ICCJ. Decizia nr. 2361/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2361/2011
Dosar nr.512/112/2008
Şedinţa publică din 10 iunie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 95/F din 29 septembrie 2010, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. h) C. proc. pen.:
S-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.M., fiul lui G.-I. şi L., născut în Bistriţa, cetăţean român, studii 11 clase, mecanic auto, necăsătorit, domiciliat în comuna G.B. jud. Bistriţa-Năsăud, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., la plângerea prealabilă a părţii vătămate OG, prin împăcarea părţilor.
În temeiul disp. art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 74 lit. a) - c) şi art. 76 lit. b) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a) şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost condamnat inculpatul C.G.I., fiul lui I. şi L., născut în Bistriţa, cetăţean român, studii 8 clase, căsătorit, domiciliat în comuna G.B.,jud. Bistriţa-Năsăud, fără antecedente penale, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b) C. pen.
În baza disp. art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C.G.-I., a bâtei corp-delict, folosită de acesta la săvârşirea infracţiunii.
Potrivit disp. art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului C.G.I., la plata despăgubirilor civile reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părţii vătămate C.I., astfel:
- S.J.U. Bistriţa - 1.104 RON;
- S.C.J.U. Cluj - 2.128,78 RON şi dobânda legală aferentă acestei sume, calculată începând din prima zi următoare datei externării părţii vătămate, respectiv 28 decembrie 2007.
S-a constatat stinsă latura civilă a cauzei în raport de părţile vătămate OG şi C.I.
A fost obligat inculpatul C.M., la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului şi a părţii vătămate OG la plata sumei de 40 RON cu acelaşi titlu.
A fost obligat inculpatul C.G.I., la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că părţile vătămate C.I. şi OG şi inculpatul C.G.I. sunt ciobani, având în grijă atât oile oamenilor din localităţile de domiciliu, cât şi propriile oi.
La data de 16 decembrie 2007, părţile vătămate împreună cu martorul O.V. s-au deplasat cu turma de oi ce o aveau în grijă, în localitatea Galaţii Bistriţei, pentru ca proprietarii de animale să îşi aleagă oile, după care, cu restul turmei, constând în oile nealese de oameni şi în propriile sale oi, partea vătămată C.I. împreună cu ceilalţi doi s-au reîntors pe păşunea din apropiere pentru a hrăni animalele.
Ajungând cu turma în locul numit "R.G.", părţile vătămate s-au întâlnit cu turma de oi condusă de inculpatul C.G.-I., care venea dinspre localitatea Dipşa înspre locuinţa sa. Acesta din urmă le-a solicitat părţilor vătămate să îi permită să treacă cu turma sa de partea cealaltă a canalului ce traversa terenul însă acestea au refuzat, cerându-i să caute un alt loc de trecere. Din cauza refuzului manifest al părţilor vătămate, inculpatul a început să discute în contradictoriu cu acestea, pentru ca, în cele din urmă, ajungându-se ca cei în cauză să se insulte şi să se ameninţe reciproc.
Pe acest fond tensionat, inculpatul C.G.-I. şi-a apelat telefonic soţia, solicitându-i acesteia să îl trimită de fiul lor M., la faţa locului.
Ca urmare a acestei solicitări, inculpatul C.M. s-a deplasat în locul unde se afla tatăl său, cu autoturismul condus de prietenul său, martorul F.A.Z. Inculpatul C.M. s-a îndreptat înspre tatăl său, ajungând lângă partea vătămată OG, ocazie cu care i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul, în zona feţei, după care s-a întors înspre partea vătămată C.I., cu intenţia de a o deposeda pe aceasta de bâta ce o avea asupra sa. Întrucât partea vătămată a opus rezistenţă, inculpatul C.G.-I. a intervenit, aplicându-i o lovitură cu bâta sa, peste spate, moment în care partea vătămată a eliberat bâta ciobănească, s-a dezechilibrat şi a căzut. Rămânând cu bâta părţii vătămate C.I. asupra sa, inculpatul C.M. a mai aplicat o lovitură cu aceasta peste mână, părţii vătămate OG, după care a plecat de la faţa locului.
