la deficienţele în care s-a desfăşurat urmărirea penală şi asupra cărora s-a răspuns prin încheierea de şedinţă din data de 27 mai 2010.
Din declaraţia părţii vătămate audiată la termenul de judecată din 17 iunie 2010 rezultă că la data de 28 aprilie 2010 în jurul orelor 11,00 când se întorcea de la cumpărături având mai multe plase în mână, în momentul în care a încercat să intre în curtea imobilului în care aceasta locuieşte s-a întâlnit cu inculpatul care încerca să iasă din curtea învecinată cu autoturismul proprietatea acestuia, inculpatul a coborât din autoturism, după care i-a adresat cuvinte jignitoare, a prins-o de umărul mâinii stângi şi a îmbrâncit-o aceasta căzând la pământ, după care inculpatul a urcat în autoturism şi a plecat în oraş.
Despre acest incident avut cu inculpatul partea vătămată i-a relatat soţului acesteia şi martorei O.M.
Tot din declaraţia părţii vătămate rezultă că la data de 13 mai 2009 în jurul orelor 20,00 când aceasta se întorcea de la grădină cu autoturismul condus de soţul părţii vătămate, în momentul în care s-a dat jos din autoturism pentru a deschide poarta de intrare în curtea blocului, inculpatul care se afla în apropiere a început să o înjure şi a lovit-o cu piciorul în coapsa stângă, iar pentru a se apăra l-a stropit pe inculpat cu apa din sticla pe care o avea în mână şi cu care venea de la grădină.
Cu privire la neconcordanţele dintre data comiterii celei de a doua infracţiuni, respectiv 13 mai 2009 şi data menţionată în certificatul medico-legal ca fiind 15 mai 2009 partea vătămată a relatat că s-a prezentat la medicul legist în data de 15 mai 2009 şi a completat formularul cu data respectivă, iar medicul legist a trecut ca şi dată a comiterii faptei 15 mai 2009 deşi aceasta a avut loc la data de 13 mai 2009.
Din declaraţia martorului C.C. rezultă că la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 11,00 când s-a întors soţia sa din oraş, aceasta avea hainele cu care era îmbrăcată pline de praf şi prezenta urme de lovituri pe corp, iar când a întrebat-o ce s-a întâmplat partea vătămată i-a relatat că inculpatul cu care s-a întâlnit în curtea blocului a înjurat-o, după care a împins-o, iar partea vătămată a căzut la pământ lovindu-se la piciorul stâng şi mâna dreaptă.
La data de 13 mai 2009 când s-a întors cu soţia sa de la grădină, partea vătămată a coborât din autoturism să deschidă poarta de intrare în curte, iar inculpatul care se afla în apropiere a lovit-o din nou pe aceasta, că a văzut incidentul prin oglinda retrovizoare şi că în momentul când s-a dat jos din autoturism pentru a discuta cu inculpatul, acesta a plecat pe scările blocului în care locuieşte.
Martora O.M. arată în declaraţia dată la instanţă că în ziua de 28 aprilie 2009 a auzit gălăgie în curtea blocului, iar când s-a uitat pe geam l-a văzut pe inculpat care înjura şi gesticula în curtea blocului şi că după cca. 15 minute la apartamentul său a venit partea vătămată şi soţul acesteia, partea vătămată având urme de lovituri pe corp, despre care i-a relatat că au fost cauzate de inculpat în momentul în care s-a întâlnit cu acesta în curtea blocului.
Potrivit declaraţiei martorului M.I. la data de 28 aprilie 2009 în jurul orelor 14,00 se afla la spălătoria auto situată lângă blocurile în care locuiesc părţile şi a observat-o pe partea vătămată că i-a adresat cuvinte jignitoare inculpatului în sensul că acesta ar fi „puşcăriaş", însă nu a observat ca părţile să se îmbrâncească.
Din declaraţia martorului P.I. rezultă că la data de 13 mai 2009 în jurul orelor 19, 00 partea vătămată care s-a dat jos dintr-un autoturism l-a stropit pe inculpat cu apa dintr-o sticlă pe care o avea în mână şi l-a înjurat pe acesta, însă inculpatul nu a ripostat nici verbal şi nici fizic la atitudinea părţii vătămate.
