ICCJ. Decizia nr. 2365/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2365/2011

Dosar nr.660/36/2010

Şedinţa publică din 10 iunie 2011

Asupra recursurilor penale de faţă:

Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 467 din 21 decembrie 2009, Tribunalul Constanţa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaţilor:

- P.E.C. - fiul lui C. şi N., născut în municipiul Constanţa, domiciliat în municipiul Constanţa, b-dul T., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) din C. Pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.;

- M.L.-R. - fiul lui G. şi L., născut în municipiul Constanţa, judeţul Constanţa, domiciliat în municipiul Constanţa, str. F., judeţul Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.;

- C.L. (fostă C.) - fiica lui P. şi A., născută în localitatea Bacău, judeţul Bacău, domiciliată în Bucureşti, C.V., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului M.P. - fiul lui Ş. şi E., născut în municipiul Constanţa, domiciliat în Constanţa, str. A.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată prev. şi ped. de art. 248¹ din C. pen. rap. la art. 246 din C. pen.; art. 31 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 248¹ din C. pen., rap. la art. 246 din C. pen. şi fals intelectual în formă continuată prev. şi ped. de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaţilor:

- P.A. - fiica lui G. şi G., născută în Constanţa, cu domiciliul în comuna O., localitatea L., str. M., judeţul Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. şi ped. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.

- Z.I. - fiica lui M. şi V., născută în Constanţa, cu domiciliul în Constanţa, str. P.V., judeţul Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. şi ped. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.

- G.D. - fiica lui C. şi E., născută în municipiul Constanţa, cu domiciliul în Constanţa, şos. M., judeţul Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. şi ped. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.

- R.F. - fiul lui P. şi I., născut în comuna O., judeţul Constanţa, cu domiciliul în Constanţa, str. S., judeţul Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. şi ped. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.

- L.C.-S. - fiul lui V. şi E., născut în municipiul Vaslui, cu domiciliul în Municipiul Constanţa, Aleea B., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. şi ped. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.

În baza art. 346 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a respins acţiunea civilă formulată de partea - civilă SC B.I. SRL prin reprezentant legal B.C.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că referitor la infracţiunea de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., săvârşită de inculpaţii P.E.-C., M.L.-R. şi C.L. se reţine în actul de inculpare că aceştia erau angajaţi la Primăria M.C. - D.C.C., în funcţia de inspectori specialitate.

Începând cu anul 2002, inculpatul M.L.-R. a deţinut funcţia de şef de serviciu, inculpaţii având ca principală atribuţie efectuarea de controale pe linie comercială, disciplina în construcţii şi gospodărire, în zona de competenţă repartizată lor.

La data de 14 mai 2002, inculpaţii P.E.-C., C.L. şi M.L.R. s-au deplasat la punctul de lucru al SC B I. SRL din Constanţa, str. N.M., pentru a efectua un control.

La data menţionată, gestionara acelui punct de lucru era martora B.M., ajutată de vânzătoarea P.A.-I.

Inculpaţii i-au spus gestionarei B.M. că au foarte multe nereguli, însă o vor lăsa în pace dacă face o "sponsorizare" de 60 milioane lei.

Întrucât, martora B.M. nu putea lua o asemenea decizie, fiind doar o simplă angajată, l-a sunat pe administratorul SC B.I. SRL, B.C.N., pentru a-i aduce la cunoştinţă acest lucru, însă la telefon a răspuns contabila societăţii B.A.

Gestionara B.M. i-a expus situaţia, prin telefon, contabilei B.A., spunându-i că au venit inspectorii de la primărie care au solicitat date despre activitatea firmei ce nu intra în competenţă lor şi au cerut suma de 60 milioane lei drept "sponsorizare".

Martora B.A. i-a spus, la rândul ei, administratorului societăţii B.I. SRL, B.C.N., despre discuţia avută cu gestionara B.M., şi împreună s-au deplasat la punctul de lucru din strada N.M.

După ce au ajuns acolo, au prezentat actele societăţii inspectorilor, iar aceştia din urmă şi-au reiterat cererea faţă de administratorul B.C.N. cerându-i suma de 60 milioane de lei, însă administratorul a refuzat să le dea suma solicitată.

Urmare refuzului administratorului, inspectorii primăriei l-au ameninţat spunându-i că va avea probleme.

În perioada imediat următoare, inculpaţii P.E.-C. şi C.L. (fostă C.) au efectuat mai multe controale la SC B.I. care s-au soldat cu amendarea societăţii în cuantumul maxim prevăzut de lege.

După un singur act de control, inculpaţii P.E.-C. şi C.L. au întocmit mai multe procese-verbale contravenţionale, de exemplu procesele-verbale de contravenţie nr. x, y şi z, întocmite la data de 18 iulie 2002.

Prin procesele-verbale de contravenţie, întocmite toate la aceeaşi dată 05 august 2002, s-au stabilit amenzi pentru societatea B.I. SRL în cuantum de 100 milioane lei în fiecare proces-verbal.

Aceste procese-verbale de contravenţie nu au fost întocmite pe loc de către inspectori, ci la birou, având la rubrica martor înscris numele de M.A. (fratele învinuitului M.L.), iar rubrica contravenient era completată cu: "nu este de faţă".

Toate aceste procese-verbale de contravenţie au fost atacate la instanţele de judecată şi au fost anulate, cu excepţia unui singur proces-verbal de contravenţie, cu privire la care s-a diminuat cuantumul amenzii de la 100 milioane lei la 10 milioane lei.

Din expozitivele sentinţelor civile, rezultă că aceste procese-verbale de contravenţie au fost întocmite în mod nelegal.

Astfel, în Sentinţa civilă nr. 5281 din 26 martie 2003 a Judecătoriei Constanţa se arată că procesul-verbal de contravenţie încheiat la data de 05 august 2002, este lovit de nulitate, deoarece nu indică locul în care a fost încheiat, a fost întocmit la o dată ulterioară efectuării controlului şi cu încălcarea competenţei lor materiale.

De asemenea, instanţa a constatat că agentul constatator nu a încercat să ia legătura cu reprezentanţii societăţii contraveniente, încălcând obligaţia de a aduce la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni. Instanţa de judecată mai arată că martorul M.A. nu poate fi considerat un martor obiectiv întrucât acesta a declarat că însoţeşte inspectorii P.M. Constanţa când aceştia se deplasează pe teren şi, deci, se află în relaţii de colaborare cu aceştia, iar pe de altă parte, este frate cu M.L.-R. - şef serviciu în cadrul P. Constanţa (mai mult decât atât, era şeful direct al agenţilor constatatori, inculpaţii P.E.-C. şi C.L.).

Procesul-verbal de contravenţie din 05 august 2002 a fost anulat prin Sentinţa civilă nr. 5282 din 26 martie 2003 pronunţată de Judecătoria Constanţa, având aceeaşi motivare.

Prin Decizia civilă nr. 814 din 12 iunie 2003, Tribunalul Constanţa constată nulitatea procesului-verbal din 05 august 2002.

Prin sentinţa civilă din 12 mai 2003 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. 17718/2002, s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie din 18 iulie 2002.

Prin Sentinţa civilă nr. 1480 din 31 ianuarie 2003 se reduce cuantumul amenzii aplicate prin procesul-verbal din 05 august 2002 de la 100 milioane lei la 10 milioane lei.

Sentinţa civilă nr. 20856 din 16 decembrie 2002 anulează procesul-verbal din 18 iulie 2002.

Abuzurile inspectorilor din cadrul P. Constanţa au culminat pe data de 16 mai 2005, când în mod abuziv, au montat elemente stradale (stâlpişori metalici) în faţa sediului depozitului SC B.I. SRL, din strada S., împiedicând desfăşurarea activităţii acestuia.

După aproximativ o lună de zile, aceiaşi doi inspectori au revenit în control însoţiţi de inspectorul M.L.