În acelaşi interval de timp, inculpatul C.G.-I. a mai aplicat două lovituri de bâtă părţii vătămate C.I. care era căzută. Loviturile au vizat, potrivit declaraţiilor inculpatului - corpul victimei, fără ca acesta să poată indica exact zonele atinse. Inculpatul a abandonat apoi pe partea vătămată, plecând cu turma de oi spre domiciliul său.
În urma agresiunii suferite, victima C.I. şi-a pierdut temporar cunoştinţa, iar când şi-a revenit a fost ajutată de partea vătămată OG să se deplaseze până în sat, la locuinţa numitului O.L., unde au adăpostit turma de oi. În timp ce OG şi O.V.-A. se ocupau de adăpostirea oilor, partea vătămată a rămas în drum, în faţa locuinţei, loc în care a şi fost găsită ulterior, de cei doi ciobani, în stare de inconştienţă.
Ca urmare, partea vătămată C.I. a fost transportată la S.J.U. Bistriţa de unde, în aceeaşi zi, a fost transferată la S.C.J.U. Cluj, unde a fost internată în perioada 17 - 27 decembrie 2007. La această din urmă dată victima a fost transferată la unitatea sanitară din municipiul Bistriţa, de unde a fost externată la data de 11 ianuarie 2008.
Din Raportul de constatare medico-legală din 18 decembrie 2007 întocmit de S.J.M.L. Bistriţa-Năsăud rezultă că partea vătămată C.I. a prezentat leziuni corporale traumatice, care s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur, de formă alungită (posibil bâtă), la data de 16 decembrie 2007 şi care au necesitat un număr de 75 - 80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziunile întrunind caracteristicile medico-legale ale noţiunii de punere în primejdie a vieţii, prin trauma craniană provocată.
În cursul cercetărilor judecătoreşti s-a efectuat o nouă expertiză medico-legală, prin raportul întocmit în cauză relevându-se că leziunile traumatice prezentate de victima agresiunii s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur, de formă alungită, că leziunile cranio-cerebrale au necesitat 75 - 80 zile de îngrijiri medicale şi că acestea au pus în primejdie viaţa victimei.
Pe de altă parte, din Raportul de constatare medico-legală din 19 decembrie 2007 întocmit de Serviciul medico-legal local, rezultă că, în urma incidentului dintre părţi, partea vătămată OG a prezentat leziuni corporale traumatice care s-au putut produce la data de 16 decembrie 2007 prin lovire activă, cu un corp dur, de formă alungită (posibil bâtă) şi care au necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, fără ca acestea să pună în primejdie viaţa victimei.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu plângerea penală a părţii vătămate OG şi procesul-verbal de verificare din oficiu, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă, declaraţiile părţilor vătămate, rapoartele de constatare medico-legale, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Fiind audiaţi inculpaţii au avut o poziţie procesuală favorabilă, recunoscând şi regretând faptele comise.
Întrucât, partea vătămată OG s-a împăcat cu inculpatul C.M., instanţa de fond a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.M. pentru infracţiunea prev. de art. 180 C. pen.
La individualizarea pedepsei, aplicată inculpatul C.G.I., instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.G.I. criticând-o pentru netemeinicie, solicitând schimbarea modalităţii de executare în sensul aplicării disp. art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 147/A din 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.G.I. domiciliat în G.B., jud. Bistriţa-Năsăud, împotriva Sentinţei penale nr. 95/F din 29 septembrie 2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
A stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 50 RON onorariu parţial pentru apărător din oficiu, ce s-a plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
A obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât cu privire la cuantum cât şi cu privire la modalitatea de executare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.G.I., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen., întrucât nu a avut intenţia de a suprima viaţa victimei.
A solicitat, de asemenea, inculpatul reţinerea disp. art. 73 lit. b) C. pen., arătând că a lovit-o pe partea vătămată temându-se pentru viaţa fiului său.