Aceleaşi împrejurări rezultă şi din declaraţiile martorilor A.C. fratele inculpatului şi K.L. concubina acestuia din urmă, în sensul că la data de 28 aprilie 200 în jurul orelor 10,00 când inculpatul încerca să iasă cu autoturismul din curtea imobilului în care locuieşte, partea vătămată care se afla în curtea alăturată separată de un gard din plasă de sârmă, i-a adresat inculpatului cuvinte jignitoare „puşcăriaş şi hoţ", fără ca inculpatul să treacă în curtea în care se afla partea vătămată sau să exercite acte de violenţe asupra acesteia.
Partea vătămată a mai depus la dosar două CD-uri înregistrate de aceasta referitoare la comportamentul inculpatului, care au fost vizionate în prezenţa părţilor şi a apărătorilor acestora la data de 5 noiembrie 2010, însă din imaginile înregistrate nu se poate trage nicio concluzie, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu acea ocazie.
Prin declaraţia dată de inculpat la termenul de judecată din 25 noiembrie 2009 acesta arată că s-a întâlnit cu partea vătămată în zilele de 28 aprilie 2009 şi 13 mai 2009 însă nu a lovit-o pe aceasta, ci partea vătămată i-a adresat cuvinte jignitoare şi l-a stropit cu apa dintr-o sticlă pe care aceasta o avea asupra sa.
Din declaraţiile date în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond de partea vătămată soţul acesteia şi martora O.M., precum şi din certificatele medico-legale, rezultă că inculpatul a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate în datele de 28 aprilie 2009 şi 13 mai 2009, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 3 - 4 zile, respectiv 1 - 2 zile îngrijiri medicale.
Potrivit declaraţiilor celorlalţi martori respectiv M.I., P.D., A.C. şi K.L. propuşi de inculpat în apărare, acesta s-a întâlnit cu partea vătămată în zilele menţionate mai sus, însă nu a exercitat acte de violenţă asupra acesteia, declaraţii care urmează să fie luate în considerare sub rezerva că aceşti martori sunt fie prieteni ai inculpatului sau rude cu acesta, probe care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză şi prezentate în detaliu mai sus.
Faptele comise de inculpat în datele de 28 aprilie şi 13 mai 2009 prin care s-au cauzat părţii vătămate leziunile menţionate mai sus, realizează elementele constitutive ale două infracţiuni de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 181 C. pen. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă unei din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă acesta este cunoscut.
Inculpatul A.T.V. nu are antecedente penale, este avocat în cadrul baroului Bucureşti, a cauzat părţii vătămate cu ocazia celor două incidente leziuni la limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, iar din multitudinea actelor depuse la dosar rezultă că între părţi există o stare de duşmănie, partea vătămată formulând numeroase plângeri împotriva inculpatului la Baroul Bucureşti şi Poliţia Turda.
Având în vedere calitatea inculpatului, împrejurările în care au fost comise faptele, pe fondul unei stări de tensiune dintre părţi, că faptele comise de inculpat au adus o atingere minimă valorilor apărate de legea penală, deşi inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunilor, apreciem că faptele săvârşite de acesta nu realizează gradul de pericol social al infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, motive pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. urmează să fie achitat inculpatul cu privire la săvârşirea a două infracţiuni de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 91 lit. c) C. pen. se va aplica acestuia sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 RON.
În baza art. 11 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. inculpatul urmează să plătească părţii civile suma de 80 RON despăgubiri civile reprezentând suma plătită de aceasta pentru eliberarea celor două certificate medico-legale care atestă leziunile cauzate de inculpat.
Potrivit art. 193 alin. (6) C. proc. pen. inculpatul urmează să plătească părţii civile suma de 900 RON cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocaţial.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi intimatul inculpat A.T.V.
Prin motivele scrise de recurs, Parchetul a criticat soluţia de achitare a inculpatului, arătând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 181 C. pen., având în vedere faptele comise de inculpat.
Cu ocazia dezbaterilor, în condiţiile art. 316 C. proc. pen., procurorul de şedinţă a pus concluzii de achitare a inculpatului cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., considerând că probatoriul administrat în cauză nu este apt să răstoarne, dincolo de orice dubiu, prezumţia de nevinovăţie.