Aceştia (inspectorii) au început să-i spună că are o mulţime de nereguli, apoi i-au cerut să facă o "sponsorizare" de 60 de milioane lei (fără a specifica în ce scop sau pentru cine anume cereau acea sumă) şi o vor lăsa în pace.

Martora declară că, întrucât nu era în măsură să ia o asemenea decizie, l-a contactat telefonic pe administratorul firmei, dar la telefon a răspuns contabila firmei, martora B.A., căreia i-a spus despre vizita inspectorilor primăriei şi despre faptul că au solicitat date despre activitatea firmei, care nu intrau în competenţa lor, şi suma de 60 de milioane lei drept "sponsorizare".

Martora mai declară că nu după mult timp, de la acea convorbire telefonică, au sosit la punctul de lucru administratorul firmei, B.C., şi contabila B.A. şi au arătat actele societăţii inspectorilor.

B.M. afirmă că inspectorii au solicitat, în mod direct, din nou, 60 de milioane de lei lui B.C., iar acesta a răspuns răspicat că aşa o sumă înseamnă un sfert din salariile angajaţilor săi. După refuzul acestuia, inspectorii i-au ameninţat că vor avea probleme.

Martora B.M. arată că ameninţările inspectorilor s-au materializat atunci când, în luna august 2002, societatea a fost amendată de 4 ori cu câte 100 milioane lei la fiecare amendă, de către aceiaşi inspectori care ceruseră şpaga, respectiv învinuiţii P.E. şi C.L.

După aproximativ două săptămâni, în luna mai 2003, au venit din nou la societatea sa aceiaşi doi inspectori, inculpaţii P.E. şi C.L. (fostă C.) şi i-au cerut 20 de milioane de lei, însă de această dată martorul a refuzat să le dea această sumă.

Urmare refuzului său, începând cu luna următoare (iunie) au început controalele din partea inspectorilor de la primărie, care au continuat până la data de 26 august 2003, când i-a fost oprită activitatea SC D.C. SRL de către P. Constanţa, cu ajutorul unor forţe de ordine impresionate.

Se reţine în Rechizitoriu că din denunţul administratorului B.C.N.; declaraţiile celor trei martori oculari B.M., P.A.-I. şi B.A., care au fost de faţă şi au auzit când învinuiţii au cerut suma de 60 de milioane lei administratorului B.C.N.; celor doi martori Z.C. şi V.C., cărora învinuiţii le-au solicitat astfel de "sponsorizări"; celor trei martori B.D., B.I.B. şi B.C. care confirmă şi susţin declaraţiile martorilor oculari; declaraţiile martorilor M.C., G.V. şi T.R.; repercusiunile refuzului dării de mită, respectiv punerea în practică a ameninţărilor inspectorilor concretizate în procesele-verbale de contravenţie întocmite câte trei într-o singură zi, cu amenzi maxime care, ulterior, au fost anulate de instanţele de judecată, ca fiind întocmite cu depăşirea competenţelor lor legale, rezultă că a fost dovedită vinovăţia inculpaţilor P.E., C.L. şi M.L.-R., în săvârşirea infracţiunii de luare de mită (în forma pretinderii), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

La data de 22 februarie 2002, P.M. Constanţa - D.S.P. - Comisia de Circulaţie a eliberat societăţii B.I. SRL avizul pentru obiectivul "autorizaţie de funcţionare depozit materiale de construcţii", situat la adresa din strada S.

Prin adresa din 06 mai 2002, directorul D.S.P., inculpatul P.M., comunică SC B.I. SRL că, prin nerespectarea condiţiei impuse în conţinutul avizului primit, respectiv de neocupare a domeniului public (prin nerespectarea condiţiei impuse de a parca şi executa operarea autovehiculelor numai în incinta proprie) a atras nulitatea Avizului Comisiei de Circulaţie, eliberat în şedinţa din 22 februarie 2002, pentru Depozitul de Materiale de Construcţii din strada S.

La data de 08 mai 2002, inculpatul M.P., în calitate de director al D.S.P. (în cadrul căruia funcţiona B.T.R.), prin adresa, comunică D.A.D.P.P. - S.A.A.E. că, întrucât SC B.I. SRL nu a respectat condiţia neocupării domeniului public menţionată în conţinutul avizului eliberat de C.C., pierde dreptul de a întrebuinţa acest aviz şi urmează să-i comunice nulitatea avizului acordat.

De asemenea, în finalul adresei, inculpatul M.P. solicită să nu se elibereze SC B.I. SRL Autorizaţia de Funcţionare pentru Depozitul de Materiale de Construcţii situat în strada S.

Tot inculpatul M.P., printr-o altă adresă, dar cu acelaşi număr din aceiaşi dată 08 mai 2002, comunică D.A.D.P.P. - S.A.A.E. că în conformitate cu hotărârea C.C., luată în şedinţa din 26 iunie 2002, a fost anulat avizul eliberat SC B.I. SRL, pentru obiectivul "Autorizaţie de Funcţionare Depozit Materiale Construcţii", situat la adresa strada S.

Urmare celor două adrese, cu acelaşi număr şi aceiaşi dată, din 08 mai 2002, trimise de inculpatul M.P., D.A.D.P.P. - S.A.A.E. a refuzat eliberarea Autorizaţiei de funcţionare SC B.I. SRL pentru Depozitul Materiale de Construcţii din strada S.

Mai mult decât atât, la data de 16 mai 2002 şi 17 mai 2002, din ordinul inculpatului M.P., s-au montat elemente stradale (stâlpi mici din metal) pe marginea dinspre şosea a trotuarului, în dreptul depozitului de materiale de construcţii, pe porţiunea aferentă numerelor s ale străzii S., iar ulterior şi indicatoare de circulaţie cu semnul "Oprirea interzisă" e ambele sensuri de circulaţie în zona menţionată.

Prin această măsură, SC B.I. SRL a fost împiedicată să-şi desfăşoare activitatea de aprovizionare şi distribuţie materiale de construcţii, dat fiind faptul că operaţiunile de încărcare-descărcare impuneau pătrunderea autovehiculelor în parcarea şi curtea societăţii, ori accesul din stradă fiind blocat cu elementele stradale (stâlpi mici din metal), a fost blocată şi singura cale de acces la acest depozit.

Prin amplasarea stâlpilor metalici, s-a împiedicat accesul din stradă în curtea imobilului şi parcarea societăţii B.I. SRL şi, deci, a activităţii sale comerciale.

La data de 20 mai 2002, B.I. SRL a notificat, prin executorul judecătoresc, P.M. Constanţa să ridice bornele stradale montate la intrarea imobilelor din strada S.

Amplasarea stâlpilor metalici, cât şi a semnelor de circulaţie s-a făcut în lipsa unei dispoziţii a primarului care să conţină o astfel de măsură şi fără a se aduce la cunoştinţă societăţii B.I., aşa cum rezultă din coroborarea art. 68, art. 71 şi art. 91 din Legea nr. 215/2001 a Administraţiei Publice Locale.

Întrucât această măsură a fost luată în absenţa unui act emis de către autoritatea competentă, respectiv dispoziţie a primarului, şi în lipsa unei documentaţii care să o justifice, societăţii B.I. SRL i s-a îngrădit, în mod abuziv, dreptul de a-şi desfăşura activitatea.

În lipsa unui asemenea act, deci fără a avea suport legal, măsura dispusă şi luată de inculpatul M.P. este abuzivă, prin aceasta cauzând grave prejudicii materiale societăţii B.I. SRL.

Împotriva acestei măsuri de plantare a elementelor stradale în dreptul sediului societăţii B.I., administratorul B.C.N. a formulat plângeri la instanţele de judecată din municipiul Constanţa.