Inculpatul a solicitat, de asemenea, schimbarea modalităţii de executare în sensul aplicării disp. art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen. - caz de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond şi în urma unei analize judicioase şi complete a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, iar încadrarea juridică dată faptei este justă corespunzând situaţiei de fapt reţinute.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că la data de 16 decembrie 2007 pe fondul unor discuţii contradictorii cu părţile vătămate care nu i-au permis inculpatului C.G.I. să treacă cu turma de oi prin locul unde se aflau, acesta l-a chemat pe fiul său, după care au agresat cu bâtele, pe părţile vătămate provocându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 75 - 80 zile îngrijiri medicale pentru partea vătămată C.I. şi 7 - 8 zile de îngrijiri medicale pentru partea vătămată OG, fapt pentru care în mod corect a apreciat instanţa de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului C.G.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen.
Faţă de situaţia de fapt reţinută, apreciază Înalta Curte că încadrarea juridică dată faptei este corectă cât timp cele două expertize medico-legale efectuate în cauză au stabilit că loviturile aplicate victimei i-au pus în primejdie viaţa, intensitatea acestora, fiind pusă în evidenţă de numărul mare de zile de îngrijiri medicale.
Chiar dacă inculpatul nu a acţionat cu intenţia directă de a suprima viaţa victimei, forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul este cea a intenţiei indirecte în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
În cauză nu sunt incidente disp. art. 73 lit. b) C. pen., modalitatea de comitere a faptei nu a scos în evidenţă faptul că inculpatul C.G.A. a săvârşit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă.
Probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că inculpatul, fiind deranjat de faptul că victimele nu îi permiteau să treacă cu turma de oi l-a chemat pe fiul său, după care, amândoi le-au agresat pe victime.
Or, modul în care s-au manifestat victimele nu poate fi asimilat cu o acţiune produsă prin violenţă sau printr-o atingere gravă a demnităţii sau printr-o altă acţiune gravă, care să producă o asemenea tulburare şi să-l determine pe inculpat să acţioneze atât de violent.
Chiar şi în situaţia în care victima a avut o atitudine care la deranjat pe inculpat, modul în care acesta a reacţionat este vădit disproporţionat cu comportamentul victimei, situaţie în care Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine scuza provocării.
Nici critica referitoare la netemeinicia pedepsei nu este fondată.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanţa de fond a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale a prev. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social ridicat, limitele speciale ale pedepsei între 5 şi 10 ani închisoare, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, respectiv numărul mare de lovituri aplicate victimei, caracterizate printr-o intensitate deosebită, apte să pună în pericol viaţa victimei.
Faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală cât şi faptul că a avut o poziţie procesuală pozitivă, recunoscând şi regretând fapta comisă sunt împrejurări ce au fost avute în vedere de prima instanţă care a stabilit cuantumul sub limita prevăzută de lege prin reţinerea circumstanţelor prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Şi modalitatea de executare a pedepsei a fost just individualizată, în mod corect apreciind instanţa de fond că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins doar prin privarea de libertate.
Natura faptei comise, modalitatea de comitere constând în agresarea repetată a victimei cu o bâtă provocându-i leziuni ce au necesitat 75 - 80 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie sunt împrejurări ce conduc la concluzia că reeducarea inculpatului se poate realiza numai în regim penitenciar.
Înalta Curte în urma propriei analize constată că nu există alte elemente care să determine schimbarea modalităţii de executare, recunoaşterea faptei, una formală de altfel, având în vedere că inculpatul a fost pus în faţa evidenţei, fiind recunoscut de partea vătămată ca fiind autorul faptei, ca şi lipsa antecedentelor penale, o stare normală pentru oricare individ, nu poate fi ridicate la rangul de virtute pentru a determina schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
Pedeapsa aplicată trebuie să aibă şi un caracter de exemplaritate pentru a preveni comiterea unor infracţiuni de acelaşi gen, în caz contrar s-ar ajunge la concluzia că oricine poate să atenteze la viaţa altei persoane ştiind că va beneficia de un regim sancţionator fără privare de libertate, chiar unul formal.
Reţinând că sancţiunea penală aplicată inculpatului a fost corect individualizată, fiind aptă să contribuie la atingerea finalităţii pedepsei prev. de art. 52 C. pen., Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G.I. împotriva Deciziei penale nr. 147/A din 10 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2357/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2363/2011. Penal → |
|---|