Inculpatul A.T.V. a solicitat achitarea sa cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru prima faptă, respectiv cu referire la art. 10 lit. c) pentru cea de-a doua faptă, invocând astfel cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
S-a arătat astfel în esenţă că „acuzaţiile aduse inculpatului nu sunt susţinute de probe şi doar duşmănia viscerală, recunoscută pe care o poartă faţă de inculpat partea vătămată, soţul acesteia şi vecina lor, O.M., împreună cu nereuşitele lor în alte plângeri anterioare formulate împotriva inculpatului, au dus la uneltirea acestor noi acuzaţii mincinoase".
Prin motivele scrise de recurs s-a invocat şi modalitatea abuzivă în care s-a efectuat urmărirea penală împotriva inculpatului, susţinându-se că mai multe acte au fost falsificate de procuror ori au dispărut (fiind vorba despre diverse cereri formulate de inculpat).
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a cazului de casare invocat, dar şi din oficiu conform art. 3856 alin. 3 C. proc. pen., Curtea reţine că ambele recursuri sunt nefondate.
În ce priveşte situaţia de fapt, aceasta a fost corect stabilită de către instanţa de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză.
Astfel, referitor la fapta din 28 aprilie 2009, declaraţiile constante ale părţii vătămate sunt susţinute atât de declaraţiile martorilor C.C. (soţul acesteia) şi O.M., cât şi de concluziile certificatului medico-legal eliberat de I.M.L. Cluj Napoca.
Este adevărat că martorii sus-menţionaţi nu au perceput nemijlocit agresarea părţii vătămate de către inculpat, însă ei au constatat starea în care victima se afla în momentele imediat următoare, inclusiv leziunile pe care acesta le suferise şi care au fost ulterior confirmate şi de actul medico-legal.
În privinţa inculpatului în prima declaraţie olografă dată în cauză, acesta a susţinut că nu a agresat-o fizic pe partea vătămată şi că de faţă la locul incidentului nu s-a mai aflat decât fratele lui (A.C.M.), neexistând alţi martori.
Potrivit declaraţiei acestuia din urmă, la data de 28 aprilie 2009 între părţi a avut loc un incident, care s-ar fi rezumat doar la jigniri reciproce şi ameninţări.
Deşi însuşi inculpatul a recunoscut că nu au existat alţi martori oculari la incident, în faza de cercetare judecătorească a fost audiată la cererea acestuia martora K.L.C., concubina fratelui inculpatului, care a susţinut că ar fi fost de faţă la data şi locul comiterii faptei şi că inculpatul nu a lovit-o pe partea vătămată, cu atât mai mult cu cât imobilele în care locuiesc părţile erau situate practic în curţi diferite, despărţite printr-un gard de plasă de sârmă.
În legătură cu acest gard, martorul A.C.M. a afirmat că acesta ar fi fost înlăturat în cursul lunii mai 2009, contrar celor susţinute de partea vătămată, care a arătat că respectivul gard fusese înlăturat de inculpat anterior acestui incident.
În acest context, Curtea constată că însuşi inculpatul a depus la dosar, în două rânduri, fotografii diferite ale locului incidentului, cu menţiunea că doar în ultima fotografie, care aparent a fost făcută la 29 mai 2009, gardul din plasă de sârmă care despărţea curţile celor două imobile, era în fiinţă, contrar celor susţinute de martorul A.C.M.
În apărarea inculpatului, a fost audiat martorul M.I., care a susţinut că la data de 28 aprilie 2009 s-a aflat la spălătoria situată în imediata apropiere a locului faptei şi că a observat-o pe partea vătămată adresându-i injurii inculpatului.
Or, potrivit menţiunilor scrise făcute de inculpat pe fotografia locului faptei prezentată în recurs, spălătoria în cauză era împrejmuită de un gard înalt de beton, ceea ce făcea imposibilă sesizarea unui incident petrecut dincolo de gard, fapt susţinut de altfel şi de partea vătămată.
Prin urmare, probele administrate de inculpat nu pot servi la aflarea adevărului, fiind vorba de martori care, în realitate, fie nu au fost prezenţi la incident, fapt confirmat implicit de inculpat în prima sa declaraţie (M.I. şi K.L.C.), fie sunt subiectivi datorită relaţiilor de rudenie cu inculpatul (fratele său, A.C.M.).