Tribunalul Constanţa, secţia comercială, în Sentinţa civilă nr. 6744/COM pronunţată la data de 11 octombrie 2002 în Dosarul nr. 5183/COM/2002 a dispus obligarea pârâtei (P. Constanţa) la ridicarea stâlpilor metalici amplasaţi în Constanţa, str. S. şi de a se abţine de la orice faptă de natură a împiedica accesul la depozitul situat la adresa sus-menţionată. În expozitivul acestei sentinţe, instanţa concluzionează că măsura a cărei înlăturare s-a solicitat, putea fi luată în temeiul art. 68 lit. a) din Legea nr. 215/2001 (aşa cum s-a apărat şi pârâta), atribuţie ce intră în competenţa primarului: "Asigură întreţinerea şi reabilitarea drumurilor publice, proprietate a comunei sau oraşului, instalarea semnelor de circulaţie, desfăşurarea normală a traficului rutier şi pietonal, în condiţiile legii".

Potrivit art. 71 din Legea nr. 215/2001: "în exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz".

Din interpretarea acestui text de lege şi dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 215/2001 rezultă că, în baza dispoziţiei primarului, primăria este "structura funcţională" care trebuie să pună în executare măsurile dispuse prin această dispoziţie.

Întrucât, în speţă nu există o asemenea dispoziţie a primarului, măsura a fost luată în contra dispoziţiilor legale.

În acelaşi sens, sunt Sentinţa civilă nr. 4544/COM din 08 iulie 2002 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială şi Sentinţa civilă nr. 16582 pronunţată la data de 19 septembrie 2002 în Dosarul civil nr. 15219/2002 de către Judecătoria Constanţa.

La solicitarea D.N.A. către P.M. Constanţa de a trimite actul administrativ prin care s-a dispus, în luna mai 2002, instalarea unor elemente de protecţie (stâlpişori blocaj acces) pe trotuarul din dreptul depozitului SC B.I. SRL, P.M. Constanţa nu a trimis nimic în acest sens, ceea ce denotă că nu a existat niciun act prin care să se dispună această măsură şi cu atât mai puţin o dispoziţie a primarului şi, deci, luarea efectivă a acestei măsuri de către inculpatul M.P., pur şi simplu cu de la sine putere, a fost nelegală.

Se apreciază în concluzie în rechizitoriu că, ordinul dat, pentru luarea efectivă a măsurii de instalare de stâlpişori limitare acces, la data de 16 mai 2002, în dreptul depozitului de materiale de construcţii de pe strada S., fără a exista o dispoziţie emisă de autoritatea competentă şi fără a i se aduce la cunoştinţă societăţii despre măsura dispusă, reprezintă un abuz în exercitarea atribuţiilor de serviciu al inculpatului M.P.

Adresa din 08 mai 2002 trimisă de inculpatul M.P. către D.A.D.P.P. - S.A.A.E. conţine date nereale, deoarece susţine că în şedinţa din 26 iunie 2002 a fost anulat avizul eliberat SC B.I. SRL.

Se apreciază că inculpatul M.P. nu putea şti la data de 08 mai 2002 ce va decide Comisia de Circulaţie în şedinţa din 26 iunie 2002, deci la peste o lună şi jumătate de la data întocmirii adresei.

De asemenea, adresa din 27 mai 2002 trimisă de inculpatul M.P. către SC B.I. SRL cuprinde date nereale, deoarece afirmă că: "Direcţia Corp Control din cadrul Primăriei Municipiului Constanţa a solicitat prin adresă instalarea unor elemente de protecţie (stâlpişori blocaj acces) pe trotuarul din dreptul depozitului de pe strada S., ori la solicitarea parchetului". Direcţia Corp Control răspunde că nu a existat o asemenea solicitare din partea lor.

Tot în această adresă, inculpatul M.P. mai comunică faptul că toate aspectele arătate în adresă, vor fi analizate în cadrul şedinţei Comisiei de Circulaţie din luna iunie, care va dispune dacă este necesară anularea avizului eliberat la data de 22 februarie 2002, pentru obiectivul "autorizaţie de funcţionare depozit materiale de construcţii la dresa din strada S."

Din cuprinsul şi succesiunea adreselor trimise de inculpatul M.P. direcţiilor de specialitate din cadrul P.M. Constanţa şi SC B.I. SRL, se concluzionează că acestea sunt întocmite fără a avea la bază documente care să ateste cele cuprinse în conţinutul acestora şi fără a avea coerenţă, de exemplu:

- la data de 08 mai 2002, inculpatul M.P. trimite adresa la D.A.D.P.P. - S.A.A.E., în care arată că prin nerespectarea condiţiei impuse în momentul avizării, respectiv condiţia neocupării domeniului public, SC B.I. SRL pierde dreptul de a întrebuinţa acest aviz, urmând să i se comunice nulitatea avizului, deşi învinuitul comunicase deja la data de 06 mai 2002 prin adresă;

- la aceeaşi dată şi cu acelaşi număr, inculpatul M.P. mai trimite o adresă (din 08 mai 2002), tot către D.A.D.P.P. - S.A.A.E., prin care comunică că a fost anulat avizul eliberat SC B.I. SRL;

- prin adresa din 06 mai 2002, inculpatul M.P. comunică SC B.I. SRL că: "aţi atras nulitatea Avizului Comisiei de Circulaţie eliberat în şedinţa din 22 februarie 2002", iar prin adresa din 27 mai 2002 comunică societăţii că în cadrul şedinţei Comisiei de Circulaţie din luna iunie se va dispune dacă este necesară anularea avizului.

Din cele mai sus-expuse, se apreciază că inculpatul M.P. a inserat date nereale în adresele întocmite, deoarece Comisia de Circulaţie nu-şi revocase avizul pe care-l eliberase societăţii B.I., iar prin acele adrese cu conţinut nereal, învinuitul a determinat conducerea D.A.D.P.P. - S.A.A.E. să nu elibereze autorizaţii de funcţionare acestei societăţi pentru depozitul materiale de construcţii.

Din ordinea de zi pentru şedinţa Comisiei de Circulaţie din luna iunie (miercuri, 26 iunie 2002) rezultă că s-a luat în discuţie şi s-a aprobat anularea avizului eliberat SC B.I. SRL şi s-a avizat instalarea de elemente de protecţie (stâlpişori limitare acces) pe strada S. Aceste hotărâri ale Comisiei de Circulaţie au fost luate la peste 1 lună de zile de la data amplasării efective a elementelor de protecţie la adresa sus-menţionată, 16 mai 2002.

Referitor la anularea avizului Comisiei de Circulaţie, instanţele de judecată din municipiul Constanţa au conchis că actele de autoritate ale administraţiei publice locale nu pot fi anulate decât de instanţa judecătorească, iar nu de organul care le-a adoptat sau emis şi numai pentru motive de ilegalitate (nu şi de oportunitate) şi produce efecte retroactiv din momentul adoptării actului, întrucât cauzele anulării sunt anterioare sau concomitente emiterii acestuia.

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., săvârşită de inculpaţii P.A., Z.I., G.D., R.F. şi L.C.S. se reţine că la data de 30 aprilie 2002, inculpaţii P.A., Z.I., G.D., R.F. şi L.C.S., în calitate de director adjunct, şef serviciu şi, respectiv, inspectori la D.C.C. din cadrul P.M. Constanţa, au întocmit şi semnat adresa către D.A.D.P.P. din cadrul P.M. Constanţa, în care arată că în urma controlului din data de 26 aprilie 2002, efectuat la depozitul de materiale de construcţii, situat în strada S., s-a constatat că, din cauza maşinilor de tonaj care aşteptau să descarce nisipul adus în vederea aprovizionării depozitului, o mare parte din maşinile care tranzitau zona erau obligate să circule pe linia de tramvai, iar pietonii obligaţi să circule pe carosabil.

În finalul adresei, inculpaţii consideră că este inoportună eliberarea Autorizaţiei de Funcţionare pentru Depozitul Materiale de Construcţii.

Această adresă a fost întocmită de inculpaţii sus-menţionaţi, fără a efectua un control efectiv la sediul SC B.I. SRL, în urma căruia să se constate cele menţionate în adresă, iar cele constatate să fie consemnate într-un raport/proces-verbal de constatare.

