ICCJ. Decizia nr. 239/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 239/2011
Dosar nr. 1148/46/2010
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 98/F din 14 octombrie 2010 Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul S.A., împotriva Rezoluţiei din 24 iunie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 394/P/2009, pe care a menţinut-o.
Pentru a hotăra astfel instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia atacată s-a dispus neînceperea urmării penale în Dosarul nr. 394/P/2009 privind pe R.G., I.A. şi B.I., ofiţeri de poliţie din cadrul IPJ Vâlcea, cercetaţi sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi art. 264 C. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 246, 249 şi art. 264 C. pen., atât sub aspectul laturii obiective cât şi în ceea ce priveşte latura subiectivă.
Din conţinutul acesteia, rezultă că, la data de 17 septembrie 2009, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti plângerea formulată pentru infracţiunile prev. de art. 246, 249 şi 264 C. pen. împotriva numitului R.G., comandantul Poliţiei oraş Bălceşti şi a numiţilor I.A., subinspector de poliţie şi B.I., inspector principal de poliţie, ambii din cadrul Poliţiei oraş Bălceşti.
În prealabil, plângerea a fost adresată Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul M.A.I. care a trimis-o pentru competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
În această plângere, petiţionarul susţine că ofiţerii de poliţie menţionaţi au efectuat cercetări penale în Dosarele nr. 1327/P/2007 şi 1475/P/ 2008 privind pe N.D. - primar şi M.D. -secretar, din cadrul Primăriei Valea Mare, jud. Vâlcea, cercetări care nu sunt legale şi temeinice.
În esenţă, petiţionarul a susţinut că primarul şi respectiv secretarul din cadrul Primăriei Valea Mare, jud. Vâlcea, prin încălcarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu, au eliberat titluri de proprietate pentru suprafaţa totală de 211 ha pădure pe numele lui Z.D.L., Z.D.C. şi S.F.N. în calitate de autori ai defunctei Z.Al.D.L. din Bucureşti.
Efectuând cercetări sub acest aspect procurorul a reţinut că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălceşti s-a aflat Dosarul nr. 1327/P/2007 având ca obiect plângerea penală formulată de către petiţionarul S.A. împotriva numitului N.D. - primar şi M.D. - secretar al comunei Valea Mare, jud. Vâlcea pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În acest dosar, cercetările penale au fost efectuate de către I.A. - subinspector în cadrul Poliţiei oraş Bălceşti, jud. Vâlcea, care a întocmit la data de 9 mai 2008 referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală faţă de persoanele reclamate. Dosarul cu această propunere a fost trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălceşti care prin Rezoluţia nr. 1327/P/2007 din 30 iunie 2008 a dispus confirmarea propunerii organului de poliţie de a nu se începe urmărirea penală în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Pentru a dispune această soluţie procurorul a reţinut că numitului Z.L. i-a fost eliberat titlul de proprietate pentru suprafaţa de teren cu vegetaţie forestieră de 211 ha în baza unor documente legale, iar persoanele vătămate nu au putut face dovada legitimităţi solicitărilor de retrocedare prin documentele autentificate de dobândire a suprafeţelor revendicate.
Împotriva acestei soluţii petiţionarul S.A. a formulat plângere în condiţiile art. 278 C. proc. pen. care a fost respinsă de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
De asemenea, într-un alt dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălceşti, şi anume în Dosarul nr. 1475/P/2008, având ca obiect plângerea formulată de către petiţionarul S.A. împotriva lui M.D. - secretar al Primăriei com. Valea Mare, jud. Vâlcea, prin care acesta reclamă că în mod abuziv secretarul Primăriei com. Valea Mare a pus în posesie pe Z.L. pe o suprafaţă de teren cu vegetaţie forestieră numită „Obştea Pietroasa", s-a dispus tot o soluţie de neînceperea urmăririi penale faţă de M.D., cercetat pentru infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Cercetările penale, în această cauză, au fost efectuate de către celălalt ofiţer de poliţie reclamat şi anume inspectorul principal B.I. din cadrul Poliţiei oraş Bălceşti, jud. Vâlcea care, prin referatul întocmit la data de 22 mai 2009, a propus neînceperea urmăririi penale faţă de M.D., cercetat sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinând, în esenţă, că lui Z.L. i s-a eliberat titlul de proprietate pentru suprafaţa de 211 ha de vegetaţie forestieră în baza unor documente legale, persoanele reclamante nefăcând dovada prin documente autentice de proprietate a solicitării de retrocedare a aceleiaşi suprafeţe de teren.
Această soluţie a fost confirmată de procuror prin Rezoluţia nr. 1475/P/2008 din 25 iunie 2009, reţinându-se că, în cauză, sunt aplicabile prev. art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi, în consecinţă, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) faţă de M.D.
Împotriva acestei rezoluţii, de asemenea, petiţionarul S.A. a formulat plângere în condiţiile art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
În continuare, petiţionarul S.A. s-a adresat cu plângere Judecătoriei Bălceşti, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., şi această instanţă respingând plângerea petentului prin Sentinţa penală nr. 195 din 14 octombrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 876/185/2009.