Este adevărat că unul dintre martorii părţii vătămate (C.C.) este chiar soţul acesteia, după cum martora O.M. a avut la rândul său un incident cu inculpatul în aceeaşi perioadă, însă aceste împrejurări nu sunt de natură a pune sub semnul întrebării veridicitatea celor declarate în cauză, câtă vreme susţinerile lor, ca de altfel şi cele ale părţii vătămate, au fost confirmate de un act medico-legal.
În ce priveşte fapta din 13 mai 2009, principala apărare a inculpatului a vizat neconcordanţa dintre data invocată de partea vătămată (13 mai 2009) şi cea menţionată în certificatul medico-legal (15 mai 2009), ca fiind cea în care a avut loc noul incident dintre părţi.
În legătură cu acest aspect, partea vătămată a arătat că probabil din eroare s-a reţinut în actul medico-legal - ca dată la care leziunile ar fi fost posibil produse - 15 mai 2009, în condiţiile în care aceasta a fost în realitate cea când s-ar fi prezentat la medicul legist.
Din actele aflate la dosar rezultă că partea vătămată s-a prezentat la medicul specialist ortoped la data de 15 mai 2009, iar la data de 19 mai 2009 acesta a completat biletul de trimitere a victimei la I.M.L., unde a fost examinată a doua zi, pe 20 mai 2009.
Potrivit declaraţiei părţii vătămate, aceasta a arătat că nu s-a prezentat la I.M.L. a doua zi după incident, întrucât ştia de la primul certificat medico-legal că urmele loviturii apar mai pregnant după câteva zile. Cu toate acestea, s-a prezentat la medicul specialist care i-a făcut o radiografie şi i-a completat o scrisoare medicală conţinând tratamentul, fapt confirmat de actele medicale existente la dosar.
Spre deosebire de incidentul anterior, unde nu au existat martori oculari, cel din 13 mai 2009 a fost observat de martorul C.C., care o însoţea pe victimă.
Şi de această dată, inculpatul a invocat în apărarea sa depoziţiile unor martori (C.V., R.O. şi P.D.), însă acestea nu pot servi la aflarea adevărului.
Astfel, deşi din declaraţiile părţii vătămate, dar şi ale martorilor R. şi C. rezultă că incidentul a avut loc în intervalul orar 19 - 20, martorul P. a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul în jurul orelor 19 şi a stat împreună cu acesta într-un local până în jurul orelor 22.
În privinţa martorilor R. şi C., deşi prezenţa acestora la locul faptei nu este confirmată de partea vătămată, ambii nu au relatat decât ultima parte a incidentului, respectiv cea în care victima I-a stropit cu apă pe inculpat, care a avut însă loc după ce acesta o agresase.
Pe de altă parte, nici inculpatul şi nici martorii audiaţi în apărarea sa nu au putut oferi vreo explicaţie pentru această conduită a victimei (în condiţiile în care, potrivit susţinerilor lor, aceasta nu a fost determinată în vreun fel de inculpat), dar nici pentru leziunile atestate de certificatul medico-legal.
Prin urmare, Curtea constată că materialul probator administrat în cauză este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie prevăzută de lege în favoarea inculpatului, faptele imputate acestuia existând, fiind prevăzute de legea penală şi comise de către inculpat, astfel încât sub acest aspect sunt neîntemeiate motivele de recurs ale acestuia, precum şi susţinerile făcute oral de către procuror cu ocazia dezbaterilor.
Referitor la presupusele abuzuri reclamate de inculpat, concretizate în falsuri în acte şi dispariţii de înscrisuri, acestea nu pot face obiectul analizei în prezenta cauză, ci doar al unor viitoare cercetări penale, în măsura în care inculpatul va sesiza organele în drept.
În ce priveşte sancţionarea inculpatului pentru faptele săvârşite, Curtea constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că acestea nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracţiuni, ţinând seama de urmarea produsă (leziuni la limita minimă prevăzută de lege), dar şi de împrejurările în care faptele au fost comise (pe fondul unor relaţii tensionate dintre părţi, materializate de-a lungul timpului în plângeri reciproce pe care aceştia le-au adresat).
În consecinţă, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate şi vor fi respinse conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de recurentul intimat inculpat A.T.V. împotriva Sentinţei penale nr. 100 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2310/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 235/2011. Penal → |
|---|