Chiar D.C.C. din cadrul P.M. Constanţa, în adresa sa, răspunde că: "în ceea ce priveşte adresa din 30 aprilie 2005 .. nu există o documentaţie scrisă ce a stat la baza întocmirii adresei, aceasta fiind redactată ca urmare a sesizării cetăţenilor şi a constatărilor personale ale inspectorilor de zonă, situaţia fiind de notorietate.".

D.C.C. încearcă să-şi protejeze angajaţii, spunând că adresa din 30 aprilie 2002 a fost redactată ca urmare a sesizărilor cetăţenilor şi constatărilor inspectorilor, fără însă a depune documente care să ateste aceste afirmaţii.

Deşi s-au solicitat, nu au fost depuse la dosar sesizările cetăţenilor ori procesele-verbale de constatare a neregulilor relevate în adresa din 30 aprilie 2002.

Nu există, nu s-a întocmit niciodată un raport/proces-verbal de constatare din care să rezulte că, în vederea aprovizionării depozitului SC B.I. SRL, cât şi a comercializării materialelor de construcţii, toate maşinile se urcă pe trotuar în faţa depozitului, iar pietonii sunt obligaţi să circule pe carosabil şi nici nu s-au aplicat amenzi pentru această contravenţie (aşa cum a fost calificată această faptă în adresa din 30 aprilie 2002).

Tot D.C.C., în răspunsul său, afirmă că situaţia din zonă era de notorietate, ori propunerea de către o direcţie de specialitate a primăriei de a nu se elibera o autorizaţie de funcţionare unui agent economic, deci o propunere prin care se aduce atingere intereselor legale ale unei persoane, nu se poate face pe un fapt de notorietate, ci numai în baza unor acte legal întocmite de organele competente.

Notorietatea însăşi, se apreciază în rechizitoriu, trebuia să rezulte din numărul mare de procese-verbale de constatare şi contravenţie întocmite de inspectorii D.C.C., funcţionari publici cu atribuţii de control, şi numai după ce era înştiinţat agentul economic cu privire la repetabilitatea neregulilor constatate se putea trece, gradual, la luarea măsurilor legale, până la propunerea celei mai aspre măsuri, aceea de a nu i se elibera autorizaţia de funcţionare.

Ori, în speţă, contrar tuturor atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu, inculpaţii au întocmit adresa din 30 aprilie 2002, fără a efectuat un control efectiv la depozitul SC B.I. SRL din strada S., fără a avea constatări anterioare în acest sens, fără a sancţiona vreodată societatea B.I. SRL pentru aceste nereguli şi fără a înştiinţa această societate cu privire la aceste nereguli şi la măsura propusă.

În adresa sa de răspuns, D.C.C. anexează şi două procese-verbale de constatare încheiate la 23 aprilie 2002 şi 09 octombrie 2001, în susţinerea aspectelor relevate în adresa din 30 aprilie 2002, însă din conţinutul acestora rezultă contrariul, şi anume că depozitul este prevăzut cu loc de parcare, la strada S. până la trotuar, unde clienţii unităţii parchează maşinile.

Se apreciază că nu rezultă că încărcarea-descărcarea materialelor de construcţii se face cu ocuparea domeniului public, ci dimpotrivă clienţii parchează maşinile în locul de parcare al SC B.I. SRL, situat în incinta societăţii.

Se concluzionează în Rechizitoriu că nu există nici un act din care să rezulte că inculpaţii L.C.S., R.F. şi G.D. au efectuat un control la depozitul SC B.I. SRL la data de 26 aprilie 2002 şi cu atât mai puţin că au constatat, la data menţionată, neregulile inserate în adresa din 30 aprilie 2002.

Acest aspect, coroborat cu contradicţiile existente în declaraţiile acestor inculpaţi, se afirmă că antamează concluzia conform căreia respectiva adresă a fost întocmită în birou, fără un control efectiv la sediul depozitului SC B.I. SRL din strada S.

Adresa din 30 aprilie 2002 a stat la baza menţiunilor inserate în mai multe adrese trimise de către inculpatul M.P. direcţiilor de specialitate din cadrul P.M. Constanţa, referitoare la nerespectarea condiţiilor impuse în Avizul Comisiei de Circulaţie pentru obiectivul autorizaţie de funcţionare depozit materiale de construcţii şi anume aceea de a nu ocupa domeniul public.

Astfel, această adresă a fost luată în considerare de către D.A.D.P.P. - S.A.A.E. şi nu au eliberat autorizaţie de funcţionare pentru Depozitul de Materiale de Construcţii din strada S.

De asemenea, de această adresă (din 30 aprilie 2002) s-a ţinut seama şi la întocmirea următoarelor adrese:

- din 15 mai 2002 întocmită de D.A.D.P.P. - S.A.A.E. către SC B.I. SRL (aşa cum rezultă şi din adresa P.M. Constanţa).

- din 08 mai 2002 întocmită de D.S.P. - B.T.R. către D.A.D.P.P. - S.A.A.E. (aşa cum rezultă şi din adresa P.M. Constanţa);

- din 06 mai 2002 a D.S.P. către SC B.I. SRL;

- din 27 mai 2002 a D.S.P. - B.T.R. către SC B.I. SRL.

În urma analizării coroborate a probelor administrate în faza de urmărire penală, cât şi a celor administrate în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, reţine instanţa de fond că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor nu există fapt pentru care a dispus achitarea acestora.

Cu privire la infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpaţilor P.E.C., (M.) L.R. şi C.L., apreciază tribunalul că martorii audiaţi în cauză sunt, fie persoane implicate direct cum este cazul martorului B.C.N., care are atât calitatea de martor, cât şi reprezentant al părţii civile SC B.I. SRL, cât şi persoane care au interes în soluţionarea cauzei, într-un anumit fel, fiecare aflându-se din această perspectivă în diferite relaţii cu reprezentantul părţii civile şi, implicit subordonaţi lui, astfel încât nu pot fi caracterizate ca fiind obiective.

În ce priveşte contradicţiile dintre declaraţii din perspectiva cărora tribunalul apreciază ca fiind aplicabil principiul in dubio pro reo, prima dintre ele vizează un aspect important, şi anume persoana care l-a contactat telefonic pe administratorul SC B.I. SRL, iar în acest sens este de remarcat faptul că B.C.N. susţine cu ocazia cercetării judecătoreşti ca a fost sunat şi chemat la sediul punctului de lucru al societăţii de către angajata B.M., care i-a comunicat atât despre sponsorizare, cât şi despre necesitatea de a pune la dispoziţie anumite acte ale societăţii în vederea efectuării unui control pe când martora B.M. susţine cu ocazia cercetării judecătoreşti, că, nu l-a sunat pe B.C.N., ci pe B.A., contabila şefă şi fina lui B., căreia i-a comunicat că unul dintre inspectorii de la primărie i-a cerut şefei de depozit P.A. o sponsorizare.

Din aceeaşi perspectivă a contradicţiilor, martora B.A., susţine că a fost sunată de B.M., care i-a comunicat însă altceva decât susţine aceasta, în sensul că B.M. arată ca i-a comunicat despre o sponsorizare fără a preciza suma şi scopul pentru care urma a fi făcută aceasta, iar B.A. susţine că i s-a comunicat cu această ocazie, că i s-a solicitat suma de 60.000.000 Rol pentru a obţine autorizaţia de funcţionare.

De asemenea şi martora P. susţine că l-a contactat telefonic direct pe martorul B., deşi acesta nu susţine această variantă, iar chiar în rechizitoriu se susţine că persoana care l-a sunat pe B. a fost martora B.M., deşi aşa cum a reţinut instanţa, în cadrul cercetării judecătoreşti aceasta a susţinut că a sunat-o pe B.A.