Împotriva acestei hotărâri, petiţionarul S.A. a declarat recurs, recurs care a fost respins ca nefondat de Tribunalul Vâlcea, secţia penală prin Decizia nr. 509/R din 14 decembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 876/185/2009.
În raport de cele susţinute de petent, privind modul abuziv în care lucrătorii de poliţie menţionaţi şi-au exercitat atribuţiile de serviciu, parchetul a apreciat că numiţii I.A. şi B.I., ofiţeri de poliţie judiciară în cadrul Poliţiei oraş Bălceşti, nu au săvârşit nici o faptă penală, neexistând indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu sau favorizarea infractorilor de către aceştia.
Cu privire la numitul R.G., reclamat de asemenea de petiţionar pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate, procurorul a apreciat că, acesta în perioada respectivă, a îndeplinit funcţia de şef al Poliţiei oraş Bălceşti şi a executat numai activităţi de management, neimplicându-se în cercetările penale efectuate de ceilalţi doi ofiţeri de poliţie.
În esenţă, parchetul a concluzionat că aceste litigii privind revendicarea unor suprafeţe de teren pot fi soluţionate numai pe calea acţiunii civile, având în vedere legile care reglementează fondul funciar şi fondul forestier şi nu pe calea acţiunii penale, lipsind astfel elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, ale infracţiunilor reclamate şi, în consecinţă, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei reclamaţi.
De menţionat că şi procurorul ierarhic superior, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în plângerea petiţionarului împotriva acestei soluţii, în condiţiile art. 278 C. proc. pen., a concluzionat că în mod corect procurorul a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale, deoarece nu există indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor sesizate de petent de către ofiţerii de poliţie reclamaţi, respingând în consecinţă plângerea petentului împotriva rezoluţiei procurorului.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere, de această dată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., la Curtea de Apel Piteşti.
În această plângere, ca de altfel şi în alte declaraţii scrise depuse în cursul judecăţii, petiţionarul a susţinut, în esenţă, că rezoluţia atacată nu reflectă adevărul cu privire la terenul în litigiu, în sensul că punerea în posesie a moştenitorilor familiei Z. pe suprafaţa de 125 ha pădure denumită „Obştea Pietroasa" s-a făcut cu încălcarea drepturilor sale de proprietate, cât şi a altor concetăţeni ai săi, susţinându-se că nu contestă dreptul moştenitorilor familiei Z. la cele 211 ha care au fost atribuite, ci faptul că în aceste 211 ha a fost inclusă în mod eronat şi abuziv şi pădurea în suprafaţă de 125 ha ce aparţine petiţionarului şi altor concetăţeni ai săi, asupra cărora moştenitorii familiei Z. nu au nici un drept legal.
Analizând plângerea petentului instanţa de fond a apreciat că rezoluţia dată este legală şi temeinică apreciind că, de fapt, petentul prin plângerile depuse pe cale penală solicită repararea acestei nedreptăţi comise împotriva sa şi a cetăţenilor care au dreptul la această pădure „Obştea Pietroasei", ori această solicitare a sa nu poate fi finalizată decât eventual pe calea unei acţiuni civile introdusă la instanţa civilă şi nicidecum pe calea unei acţiuni penale prin tragerea la răspundere penală a ofiţerilor de poliţie care au instrumentat cauzele sale în care a reclamat pe numiţii N.D. şi M.D., primar, respectiv secretar, al comunei Valea Mare, jud. Vâlcea.
Împotriva acestei sentinţe petentul a declarat recurs petentul care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi pentru infracţiunile prev. de art. 246, 249 şi 264 C. pen. apreciindu-se că verificările efectuate până în prezent au fost superficiale nedorindu-se aflarea adevărului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele:
În vederea soluţionării plângerii penale, în conformitate cu art. 224 C. proc. pen., au fost efectuate acte premergătoare pentru soluţionarea legală şi completă a cauzei sub toate aspectele.
Din aceste acte premergătoare nu au rezultat indicii că intimaţii ar fi comis fapte de natură penală, aceştia îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu în mod exemplar, mai cu seamă că toate rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale au fost confirmate atât de procurorul ierarhic superior dar şi de instanţele de judecată care au respins plângerile petentului formulate împotriva acestora.
Scopul procesului penal aşa cum a fost definit prin art. 1 C. proc. pen. îl constituie depistarea la timp şi în mod corect a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca, orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Faza actelor premergătoare are drept scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existenţa infracţiunii cu care este sesizat organul de cercetare penală. în speţa de faţă au fost efectuate acte premergătoare, neputându-se vorbi despre insuficienta cercetare, procurorul fiind singurul care apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le consideră necesare şi suficiente.
Înalta Curte constată că, de fapt, nemulţumirile petentului sunt legate, de modalitatea abuzivă în care moştenitorii familiei Z. au fost puşi în posesie pe suprafaţa de 125 ha pădure denumită „Obştea Pietroasa" suprafaţă de teren care, potrivit opiniei petentului, în mod greşit, a fost inclusă în cele 211 ha atribuite familiei Z. Aceste nemulţumiri însă, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, pot fi rezolvate doar printr-un proces civil care să statueze asupra proprietarului de drept al suprafeţei de 125 ha pădure.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul. în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.A. împotriva Sentinţei penale nr. 98/F din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 235/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2396/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
