ICCJ. Decizia nr. 2355/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2355/2011

Dosar nr.13621/121/2010

Şedinţa publică din 10 iunie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 101 din 25 ianuarie 2011, Tribunalul Galaţi, secţia penală, a condamnat pe inculpatul G.I. (studii 8 clase, fără ocupaţie, fără antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi) la o pedeapsă de 11 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa principală de 11 ani închisoare aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia începând cu data de 25 octombrie 2010, ora 14:30 şi până la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.I.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat toporul folosit la comiterea infracţiunii.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul G.I., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpatului, în sumă totală de 400 RON (200 RON pentru faza de urmărire penală şi 200 RON pentru faza de judecată) să fie virate către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească către stat suma de 2.910 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul G.I. şi victima G.E. erau căsătoriţi de mai mult timp şi erau cunoscuţi pe raza localităţii de domiciliu ca fiind consumatori de băuturi alcoolice. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între inculpat şi victimă se iscau deseori conflicte fizice şi verbale.

În perioada 21 - 24 octombrie 2010, inculpatul G.I. a mers la martora G.A. pentru a o ajuta să facă rachiul. În tot acest timp, inculpatul a consumat băuturi alcoolice. În seara de 24 octombrie 2010, în jurul orelor 19:00, inculpatul a revenit la domiciliu, găsind-o pe victima G.E. dormind în odaia ei. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a trezit-o pe victimă şi a început să se certe cu aceasta din cauza banilor şi a băuturii. În varianta inculpatului, un alt motiv de ceartă ar fi fost şi acela că, în lipsa sa, victima ar fi întreţinut relaţii sexuale cu un alt bărbat care, în momentul în care a intrat el în cameră, era ascuns sub masă şi apoi a fugit imediat în grădină, prin vie.

Nervos fiind şi în stare de ebrietate, inculpatul G.I. a mers în bucătăria de vară şi a luat de pe masă un topor. Cu obiectul vulnerant asupra sa, inculpatul s-a întors în camera unde se afla victima şi a lovit-o pe aceasta, iniţial cu piciorul în zona feselor şi apoi, în mod repetat, cu toporul, inclusiv în zona capului, atât cu partea metalică cât şi cu partea lemnoasă a acestuia. După aplicarea primelor lovituri, victima a căzut pe podea, moment din care inculpatul a continuat să o lovească în zonele accesibile. Pe fondul stării de nervozitate şi a stării de ebrietate, inculpatul a dezbrăcat-o pe victimă de pantaloni. După un timp, sesizând că victima nu mai dă semne vitale, inculpatul a părăsit locuinţa şi s-a deplasat la martorul G.T., căruia i-a solicitat să anunţe salvarea. Martorului G.T., inculpatul i-a spus că a bătut-o pe victimă, din pricina banilor.

Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a procedat şi la examinarea obiectelor de îmbrăcăminte ale inculpatului. La lumina ultravioletă, pe ambii pantofi ai inculpatului s-au pus în evidenţă pete de culoare brun-roşcată. De asemenea, sacoul cu care era îmbrăcat inculpatul prezenta urme de substanţă culoare închisă, posibil sol (proces verbal de examinare şi planşa fotografică).

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică rezultă că pe tampoanele sterile purtătoare de substanţă culoare brun-roşcată din plicurile nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6 s-a pus în evidenţă sânge uman aparţinând gripei sanguine 0I (grupa sanguină a victimei). Pe pantofii ridicaţi de la inculpat nu s-au pus în evidenţă urme de sânge.

La data de 25 octombrie 2010 s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri, ocazie cu care, fără ezitare, inculpatul G.I. a indicat locul în care a găsit-o pe victimă, locul unde a venit victima după ce a fost trezită din somn, locul în care a dezbrăcat-o pe victimă de pantaloni şi unde a fost găsită aceasta decedată, locul de unde a luat de pe masă un topor, modul în care a pătruns în camera unde se afla victima şi unde a aplicat lovituri cu piciorul în zona feselor şi apoi cu toporul în zona feselor şi a capului, locul în care a căzut victima după aplicarea loviturilor şi traseul parcurs după comiterea faptei, la martorul G.T. pentru a anunţa cele întâmplate (proces verbal şi planşa fotografică).