O altă contradicţie se referă la persoana care a pretins suma de 60.000.000 lei cu titlu de sponsorizare, astfel pe de o parte, B.C.N. a susţinut că suma a fost solicitată iniţial de către C.L. susţinută de P.E., în timp ce M.L. nu a solicitat nimic în acest sens în nici un moment, iar pe de altă parte, B.A. a susţinut că în prezenţa ei şi a lui B., M.L. i-a solicitat lui B. o sponsorizare de 60.000.000 lei vechi.

În acelaşi sens trebuie precizată şi contradicţia care se referă la persoana care a perceput momentul pretinderii sponsorizării când s-a prezentat administratorul societăţii SC B.I., astfel în timp ce acesta din urmă nu precizează decât cine era în sediul punctului de lucru, fără a arăta cine a auzit discuţia purtată cu inspectorii primăriei, martora B.M. a arătat nu ştie ce anume s-a discutat, însă l-a auzit pe B. care a precizat că suma despre care se vorba era jumătate din plata salariilor, martora P.A. susţine că a auzit discuţia prin care inspectorii Primăriei au solicitat sponsorizare, în timp ce martora B.A. susţine că, celelalte vânzătoare la punctul de lucru nu aveau posibilitatea să perceapă discuţia datorită distanţei la care se aflau acestea faţă de grup.

De asemenea contradictorialitate există şi în declaraţiile martorilor raportat la justificarea mobilului săvârşirii presupusei infracţiuni de luare de mită, se referă la stadiul finalizării procesului-verbal de constatare, astfel în timp ce B. susţine că până la momentul sosirii lui nu s-au făcut menţiuni de către inspectori, martora B.A. susţine contrariul, şi anume că în momentul în care a ajuns la sediul punctului de lucru împreună cu B., procesul-verbal începuse să se finalizeze.

O altă contradicţie esenţială, se referă la faptul că în timp ce B., dar şi o parte din martori, susţin că suma de 60.000.000 Rol solicitată cu titlu de sponsorizare viza exonerarea părţii civile de efectuarea unor noi controale, martora B.A. a susţinut că suma trebuia dată pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare, fapt comunicat de martora B.M., deşi aceasta nu confirma acest aspect, mai mult a susţinut că nu ştia care era scopul acestei solicitări de sponsorizare.

Dincolo de aceste contradicţii relevantă în cauză este şi declaraţia martorului H.L. care deşi precizează că este prietena fiilor lui B.C., menţionează că a participat la discuţia dintre acesta şi inspectorii Primăriei şi în acest context B.C. a fost cel care a intervenit pe lângă martor pentru a-l contacta pe M.L.R. pe care martora îl cunoştea pentru ca B.C. să nu fie amendat.

Trebuie reţinut că martora afirmă tranşant că nici un moment nici unul dintre inculpaţi nu a solicitat sub vreo formă sau altă mită. Dincolo de contradicţiile sesizate de instanţă în raport de aceste probe şi în virtutea dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen., potrivit cărora probele nu au valoare dinainte stabilită, instanţa, reţine peste contradictorialitatea şi neconcludenţa unora din probe, care nu pot fi coroborate în vederea sesizării vinovăţiei inculpaţilor P.E.C., M.L.R. şi C.L. şi alte aspecte utile soluţionării cauzei.

Astfel B.C. în calitate de reprezentant al părţii civile, SC B.I. SRL, a formulat un denunţ penal, după o perioadă de 4 ani de zile, în condiţiile în care faptele reclamate autorităţii s-au petrecut în anul 2002 - după cum se opinează în actul de sesizare.

Mai mult procesele-verbale de contravenţie încheiate ulterior de către inspectorii Primăriei, invocate în rechizitoriu ca repercusiuni ale inspectorilor Primăriei pentru neplata sponsorizării şi a atitudinii abuzive a acestora, au fost anulate sub aspectul formei şi nu pe fond, aşa cum de altfel s-a sesizat în rechizitoriu.

Astfel, dincolo de contradicţii nu se probează cu certitudine faptul că vreunul dintre inculpaţii P.E.C., M.L.R. şi C.L. au solicitat mită sau au pretins astfel de sume sub vreo formă sau altă voalată.

În aceste condiţii tribunalul apreciază că se impune achitarea inculpaţilor P.E.C., M.L.R. şi C.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, motivat de împrejurarea că din probele administrate nu rezultă că ar fi probe certe care să dovedească dincolo de orice îndoială faptul că aceştia ar fi solicitat suma de 60.000.000 Rol cu titlu de sponsorizare, astfel că se impune achitarea acestora în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în sensul că fapta nu există.

Cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu în formă calificată, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în forma participaţiei improprii şi fals intelectual, prev. de art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 246 rap. la art. 248¹ C. pen. şi art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinute în sarcina inculpatului M.P. tribunalul a reţinut că fiind audiat, inculpatul a recunoscut că a dispus montarea la limita trotuarului a unor stâlpişori de protecţie pentru a împiedica autoturismele să parcheze pe trotuar, dar că avizele eliberate de Comisia de Circulaţie aveau doar un caracter tehnic, opţional pentru executivul şi legislativul Consiliul Local Municipal. În Dispoziţia din 27 iulie 2000 privind reconstituirea Comisiei de Circulaţie a Municipiului Constanţa se dispune că aceasta are atribuţii de avizare pe linia de circulaţie. Inculpatul a declarat că a dispus măsura pentru a asigura traficul pietonal în zonă.

Martorul M.D.-P. a declarat că în perioada 2001 - 2004 a lucrat la S.T.R. în funcţia de referent şi din ordinul şefului său, N.N., a montat elemente de protecţie stradală (stâlpişori metalici) pe trotuarul din faţa SC B.I. SRL şi că nu a avut un plan de montare a indicatoarelor şi elementelor de protecţie stradală avizat de Comisia de Circulaţie, aşa cum era normal, însă a lăsat un interval de 1,4 m între stâlpişori, iar Decizia de micşorare a spaţiului de acces a luat-o reprezentantul Corpului de Control, Z.. Martorul M.D.-P. mai afirmă că societatea B.I. SRL avea o curte mare în care încăpea lejer un tir.

Martorul N.N. a declarat că, în cursul anului 2002 a deţinut funcţia şef S.T.R. şi nu-şi aduce aminte dacă a primit avizul Comisiei de Circulaţie, prin care se aviza amplasarea de stâlpişori metalici în strada S., în dreptul depozitului SC B.I. SRL, dar îşi aduce aminte că a primit ceva scris de la directorul M.P. în acest sens, altfel nu ar fi trecut la executarea amplasării elementelor stradale.

Martorul N.N. afirmă că singura abilitată să avizeze amplasarea elementelor de protecţie stradală şi a indicatoarelor era Comisia de Circulaţie.

Sesizarea Comisie de Circulaţie cu privire la amplasarea unor elemente de protecţie stradală se făcea de către direcţiile din cadrul Primăriei Municipiului Constanţa, dar şi de către persoane fizice şi juridice iar în virtutea atribuţiilor sale, D.C.C. era cea care sesiza cel mai des Comisia de Circulaţie.

Martorul P.I. a declarat că din anul 2003 este membru al C.C., iar această comisie este singurul organ abilitat de a emite sau de a anula un aviz de circulaţie către un solicitant (persoană fizică sau agent economic).

Martorul mai afirmă că până în prezent de când este membru al C.C. (anul 2003) nu s-au înregistrat situaţii de retragere sau anulare de avize de circulaţie aşa cum a fost cazul SC B.I. SRL.

Martora D.A. a declarat că în perioada 1998 - 2003 a lucrat la S.A.A.E. din cadrul D.A.D.P.P. iar pentru eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru anumiţi agenţi economici era necesară, în prealabil, eliberarea avizului de către C.C.

Martora mai declară că la solicitarea D.S.P. nu a dat curs cererii societăţii B.I. de a-i elibera o autorizaţie de funcţionare.

Referitor la avizele de circulaţie, martora D.A. afirmă că acestea se emiteau numai de către C.C., iar anularea acestora se putea face numai de către organul emitent.

