ICCJ. Decizia nr. 2357/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2357/2011
Dosar nr.15826/3/2010
Şedinţa publică din 10 iunie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 830/F din 3 noiembrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul N.E. (fiul lui G. şi O., născut în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, str. C. şi fără forme legale în Bucureşti, str. L.) la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată şi a contopit restul rămas neexecutat de 296 de zile (din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 79 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1551 din 06 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 41 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 11 luni închisoare pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată şi contopeşte restul rămas neexecutat de 296 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 35 C. pen., după executarea pedepsei principale, s-a dispus ca inculpatul să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul N.E. suma de 100 de RON.
În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul T.A.M. (fiul lui D. şi I., născut în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, A.B., fără forme legale în Bucureşti, str. L.) la pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată şi a contopit restul rămas neexecutat de 934 de zile (din pedeapsa de 8 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 549 din 03 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia II penală, definitivă prin Decizia penală nr. 108 din 09 ianuarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 2 luni închisoare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpat suma de 75 de RON.
În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpata D.C. (fiica lui M. şi M., născută în Bucureşti, domiciliată în Bucureşti, str. L) la pedeapsa de 7 ani şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată şi a contopit restul rămas neexecutat de 914 de zile (din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 77 din 09 februarie 2005 a Tribunalului Argeş, definitivă prin Decizia penală nr. 5098 din 12 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 3 luni închisoare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpată suma de 25 de RON.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantităţii de 4,50 grame heroină în vederea distrugerii (cu păstrarea contraprobelor).
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor N.E., T.A.M. şi D.C.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedepsele aplicate acestor inculpaţi prevenţia de la 02 martie 2010 la zi.
În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., a condamnat inculpatele P.C.F. (fiica lui N. şi S., născută la 13 august 1986 în Bucureşti, domiciliată fără forme legale în Bucureşti, str. L.) şi S.T.A. (fiica lui M. şi F., născută în Bucureşti, domiciliată în Bucureşti, str. R., fără forme legale în Bucureşti, str. B) la pedeapsa de 3 ani închisoare fiecare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatelor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 81 - 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatelor P.C.F. şi S.T.A. pe un termen de încercare de 5 ani.
A pus în vedere inculpatelor dispoziţiile art. 83 C. pen.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.C.F. şi S.T.A. dacă nu sunt arestate în altă cauză.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat 210 RON de la inculpata P.C.F. şi 100 RON de la inculpata S.T.A.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus de la 02 martie 2010 până la data punerii efective în libertate a acestor inculpate.
În baza art. 357 lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea sumelor de 3275 RON şi 50 euro către inculpata D.C. şi 829 de RON către inculpata S.T.A.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii la câte 6000 RON cheltuieli judiciare către stat fiecare.
Onorariul avocaţilor din oficiu în sumă de câte 400 RON pentru inculpaţii N.E., T.A.M. şi P.C.F. s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
1. La datele de 02 decembrie 2009 şi 03 decembrie 2009, inculpatul N.E. a vândut colaboratorului cu nume de cod "D.L." cantitatea totală de 0,27 grame heroină iar la data de 18 ianuarie 2010 a fost depistat deţinând cantitatea de 4,74 grame heroină în vederea consumului propriu.
2. La data de 04 decembrie 2009, inculpatul T.A.M. a vândut colaboratorului cu nume de cod "D.L.", împreună cu inculpata D.C., cantitatea de 0,11 grame heroină iar la data de 09 decembrie 2009 a vândut aceluiaşi colaborator cantitatea de 0,09 grame heroină.
3. La data de 04 decembrie 2009, inculpata D.C. a vândut colaboratorului cu nume de cod "D.L.", împreună cu inculpatul T.A.M., cantitatea de 0,11 grame heroină.
4. La datele de 21 decembrie 2009, 29 decembrie 2009 şi 21 ianuarie 2010, inculpata P.C.F. a vândut colaboratorului cu nume de cod "D.L.", cantitatea totală de 0,42 grame heroină.
5. La datele de 25 ianuarie 2010 şi 26 ianuarie 2010 inculpata S.T.A. a vândut colaboratorului cu nume de cod "D.L.", cantitatea totală de 0,25 grame heroină.
Această situaţie de fapt se dovedeşte cu probele de la urmărirea penală, precum şi cu declaraţiile de recunoaştere a faptelor date de inculpaţii N.E., T.A.M. şi S.T.A.
Cât priveşte declaraţiile inculpatei D.C., de nerecunoaştere a faptei (de la urmărirea penală şi de la instanţă), acestea vor fi înlăturate, vinovăţia inculpatei reieşind din declaraţiile colaboratorului "D.L." (de la urmărirea penală), ale investigatorului "D.I.", din procesul-verbal de redare a raportului investigatorului şi din înregistrarea video a tranzacţiei respective.
Astfel, colaboratorul a intrat în imobilul situat în str. L. şi a ajuns la etajul 1 în locuinţa unde se afla inculpata D.C., căreia i-a cerut o doză de heroină, înmânându-i în acelaşi timp suma de 50 de RON, reprezentând contravaloarea acesteia.
Inculpata D.C. a luat suma de 50 de RON şi i-a lăsat pe o măsuţă aflată în cameră, solicitându-i colaboratorului să aştepte puţin, întrucât inculpatul T.A.M. se afla în "moară" de unde urmează să aducă heroina.