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia examinării inculpatului au rezultat următoarele:

- inculpatul a prezentat excoriaţii pe mâini, echimoze şi excoriaţii pe gamba dreaptă şi tumefacţie a pumnului stâng;

- leziunile au putut fi produse prin lovire cu/sau de corpuri contondente (excoriaţiile semicurbe de pe mâna stângă posibil prin comprimare cu unghiile) şi pot data din 24 - 25 octombrie 2010;

- necesită 1 - 2 zile de îngrijiri medicale;

- leziunile nu au pus în primejdie viaţa inculpatului.

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia autopsierii victimei G.E. au rezultat următoarele:

- moartea victimei a fost violentă;

- ea s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic consecutiv unui politraumatism cu multiple echimoze şi hematoame subcutanate, cu plăgi parietale şi mentoniere;

- leziunile constatate la necropsie au putut fi produse prin:

* plagă parietală posibil prin lovire cu corp tăietor-despicător de tipul lamei de topor;

* excoriaţiile de la nivelul crestei iliace stângi şi de pe gamba dreaptă, posibil prin lovire de corpuri dure;

* hematoamele subcutanate prin loviri repetate cu corp contondent;

* restul leziunilor prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente;

- leziunile pot data din 24 - 25 octombrie 2010;

- ele au putut fi produse prin lovirea victimei aflate atât în ortostatism, cât şi în clinostatism, de către agresorul aflat atât în faţa, cât şi în spatele acesteia;

- nu sunt elemente de apreciere a succesiunii loviturilor şi a dimensiunilor obiectelor vulnerante;

- leziunile au fost sigur şi direct mortale, între politraumatism şi deces există legătură directă de cauzalitate;

- eroziunile gastrice şi melena s-au instalat pe fondul şocului traumatic şi au favorizat decompensarea şocului prin hemoragie digestivă;

- în sângele şi urina recoltate de la victimă s-a dozat alcool etilic în concentraţie de 0,90 g‰ şi respectiv 0,3 g‰, ce indică o curbă descendentă, de eliminare a etanolului;

- grupa sanguină a victimei aparţine grupei sanguine 0I, Rh pozitiv (rapoarte de constatare medico-legală şi planşa fotografică).

Numita M.T. - fiica victimei şi a inculpatului a precizat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

S-a apreciat că fapta şi vinovăţia inculpatului G.I. sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de cercetare la faţa locului din 25 octombrie 2010 şi planşa foto aferentă în care sunt consemnate detalii referitoare la locul comiterii infracţiunii şi la starea victimei G.E., care prezenta pe corp semne de violenţă;

- raport de constatare medico-legală (necropsie) din 25 octombrie 2010 şi planşa foto aferentă din care rezultă că moartea victimei G.E. a fost violentă, s-a datorat leziunilor produse prin lovire cu corp tăietor-despicător de tipul lamei unui topor, respectiv cu alte corpuri sau mijloace contondente, existând legătură directă de cauzalitate;

- declaraţiile numitei M.T., fiica victimei şi a inculpatului, care a precizat că se va ocupa de înmormântare şi de pomenile ulterioare, însă nu are pretenţii civile de la inculpat;

- declaraţia martorei G.A., care arată că în ziua de 24 octombrie 2010, inculpatul G.I. a venit în gospodăria ei pentru a face rachiu şi a consumat foarte puţin alcool (vin). Acesta i-a spus că era supărat pe soţia lui, întrucât aceasta mai bea din când în când;

- declaraţiile martorului G.T., care arată că inculpatul i-a spus să anunţe salvarea întrucât a bătut-o pe soţia sa, E., din cauza banilor;

- declaraţiile martorului P.C., care arată că la data de 24 - 25 octombrie 2010 a fost anunţat telefonic de un lucrător de poliţie pentru a merge la locuinţa inculpatului G.I. Acolo, lucrătorul de poliţie i-a spus că inculpatul a omorât-o pe nevastă-sa;

- declaraţiile martorei H.M., care arată că în dimineaţa de 25 octombrie 2010 a fost sunată de o vecină care i-a spus că vecinul lor, G.I., şi-a omorât soţia;

- copia certificatului de căsătorie din 23 octombrie 1971, din care rezultă că la data faptei, inculpatul şi victima erau căsătoriţi;

- raport de constatare tehnico-ştiinţifica biocriminalistic din 26 noiembrie 2010, din care rezultă că urme de sânge uman aparţinând grupei sanguine 0I s-au pus în evidenţă pe diferite obiecte, inclusiv pe pantofii cu care era încălţat inculpatul;

- proces-verbal de efectuare a reconstituirii şi planşa foto aferentă în care inculpatul G.I. prezintă modalitatea de comitere a faptei;

- raport de constatare medico-legală din 25 octombrie 2010, în care sunt prezentate leziunile inculpatului de la pumnul stâng.

- declaraţiile inculpatului G.I., care arată că recunoaşte învinuirea, dar că a lovit-o pe victimă peste corp doar cu o coadă de topor, nu şi cu partea metalică sau tăişul.

La termenul de judecată din 14 ianuarie 2011, inculpatul a precizat că doreşte să i se aplice dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., introdus prin Legea 202/2010, menţionând că recunoaşte în totalitate fapta din rechizitoriu şi îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală.

S-a arătat că materialul probator prezentat conduce cu certitudine la concluzia că inculpatul G.I. i-a aplicat victimei G.E., soţia sa, mai multe lovituri cu obiecte contondente, inclusiv cu un topor, producându-i acesteia leziuni care au dus la decesul victimei.

Fapta inculpatului G.I., care în noaptea de 24 - 25 octombrie 2010, a aplicat victimei G.E. (soţia sa) multiple lovituri cu corpuri contondente peste corp, producându-i politraumatism cu multiple echimoze, hematoame subcutanate, precum şi o lovitură cu un topor în zona parietală dreaptă producându-i plagă contuză parietală, toate acestea cauzându-i un şoc traumatic ce a dus la decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010, inculpatul G.I. recunoscând situaţia de fapt şi de drept din rechizitoriu, fiind de acord şi cu probele din faza de urmărire penală. Cercetarea judecătorească nu a început la momentul formulării cererii, iar fapta nu este pedepsită cu detenţiunea pe viaţă.

S-a arătat că la dozarea şi individualizarea sancţiunilor penale ce au fost aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la dispoziţiile părţii generale a Codului penal, la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la împrejurările care atenuează răspunderea penală, la gradul de pericol social al faptei comise, precum şi la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale.

Faţă de cele descrise, instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse de 11 ani închisoare şi a unei pedepse complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani, inculpatului pentru fapta comisă, va asigura atingerea scopului educativ-preventiv al sancţiunilor.

S-a arătat că nu se pot reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., întrucât fapta acestuia are un grad ridicat de pericol social, valoarea socială căreia i s-a adus atingere are o importanţă deosebită, iar inculpatul beneficiază şi de clauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.

S-a precizat că eventuala coborâre a pedepsei sub minimul special nu ar mai fi în măsură să pună în evidenţă gravitatea acestei fapte şi eficienţa sistemului de sancţionare a acesteia.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., instanţa i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) instanţa a dedus din pedeapsa principală de 11 ani închisoare durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 25 octombrie 2010, ora 14:30 şi până la zi.

Având în vedere gravitatea ridicată a infracţiunii comise, importanţa valorii sociale căreia i s-a adus atingere, pedeapsa principală ce va fi aplicată inculpatului, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunităţii dacă persoanele acuzate de comiterea unor asemenea fapte ar fi în libertate, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.I.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., instanţa a confiscat de la inculpat toporul folosit la comiterea infracţiunii.

În baza art. 7 din Legea 76/2008, instanţa a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul G.I., criticând-o pentru motive de netemeinicie.

Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a precizat că pedeapsa aplicată inculpatului este netemeinică, instanţa de judecată realizând o greşită individualizare a răspunderii penale. S-a arătat că aplicarea faţă de inculpat a unei pedepse de 11 ani închisoare nu se justifică, având în vedere gravitatea deosebită a faptei reţinută în sarcina sa.

S-a solicitat admiterea apelului promovat, desfiinţarea în parte a sentinţei pronunţate, iar în rejudecare, majorarea cuantumului pedepsei aplicate, orientată spre maximul prevăzut de lege (redus ca urmare a aplicării art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.).

Inculpatul a criticat soluţia pronunţată pe motive de netemeinicie, arătându-se că în mod greşit instanţa de fond nu a dat eficienţă circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., având în vedere că nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat comiterea faptei, în cauză fiind aplicate dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., ce nu exclud reţinerea în cauză de circumstanţe atenuante judiciare.

Prin Decizia penală nr. 58/A din 4 martie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de inculpatul G.I., împotriva Sentinţei penale nr. 101 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Galaţi.

În baza art. 383 alin. (11) în referire la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului G.I.

Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 25 octombrie 2010 la zi, respectiv 4 martie 2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe apelantul-inculpat G.I. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Galaţi.

Pentru a pronunţa această decizie, prima instanţă de control judiciar a reţinut următoarele:

În mod corect, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. din Legea nr. 202/2010. În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea a apreciat că aceasta a fost just dimensionată cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa de 11 ani închisoare fiind legală şi temeinică.

S-a apreciat totodată că avându-se în vedere elementele ce circumstanţiază persoana inculpatului (fără antecedente penale, vârsta acestuia, atitudinea procesuală corectă) nu se impune majorarea pedepsei, pedeapsa aplicată fiind aptă să răspundă scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Pe cale de consecinţă, s-a arătat că nu poate fi reţinută nici critica inculpatului ce vizează reducerea pedepsei. În raport de gradul de pericol social al faptei comise de inculpat, de natura relaţiilor sociale încălcate (ce ocrotesc viaţa persoanei), de condiţiile concrete în care a fost săvârşită infracţiunea de omor calificat şi de consecinţele acestei fapte, instanţa de apel a considerat că în mod corect nu s-au reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74, 76 C. pen.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul G.I., reiterând motivele invocate în faţa instanţei de apel referitoare la reindividualizarea pedepsei, solicitând reducerea cuantumului acesteia. Totodată, inculpatul, prin apărător, a solicitat instanţei să reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante şi în consecinţă să aplice o pedeapsă sub cuantumul celei aplicate de instanţa de fond.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, instanţa de fond având în vedere la individualizarea pedepsei criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume, gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei.

Faţă de situaţia de fapt şi persoana inculpatului prin raportare la criteriile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante.

Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată şi deci lăsată la aprecierea acesteia.

În speţă, în raport de gradul de pericol social al faptei comise de inculpat, de natura relaţiilor sociale încălcate (ce ocrotesc viaţa persoanei), de condiţiile concrete în care a fost săvârşită infracţiunea de omor calificat şi de consecinţele acestei fapte, se apreciază că în mod corect nu au fost reţinute dispoziţiile art. 74, 76 C. pen.

Buna comportare a inculpatului în societate înainte de săvârşirea infracţiunii, atitudinea de recunoaştere şi regret manifestată de acesta în cursul procesului penal nu justifică, în raport de pericolul social concret al faptei, recunoaşterea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.

Instanţa de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, având totodată în vedere atât circumstanţele reale, cât şi cele personale, a manifestat suficientă clemenţă aplicând o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege (cuantum redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.).

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei aplicate, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ şi preventiv al pedepsei.

Neexistând alte împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul declarat de inculpat ca nefondat.

Totodată, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 octombrie 2010 la 10 iunie 2011.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva Deciziei penale nr. 58/A din 4 martie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 octombrie 2010 la 10 iunie 2011.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2011.

Procesat de GGC - AZ

← ICCJ. Decizia nr. 2353/2011. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2357/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2355/2011. Penal