În perioada 1992 - 1996, martora D.A. a declarat că a lucrat în cadrul S.C.C. şi se primeau sesizări atât din partea persoanelor fizice cât şi din partea persoanelor juridice. În general, sesizările erau scrise şi înregistrate într-un registru de către şeful de serviciu, iar sesizările telefonice erau trecute în acelaşi registru, solicitându-i-se celui care făcea sesizarea telefonică şi datele personale în vederea comunicării răspunsului.

Martora B.A.R., contabila societăţii B.I. a declarat că pe data de 16 mai 2002 reprezentanţi ai P. Constanţa au montat stâlpi metalici de blocare acces pe trotuarul din faţa depozitului de materiale de construcţii din strada S., activitate ce a continuat şi pe data de 17 mai 2002 şi, respectiv, 27 mai 2002.

Martora declară că atât ea cât şi administratorul societăţii, B.C., i-au cerut reprezentantului primăriei un document din care să rezulte dispoziţia de montare a acestor stâlpi metalici, iar respectiva persoană le-a răspuns că nu are nicio hârtie, ci a primit dispoziţie verbală.

Pe data de 17 mai 2002, martora afirmă că administratorul societăţii l-a plătit pe fotograful de la SC A.F.C. SRL să fotografieze, în mod profesional, amplasarea stâlpilor metalici, fotografii pe care apare data de 17 mai 2002 şi care au fost depuse la dosar.

Tribunalul apreciază că se impune achitarea inculpatului M.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. Pen., în sensul că faptele nu exista, raportat la faptul că infracţiunea de abuz În serviciu calificat, în forma participaţiei improprii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., nu există motivat de împrejurarea că atât în conformitate cu atribuţiile din fişa postului, cât şi în raport de prevederile Dispoziţiei de Primar referitoare constituirea şi atribuţiile Comisiei de circulaţie, rezulta că inculpatul nu şi-a încălcat nici atribuţiile de serviciu şi nici prevederile dispoziţiei sus-menţionate, acesta având dreptul, dar şi obligaţia legală, că în raport de situaţia de fapt concretă să dispună instalarea stâlpişorilor metalici de protecţie, fiind singurul abilitat în acest sens în calitate de director al D.S.P.

Susţinerea încălcării dispoziţiilor art. 71 din Legea nr. 215/2001, nu prezintă un criteriu suficient în aprecierea vinovăţiei inculpatului, întrucât atât conform prevederilor din fişa postului, cât şi din prevederile dispoziţiei sus-menţionate, rezultă că a operat practic un transfer al acestor atribuţii către directorul D.S.P., iar faptul că ordinul de instalare al stâlpilor s-a dat verbal, nu este definitoriu în acest sens întrucât din probele administrate în cauză rezultă că a existat o documentaţie în temeiul căreia s-a dispus amplasarea efectivă a stâlpişorilor de protecţie (referat, schiţă, etc.).

Totodată, societăţii B.I. i s-a adus la cunoştinţă despre măsura luată aşa cum rezultă din declaraţia martorului M.D.-P.

În ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, în referire la adresele invocate în actul de inculpare, tribunalul apreciază că nu există inserate date nereale, în condiţiile în care, în mod legal s-a comunicat SC B.I. SRL faptul că nerespectarea condiţiilor de emitere a avizului de circulaţie, atrage nulitatea acestuia.

Mai mult, în ce priveşte cea de a doua adresă, aşa cum a menţionat inculpatul în declaraţia sa, în referire la neconcordanţa dintre data de înregistrare a adresei şi data de 26 iunie 2002 cuprinsă în conţinutul adresei, se apreciază că data emiterii adresei nu este cea din antetul adresei, întrucât numărul de înregistrare din 08 mai 2002 reprezintă o adresa de răspuns la adresa din 08 mai 2002 D.A.D.P.P., cu acelaşi număr de înregistrare - aspect de altfel confirmat de ceilalţi martori audiaţi în cauză.

Raportat la retragerea avizului de circulaţie şi emiterea avizului de instalare al stâlpişorilor, înainte de a se lua o decizie în acest sens în plenul comisiei de circulaţie, trebuie remarcat, pe de o parte, că hotărârile sau avizele acestei Comisii aveau un caracter tehnic, pur consultativ pentru executivul primăriei, hotărârile sau avizele fiind emise tot prin intermediul D.S.P., respectiv tot de către inculpatul M.P.

Mai mult din depoziţiile martorilor M.R.Ş., C.Ş., V.F.M., P.I., V.T. şi C.R.B.C. şi S.F. rezultă că la momentul luării efective a măsurilor de retragere a avizului şi de instalare al stâlpişorilor metalici de protecţie, membrii comisiei de circulaţie luaseră deja anterior în discuţie cele două probleme, însă datorită faptului că nu există o procedură de lucru foarte strictă, aceste chestiuni nu fuseseră consemnate.

Abia după ce reprezentanţii societăţii au formulat căile de atac administrative s-au ratificat şi hotărârile anterioare, existând în acest sens procesele-verbale de şedinţă.

De altfel, dincolo de orice suspiciune, martorii nominalizaţi precizează că situaţia nerespectării dispoziţiilor legale de către SC B.I. SRL era una de notorietate şi că măsurile care s-au impus în final prin montarea elementelor metalice de protecţie ţin de respectarea legii şi protejarea traficului pietonal şi rutier în zonă deoarece s-au produs şi au continuat să se producă accidente multiple în respectiva zonă adiacentă societăţii, generate de nerespectarea spaţiilor de încărcare/descărcare sau de parcare/staţionare din zonă astfel că nu se poate susţine că amplasarea stâlpilor metalici ar fi împiedicat accesul din stradă în incinta imobilului şi s-a afectat în acest sens activitatea comercială a SC B.I. SRL.

Cu atât mai mult, în susţinerile unor martori din lucrări s-a arătat că se putea accede cu autoturismele în incinta societăţii, iar din înscrisuri, rezultă că activitatea comercială a societăţii nu a avut de suferit vreo consecinţă, bilanţurile contabile pe perioada 2000 - 2004 arătând un uşor trend ascendent, în perioada anilor 2000 - 2002 şi o uşoară scădere în perioada 2003 - 2004.

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor P.A., Z.I., G.D., R.F. şi L.C.S. tribunalul a reţinut că inculpatul L.C.S. a declarat că nu era coleg de zonă cu învinuita G.D. şi nu a efectuat control la SC B.I. SRL împreună cu aceasta şi nici nu-şi aminteşte să fi făcut vreun control la societatea menţionată ori altă societate în echipă de trei inspectori, formată din el, G.D. şi R.F.

Inculpata G.D. a declarat că nu a fost efectiv în control, ci pur şi simplu am trecut prin zonă şi pe acea stradă şi a observat anumite nereguli şi că mergând pur simplu pe stradă, în zona SC B.I. SRL, a observat maşini mici parcate pe trotuar, în parcarea societăţii o basculantă descărca nisip şi pe carosabil, în dreptul societăţii, erau parcate nişte maşini.

Inculpatul R.F. a declarat că înainte cu o zi sau două de întocmirea adresei din 30 aprilie 2002, acesta împreună cu colegii săi D.G. şi C.L., a fost pe teren şi a constatat că în zona unde îşi desfăşura activitatea SC B.I. sunt maşini parcate şi aprovizionarea se făcea din carosabil, peste trotuar, în incinta unităţii.

Inculpatul L.C.S. declară că nu a efectuat vreodată control împreună cu G.D., iar aceasta din urmă afirmă că nu au făcut un control, ci doar au trecut prin zonă (pe strada S.) în timp ce învinuitul R.F. a declarat că au făcut control efectiv timp de 30 - 45 minute la depozitul de materiale de construcţii, dar nu au întocmit proces-verbal de constatare.