După câteva minute inculpatul T.A.M., zis "M." a ajuns în locuinţă, având în mână o "pungă" mai mare pe care a desfăcut-o în faţa colaboratorului şi în care se aflau mai multe doze de heroină gata porţionate.
Din cantitatea respectivă, inculpatul T.A.M., zis "M." a luat o doză de heroină pe care i-a înmânat-o inculpatei D.C. care, la rândul ei a predat-o colaboratorului.
Situaţia de fapt a fost stabilită de instanţa de fond în urma unei analize judicioase a întregului ansamblu probator administrat în cauză respectiv declaraţiile colaboratorului, procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate şi interceptate audio-video în mediul ambiental aferente tranzacţiilor având ca obiect vânzarea de heroină, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică privind drogurile vândute de inculpaţi colaboratorului introdus în cauză şi a celor găsite cu ocazia percheziţiilor domiciliare, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Fiind audiaţi inculpaţii N.E. şi T.A.M. au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor, însă inculpata D.C. a negat comiterea faptei.
Împotriva aceste sentinţe au declarat apel inculpaţii N.E., T.A.M. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Parchetul a criticat sentinţa penală atacată pentru netemeinicie arătând că pedepsele aplicate sunt prea blânde în raport de circumstanţele reale ale faptelor şi cele personale ale inculpaţilor şi inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 31/A din 27 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii N.E., T.A.M. şi D.C. împotriva Sentinţei penale nr. 830 din 3 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 383 alin. (11) şi alin. 2 C. proc. pen., a computat prevenţia de la 02 martie 2010 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
A obligat fiecare apelant inculpat la câte 300 RON cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu, în cuantum de 200 RON s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că sentinţa penală apelată este legală şi temeinică neexistând motive care să conducă la desfiinţarea acesteia.
Împotriva aceste decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii N.E., T.A.M. şi D.C. şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. criticând Decizia şi sentinţa sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor solicitând majorarea pedepselor aplicate având în vedere circumstanţele personale negative.
Şi inculpaţii în recursurile promovate solicită reducerea pedepselor invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte reţine că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond în baza unei analize judicioase şi complete a întregului ansamblu probator, încadrarea juridică dată faptelor este justă, în mod corect apreciind instanţa de fond că sunt îndeplinite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina fiecăruia.
Probele administrate în cauză dovedesc, mai presus de orice dubiu, că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
De altfel, inculpaţii au recunoscut faptele pentru care au fost trimişi în judecată cu excepţia inculpatei D.C. însă şi aceasta a revenit asupra poziţiei iniţiale, arătând în faţa Înaltei Curţi că solicită doar redozarea pedepsei.
Inculpata D.C. a fost audiată de instanţa de apel, ocazie cu care aceasta a arătat că recunoaşte şi regretă fapta reţinută în sarcina sa.
Cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor Înalta Curte apreciază că au fost corect dozate, fapt pentru care atât criticile formulate de parchet cât şi cele formulate de inculpaţi apar ca nefondate.
Instanţa de fond a avut în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul pedepsei fiind direct proporţional cu gradul de pericol social concret al faptelor.
Natura infracţiunilor comise, modalitatea de comitere a faptelor constând în comiterea mai multor acte materiale, faptul că inculpata D.C. şi inculpatul T.A.M. vindeau droguri la domiciliul lor în prezenţa copiilor minori ca şi starea de recidivă a inculpaţilor sunt împrejurări ce au fost avute în vedere de instanţa de fond care a considerat însă că faţă de cantitatea mică de droguri traficată şi poziţia sinceră adoptată a inculpaţilor se impune aplicarea unor pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.
De altfel, Înalta Curte, în urma propriei analize, apreciază că pedepsele aplicate de instanţa de fond sunt în măsură să contribuie la atingerea scopului educativ şi coercitiv al pedepsei reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen. neexistând elemente care să conducă la concluzia că aplicarea unor pedepse într-un cuantum majorat aşa cum solicită parchetul vor fi apte să contribuie într-o măsură mai mare la atingerea acestei finalităţi.
Nici criticile invocate de inculpaţi nu sunt întemeiate astfel încât reţine Înalta Curte că nu se impune o reapreciere a circumstanţelor atenuante, în caz contrar existând posibilitatea de a aplica pedepse derizorii, pentru fapte deosebit de grave, cu consecinţa proliferării acestui gen de infracţiuni.
Starea de recidivă în care se află toţi recurenţii inculpaţi, primul termen al recidivei în cazul inculpaţilor N.E. şi D.C. fiind o condamnare tot pentru infracţiuni de aceeaşi natură, face imposibilă o nouă reindividualizare a pedepselor.
Singurul element pozitiv în cazul fiecărui inculpat îl reprezintă poziţia sinceră manifestată de inculpaţi pe parcursul procesului penal, circumstanţă căreia instanţa de fond i-a dat consistenţa necesară coborând pedepsele aplicate sub limita minimă prevăzută de lege fără a exista însă posibilitatea de a i se acorda o mai largă eficienţă, în caz contrar existând riscul anulării caracterului de exemplaritate al pedepsei.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de parchet şi inculpaţi.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va computa prevenţia inculpaţilor de la 2 martie 2010 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii N.E., T.A.M. şi D.C. împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 martie 2010 la 10 iunie 2011.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2355/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2361/2011. Penal → |
|---|