Toate aceste neconcordanţe sunt înlăturate de inculpaţi prin declaraţiile pe care le-au dat în faza de cercetare judecătorească şi în care afirmă că au efectuat împreună controlul.

Inculpata P.A. a declarat că, zilnic, inspectorii din zonă l-au atenţionat pe administratorul SC B.I. SRL cu privire la acest aspect privind neregulile constatate, dar nu s-a considerat necesară întocmirea unui proces-verbal de constatare ori de contravenţie.

Inculpaţii afirmă că zilnic, în repetate rânduri, au constatat neregulile relevate în adresa din 30 aprilie 2002 şi că astfel de nereguli au existat şi la data de 26 aprilie 2002.

Inculpaţii au declarat că au primit numeroase sesizări din partea cetăţenilor referitor la aspectele invocate în adresă, şi ulterior acestea au fost transmise direcţiilor de specialitate (conform declaraţiilor inculpatelor P.A. şi Z.I. şi a martorilor N.N. şi D.A.).

Tribunalul a reţinut că din probele administrate în apărare respectiv, declaraţiile martorilor, rezultă că inculpaţii s-au prezentat la faţa locului, însă nu în cadrul unui control clasic, ci într-o verificare a modului cum este folosit domeniul public în zona str. S., iar cele constatate de aceştia sunt reale, fapt dovedit şi cu martorii audiaţi în apărare, care au susţinut că din cauza faptului că parcarea societăţii era ocupată de materiale de construcţii şi tiruri care aprovizionau, circulaţia auto şi pietonală în acea zonă şi aşa sensibilă, era împiedicată producându-se mai multe accidente în zonă, în care au fost implicate inclusiv tramvaie.

În acest context, a fost întocmită adresa din 30 aprilie 2002, aceasta cuprinzând constatările reale ale inspectorilor, lipsa întocmirii unui proces-verbal de constatare fiind nerelevantă în acest sens.

Mai mult, există la dosarul cauzei două procese-verbale de constatare, unul încheiat în octombrie 2001, iar unul încheiat la 23 aprilie 2002 de către L.C. şi R.F., prin care aceştia au constatat faptul că la momentul constatării parcarea societăţii era ocupată de materiale de construcţie (nisip, criblură, tablă, cărămidă, blocuri BCA), aspecte necontestate de societate, dimpotrivă procesele-verbale sunt însuşite de aceasta.

În concluzie nu s-a probat în sarcina inculpaţilor P.A., Z.I., G.D., R.F. şi L.C.S. că şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, şi au întocmit adresa din 30 aprilie 2002 fără a exista documente care să ateste realitatea celor consemnate în cuprinsul respectivei adrese care să cauzeze o vătămare intereselor legale ale societăţii B.I. SRL - consecinţa fiind că aceste fapte nu există.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - şi partea civilă SC B.I. SRL.

În apelul parchetului este criticată sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor pentru inexistenţa faptelor, cât timp probele administrate în cauză fac dovada vinovăţiei acestora.

Şi partea civilă SC B.I. SRL a criticat sentinţa dată de tribunal, tot sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor.

Prin Decizia penală nr. 108/P din 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat apelul formulat de apelanta parte civilă SC B.I. SRL prin reprezentant legal B.C.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - S.T. Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 467 din 21 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 1510/118/2007, a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 467 din 21 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 1510/118/2007 şi rejudecând a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.P. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen., rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpaţii:

- T.(P.)A. - pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- Z.I. - pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- G.D. - pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen..

- R.F. - pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

- L.C.-S. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 346 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea - civilă SC B.I. SRL prin reprezentant legal B.C.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe, care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile parţiale avocat oficiu, în cuantum de câte 100 RON s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei în favoarea avocaţi V.C., T.B.C., G.O.P., S.B.A.I., R.T.E., C.L., D.C.E., C.A.M. şi N.E.N.

În baza art. 193 alin. (5) C. proc. pen. a obligat apelanta parte civilă SC B.I. SRL la plata către partea responsabilă civilmente P.M. Constanţa a sumei de 357 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond cu privire la inculpaţii P.E.C., (M.) L.R. şi C.L., sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. este legală şi temeinică, reţinând ca pertinente argumentele avute în vedere de tribunal.

Reţine însă instanţa de apel că în privinţa inculpatului M.P., în mod greşit, instanţa de fond a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., impunându-se achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea, apreciază instanţa de apel că în cazul inculpaţilor P.A., Z.I., G.D., R.F. şi L.C.S., temeiul achitării este art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi nu art. 10 lit. a) C. proc. pen., aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

Faptul că inculpaţii nu au întocmit un proces-verbal de constatare în formular tipizat şi fără a exista un control efectiv nu poate conduce la concluzia că aceştia, cu intenţie, şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, reţinând astfel instanţa de apel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor. Cu privire la latura civilă a cauzei apreciază instanţa că nu a fost probat prejudiciul invocat de partea civilă pentru care a respins, ca nefondată acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi partea civilă S.C. B.I. SRL Constanţa.

1. În recursul parchetului se susţine că, în mod greşit s-a dispus de către instanţa de fond, soluţie menţinută de instanţa de apel, achitarea inculpaţilor P.E.C., (M.) L.R. şi (fostă C.) C.L., pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., cât timp probele administrate în cauză fac dovada faptului că s-a realizat elementul material al infracţiunii de luare de mită prin pretinderea sumei de 60.000.000 lei, cu titlu de sponsorizare cu ocazia efectuării unui control la partea civilă pentru a nu supune societatea la controale repetate soldate cu aplicarea de amenzi.

2. Susţine parchetul că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului M.P., pentru infracţiunile prev. de art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), rap. la art. 248¹ C. pen., respectiv art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), probele administrate în cauză, dovedind vinovăţia acestuia sub aspectul comiterii faptelor ce i se reţin în sarcină.

3. De asemenea, este criticată greşita achitare a inculpaţilor T.(P.)A., Z.I., G.D., R.F. şi L.C.S., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Apreciază parchetul că din actele dosarului rezultă că inculpaţii şi-au încălcat îndatoririle de serviciu prin întocmirea adresei din 30 aprilie 2002, fără a avea o documentaţie justificativă, adresă prin care au propus a nu se elibera autorizaţia de funcţionare pentru depozitul de materiale de construcţii la adresa din str. S., aducând astfel atingere intereselor legale ale S.C. B.I. SRL Constanţa.

Este invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Recurenta parte civilă S.C. B.I. SRL Constanţa nu a motivat în scris recursul, însă a fost susţinut oral de către apărătorul ales, care a achiesat la motivele de recurs ale parchetului, solicitând condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţele superioare în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească stabilind în mod legal şi temeinic că în cauză nu se impune condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile ce li se reţin în sarcină.

1. Referitor la primul motiv de recurs privind greşita achitare a inculpaţilor P.E.C., (M.) L.R. şi (fostă C.) C.L., pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., soluţie dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, apreciază Înalta Curte că nu este fondat.

Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au făcut o analiză judicioasă şi completă a întregului material probator, stabilind în mod cert că infracţiunea de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., nu există.

În mod corect cele două instanţe au sesizat elementele contradictorii existente între declaraţiile martorilor neputându-se stabili cu certitudine momentul solicitării de către inculpaţi a sumei de 60.000.000 lei, persoana căreia i s-a solicitat aceasta suma de bani şi locul unde a fost purtată această discuţie, elemente care nu pot fi lipsite de importanţă pentru a stabili o adevărată stare de fapt.

În condiţiile în care aceste declaraţii sunt singurele probe în susţinerea infracţiunii de luare de mită, neputând fi coroborate şi cu alte probe nu pot fi omise contradicţiile relevate de instanţa de fond şi drept consecinţă declaraţiile martorilor nu pot fi credibile pentru a stabili situaţia reală.

Apreciază Înalta Curte că inadvertenţele existente între declaraţiile martorilor nu pot fi puse pe seama trecerii timpului, aşa cum solicită parchetul în motivele de recurs, cât timp declaraţiile martorilor au constituit temeiul inculpării celor trei inculpaţi, sub aspectul infracţiunii de luare de mită.

Nu există în cauză probe certe, indubitabile, care să dovedească existenţa infracţiunii de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi vinovăţia inculpaţilor sub aspectul comiterii acestei infracţiuni, astfel încât apreciază Înalta Curte că soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este legală şi temeinică.

2. Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat, soluţia de achitare a inculpatului M.P. pentru infracţiunile prev. de art. 248¹ C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), rap. la art. 248¹ C. pen. şi, respectiv art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind legală şi temeinică.

Se reţine în sarcina inculpatului M.P., faptul că, în calitatea sa de director al D.S.P., în lipsa unui act emis de către primarul Municipiului Constanţa şi, în lipsa unei documentaţii a dispus montarea mai multor stâlpişori metalici în faţa punctului de lucru ce aparţine părţii civile S.C. B.I. SRL Constanţa şi prin aceasta s-a creat o gravă vătămare a intereselor legale ale societăţii.

În mod just a apreciat instanţa de apel că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă în sensul că deşi a montat acei stâlpişori de protecţie înainte de a obţine aviz de la comisia de circulaţie, această atitudine a inculpatului este justificată de urgenţa situaţiei create, aspect confirmat de martorii audiaţi în cauză.

Instanţa de apel a realizat o amplă analiză a tuturor declaraţiilor date în cauză cu privire la această situaţie ieşind în evidenţă faptul că circulaţia era tulburată în zona depozitului de materiale, multe camioane parcând pe carosabil fapt ce l-a determinat pe inculpat să ia măsuri înainte de a obţine avizul comisiei, împrejurare ce nu poate conduce la concluzia că inculpatul, cu intenţie, nu şi-ar fi îndeplinit sau şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu.

Este relevantă în acest sens declaraţia martorului M.R.Ş., Primarul municipiului Constanţa, dată în faţa instanţei de fond, în care reţine existenţa unei dispoziţii verbale dată inculpatului M.P., declaraţie care este însă minimalizată de parchet în mod netemeinic.

Înalta Curte apreciază că în mod justificat instanţele inferioare au avut în vedere la pronunţarea soluţiei şi această probă în condiţiile în care nicio dispoziţie legală nu conferă o forţă probantă superioară probelor administrate în faza de urmărire penală în detrimentul celor administrate în faza de cercetare judecătorească, probe administrate în mod direct, nemijlocit şi în condiţii de publicitate.

Susţinerile parchetului în sensul că măsurile luate de către inculpatul M.P. au fost anulate de către instanţele civile nu pot constitui temei al condamnării inculpatului în condiţiile în care instanţa de apel a constatat existenţa faptelor, însă a apreciat în mod justificat că acestea nu au fost comise cu vinovăţie, reţinând astfel lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii.

Şi cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în mod corect instanţa de apel a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, reţinând că aspectele relatate prin adresele la care se face referire în rechizitoriu, nu sunt contrare realităţii.

Astfel, reţine instanţa de apel că prin adresa din 27 mai 2002, emisă sub semnătura inculpatului se arată că în urma verificărilor cetăţenilor şi ale personalului primăriei, privind blocajul în zonă, se va lua în discuţie anularea avizului de funcţionare şi montarea stâlpişorilor în şedinţa din luna iunie 2002, ceea ce s-a şi întâmplat adresă ce a fost înmânată reprezentantului societăţii. În aceeaşi adresă partea civilă este informată că poate obţine relaţii de la D.C.C.

În şedinţa Comisiei de Circulaţie din 26 februarie 2002 s-a avizat atât anularea avizului, cât şi instalarea stâlpişorilor, solicitant fiind Primăria Municipiului Constanţa.

În sensul avizelor date de Comisia de Circulaţie este şi adresa din 30 aprilie 2002 emisă de D.C.C. care consideră ca fiind importantă eliberarea autorizaţiei de funcţionare.

Anterior adresei emisă la data de 27 mai 2002 a fost emisă adresa din 30 aprilie 2002 de către D.A.D.P. - S.A.A.E., în care se cere punctul de vedere al D.S.P. privind funcţionarea depozitului din str. S., adresă ce este însoţită de adresa din 30 aprilie 2002, emisă de D.C.C. şi avizul iniţial al Comisiei de Circulaţie.

Această adresă a fost urmată de adresa din 8 mai 2005, emisă de D.S.P. în care se aduce la cunoştinţa D.A.D.P.P. că din sesizările cetăţenilor, precum şi din constatările personalului D.C.C., partea civilă nu respectă obligaţia de a executa parcarea în incinta proprie, astfel încât ar pierde dreptul de funcţionare, reţinând instanţa de apel că aceste aspecte corespund adevărului, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză.

Prin adresa din 8 mai 2005 emisă de D.S.P. se aduce la cunoştinţa D.A.D.P.P. că în şedinţa din 26 iunie 2002 a fost anulat avizul de funcţionare pentru depozitul din str. S., însă în mod corect reţine instanţa de apel că această adresă este tot un răspuns, cât timp conţine indicativul R cât şi acelaşi număr, la adresa din 30 aprilie 2002 emisă de D.A.D.P.P.

Ca atare din cronologia emiterii adreselor rezultă că acestea nu se referă la propriile constatări ale inculpatului M.P. ci la constatările personalului D.C.C., astfel încât în mod corect a apreciat instanţa de apel că fapta de fals în înscrisuri oficiale există, însă nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, soluţia de achitare dispusă în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art 10 lit. d) C. proc. pen., corespund situaţiei de fapt reţinute de instanţa de apel în baza probelor administrate în cauză.

3. Nici ultimul motiv de recurs invocat de parchet nu este fondat, soluţia de achitare a inculpaţilor P.A., Z.I., G.D., R.F. şi L.C.S., sub aspectul infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., reţinându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii este în deplină concordanţă cu ansamblul probator administrat în cauză.

Astfel, în sarcina inculpaţilor se reţine că fără a realiza un control efectiv au susţinut că au efectuat acest control, iar rezultatul acestui control ar fi constituit cauza anulării avizului de funcţionare a depozitului din str. S.

Înalta Curte reţine că, într-adevăr inculpaţii nu au efectuat un control riguros, însă aspectele invocate în adresa din 30 aprilie 2002 corespund constatărilor personale ale inculpaţilor şi, de asemenea, sunt probate cu declaraţiile martorilor, relevantă în acest sens fiind declaraţia martorului B.C., membru al comisiei şi şef al poliţiei rutiere care a precizat că în zona respectivă se produceau multe accidente uşoare, fiind implicate atât autoturisme cât şi tramvaie şi că societatea nu respecta normele impuse în sensul de a folosi spaţiul care era destinat parcării şi care se află în incinta depozitului, fapt ce determina ca maşinile care deserveau societăţii sau ale clienţilor să desfăşoare activităţi diverse pe carosabil.

Reţine Înalta Curte că, într-adevăr inculpaţii P.A., Z.I., G.D., R.F. şi L.C.S. au dat dovadă de formalism cu ocazia întocmirii documentaţiei referitoare la anularea avizului de funcţionare a depozitului din str. S. aparţinând părţii civile, însă această atitudine nu poate conduce la concluzia că inculpaţii, cu ştiinţă, cu intenţie şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu.

Situaţia consemnată de inculpaţi în adresa din 30 aprilie 2002, a fost dovedită în cauză prin declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, astfel că soluţia de achitare a inculpaţilor pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii este legală şi temeinică.

Faţă de considerentele arătate şi, întrucât nu există alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondate recursurile declarate de parchet şi partea civilă.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - S.T. Constanţa şi de partea civilă SC B.I. SRL Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 108/P din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2011.

Procesat de GGC - AA

← ICCJ. Decizia nr. 2363/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2398/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

ICCJ. Decizia nr. 2365/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2365/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs