ICCJ. Decizia nr. 236/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 236/2011
Dosar nr.526/111/2008
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 46/A din 30 iunie 2010 l-a condamnat pe inculpatul P.V. la pedepse de 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 26 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele raportate la art.16 din aceeaşi lege, art. 37 lit. a) şi art. 74 C. pen.
În baza art. 864 a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 454 din 10 martie 2005 a Judecătoriei Oradea şi a dispus executarea ei alături de pedeapsa rezultantă în urma contopirii, urmând ca inculpatul să execute în final 5 ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 noiembrie 2007 la 11 aprilie 2008.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. f) C. pen. a confiscat de la inculpatul P.V. 12 grame canabis şi 68 pastile ecstasy aflate la camera de corpuri delicte depuse şi păstrate de la B.C.C.O. Cluj.
Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat şi inculpatul S.Z.S. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin.(1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 C. pen. tribunalul a stabilit măsurile de supraveghere cărora este obligat să se supună inculpatul pe durata termenului de încercare.
S-a dedus arestul preventiv de la 19 octombrie 2007 la 11 aprilie 2008.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. iar în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
In data de 30 martie 2007, colaboratorul D. a fost contactat telefonic de inculpatul P.V., care i-a spus că o cunoştinţă de-a sa - cetăţean maghiar - Ş. (identificat ca fiind H.S.) vine în Oradea şi are de vânzare pastile ecstasy.
Colaboratorul D. s-a deplasat în zona localului „Colors", situat în municipiul Oradea, unde în jurul orelor 14,30 a ajuns şi inculpatul P.V., cu un autoturism marca „Ford Scorpio" de culoare neagră, cu numere de înmatriculare maghiare, la volanul căruia era cetăţeanul maghiar S. (H.S.). Inculpatul l-a prezentat pe colaborator cetăţeanului maghiar şi a asigurat traducerea discuţiilor dintre aceştia, raportat la drogurile ce urmau să facă obiectul tranzacţiei (20 pastile extasy), calitatea acestora şi preţul pe bucată, respectiv 14 Euro/pastilă, deoarece conform afirmaţiilor cetăţeanului maghiar, traduse de inculpat, aveau o calitate foarte bună.
Au discutat şi despre o eventuală tranzacţie ulterioară a 1.000 astfel de pastile, la care cetăţeanul maghiar şi-a dat acordul, însă aceasta nu s-a mai finalizat.
H.S. i-a remis colaboratorului D. o cutie cu medicamente în care a afirmat că sunt cele 20 pastile ecstasy şi deoarece cetăţeanul maghiar H.S. i-a cerut colaboratorului să-i remită 250 Euro în această monedă, iar restul de 30 Euro în lei, colaboratorul, cetăţeanul maghiar şi inculpatul P.V. au trecut strada la o casă de schimb valutar unde colaboratorul a schimbat 50 Euro în lei, iar la ieşire i-a înmânat cetăţeanului maghiar suma de 250 Euro şi diferenţa de 30 Euro în lei.
Imediat colaboratorul D. s-a întâlnit cu persoana sa de legătură din cadrul B.C.C.O. Oradea, căreia i-a predat cutia de medicamente primită de la cetăţeanul maghiar şi împreună au deschis-o constatând că în aceasta se găseau 20 pastile ecstasy ambalate într-o folie din aluminiu, având culoarea cărămiziu - maronie cu logo-ul „Bird-stork".
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 381085 din 5 aprilie 2007, emis de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, rezultă faptul că cele 20 pastile ecstasy conţin ca şi substanţe active 3,4 - Methylenedioxymetamfetamin (MDMA) şi Nthylmethylenedioxyamfetamine (MDEA), substanţe ce fac parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 (fil.30 - 32).
Fapta săvârşită de inculpatul P.V. aşa cum a fost descrisă a fost încadrată de prima instanţă în dispoziţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
2. La solicitarea inculpatului P.V., inculpatul S.Z.S. a cumpărat canabis de la numitul T., din Budapesta, Ungaria, în intervalul 20 - 25 octombrie 2007, cu un preţ de 34.500 forinţi, pe care l-a introdus în ţară prin Vama Borş. La trecerea peste frontieră, canabisul se afla într-un pachet de ţigări marca „Sopiane". Canabisul a fost predat inculpatului P.V. contra sumei de 46.000 forinţi, în localitatea Borş.
La data de 25 octombrie 2007, în jurul orelor 11,2o colaboratorul D. a fost contactat telefonic de inculpatul P.V., care i-a relatat faptul că i-a adus ceva şi să se întâlnească în zona localului „Colors", fără să-i spună colaboratorului în timpul discuţiei telefonice despre ce e vorba.
La întâlnirea stabilită, inculpatul P.V. i-a remis colaboratorului D. un pachet de ţigări marca „Sopiane", în care i-a spus că sunt 25 grame de canabis, pe care le-ar fi cumpărat personal din Ungaria la un preţ de 10 Euro/gram şi Ie-a introdus în ţară, solicitându-i colaboratorului un preţ de 300 Euro cu precizarea că, canabisul costă 250 Euro, iar suma de 50 Euro reprezintă câştigul inculpatului pentru procurarea şi introducerea în ţară a drogurilor.
Colaboratorul D. i-a spus inculpatului că nu deţine suficienţi bani pentru a plăti canabisul, dar că are nişte prieteni din Cluj-Napoca, cărora o să le remită drogurile, iar cu banii primiţi de la aceştia o să-i plătească drogurile.
Inculpatul P.V. i-a comunicat colaboratorului că cetăţenii maghiari de la care a procurat canabisul ar mai avea şi haşiş de vânzare şi că sunt de acord să vină în România pentru a se întâlni cu prietenii din Cluj-Napoca ai colaboratorului, urmând să perfecteze telefonic în zilele ce urmau această întâlnire.
După despărţirea de inculpatul P.V., colaboratorul s-a întâlnit cu investigatorul R., căruia i-a remis pachetul de ţigări, fără să-l deschidă.
Investigatorul R. şi ofiţerul de legătură din cadrul B.C.C.O. Oradea au deschis pachetul de ţigări şi au constatat faptul că în acesta se găseau 25 doze de canabis în folie de aluminiu, cu o greutate netă de 6 grame şi nu 25 grame, cum a pretins inculpatul.
A doua zi, în 26 octombrie 2007, colaboratorul D. s-a întâlnit cu ofiţerul de legătură din cadrul B.C.C.O. Oradea, care i-a dat suma de 150 Euro, pentru a o remite inculpatului, deoarece cantitatea cumpărată nu a fost cea spusă de inculpat, sumă din care 100 Euro reprezenta contravaloarea canabisului, iar 50 Euro partea inculpatului pentru diligentele depuse.
În aceeaşi zi, în jurul orelor 15,00, colaboratorul D. s-a întâlnit cu inculpatul P.V. în localul „Colors" şi i-a dat inculpatului suma de 150 Euro primită de la ofiţerul de legătură şi i-a explicat de ce este doar jumătate din suma solicitată de acesta. Inculpatul a fost nemulţumit.
Cu acelaşi prilej, inculpatul P.V. i-a relatat colaboratorului faptul că traficanţii de droguri din Ungaria vor veni în România la data de 29 octombrie 2007, iar colaboratorul să stabilească o întâlnire cu prietenii săi din municipiul Cluj Napoca.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 381260 din 29 octombrie 2007, emis de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, rezultă faptul că în proba cumpărată de colaborator de la inculpatul P.V., în cantitate netă de 6 grame, s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), care face parte din tabelul anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 (fil. 63 - 64).
Cantitatea de 4 grame canabis, rămasă în urma expertizei a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte, Droguri şi Precursori din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, conform Dovezii seria D, nr. 003222 din 5 decembrie 2007 (fil.70).
Fapta inculpatului P.V. de a cumpăra de la S.Z.S. 25 doze de canabis pe care ultimul Ie-a introdus ilegal în ţară şi apoi fapta de a revinde cele 25 doze colaboratorului D, a fost încadrată în dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea ca nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia penală nr. 46/A din 31 iunie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 alin. (1) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul.
Nemulţumit de această hotărâre, inculpatul P.V. a atacat-o cu recurs.
Prin motivele scrise de recurs inculpatul a cerut casarea deciziei şi a sentinţei penale şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond deoarece instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru părţi de natură să influenţeze soluţia, respectiv schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen.
În subsidiar a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi a cerut ca în rejudecarea cauzei Înalta Curte să dispună achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
A susţinut că nu a avut nici o contribuţie la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc comisă de alte persoane, astfel activitatea sa s-a rezumat doar la traducerea discuţiilor între colaboratorul sub acoperire D. şi H.S., persoana care a vândut drogurile - cetăţeanul maghiar nefiind trimis în judecată.
În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 constând în cumpărarea şi vânzarea a 25 doze de canabis, a cerut să fie achitat deoarece fapta nu prezintă pericolul concret al unei infracţiuni.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpat, acesta a cerut să se dea o eficienţă mai mare circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. şi să se reducă pedepsele de 1 an şi 6 luni şi 2 ani închisoare la minimul general.
În fine, a cerut ca să fie înlăturată măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Verificând hotărârile atacate cu recurs, pe baza actelor şi lucrărilor aflate la dosar Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. este nefondat.
Potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, cercetarea judecătorească a fost terminată la 10 aprilie 2010 când s-a trecut la dezbateri. Din conţinutul încheierii de şedinţă din 10 aprilie 2009 aflată la fila 232 dosar rezultă că procurorul şi apărătorul au pus concluzii iar avocat S.I. pentru inculpat a cerut achitarea acestuia pentru fapta din 30 martie 2007 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Nici una din părţi nu a cerut schimbarea încadrării juridice reţinută în rechizitoriu. Pronunţarea a fost amânată la 24 aprilie 2010.
Că este aşa o confirmă notele depuse de inculpat la 24 aprilie 2009 orele 11,45 - fil. 177 dosar tribunal - prin notele scrise întocmite de avocat s-a cerut din nou achitarea pentru fapta prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu motivarea că simpla traducere a discuţiilor între vânzătorul şi cumpărătorul de droguri nu poate fi încadrată în complicitate la trafic de droguri.
În note se arată că în situaţia în care inculpatul a recunoscut că în cutie se aflau droguri, activitatea sa se încadrează în prevederile art. 221 C. pen. şi că se impune schimbarea încadrării juridice.
Potrivit art. 334 C. proc. pen. dacă în cursul judecăţii se constată că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă eventual amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea.
Instanţa nu a considerat că urmează a fi schimbată încadrarea juridică, nici o parte nu a cerut în cursul dezbaterilor schimbarea încadrării juridice aşa încât sub acest aspect hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs vizând pronunţarea unei greşite soluţii de condamnare pentru infracţiunea de complicitate la trafic de droguri ca urmare a unei grave erori de fapt nu este fondat.
Spre deosebire de inculpat care încearcă şi în recurs să-şi minimalizeze participarea la realizarea vânzării - cumpărării de droguri, instanţele au reţinut corect şi au motivat convingător că activitatea inculpatului P.V. nu s-a redus doar la traducerea discuţiilor.
Astfel, inculpatul P.V. în instanţă la 10 martie 2008 a declarat că la 30 martie 2007 s-a întâlnit cu H.S. care i-a cerut să vândă droguri în România, că martorul a refuzat dar apoi a acceptat să-l pună în legătură cu o altă persoană. Aşa se face că I-a prezentat pe S. care îi ceruse de mai multă vreme să-l pună în legătură cu cineva care poate aduce droguri în România. Inculpatul a asigurat şi traducerea convorbirii deoarece S. nu vorbea ungureşte. Mai mult decât atât, inculpatul a intermediat şi ajutat ca în cursul acelei întâlniri între H. şi S. să se discute de o tranzacţie ulterioară pentru o cantitate mare - 1.000 pastile de ecstasy. Tot inculpatul a fost cel care i-a însoţit pe cetăţeanul maghiar şi colaborator la o casă de schimb valutar unde s-a schimbat suma de 30 Euro în lei.
Potrivit art. 26 teza I-a C. pen. „complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală", inculpatul a înlesnit vânzarea de droguri de către cetăţeanul ungur H.S., unui cetăţean român – S. - droguri care s-a constatat prin analize că sunt droguri de mare risc prevăzute în tabelul nr. 1 din Legea nr. 143/2000, adică MDMA.
Nici motivul de recurs referitor la greşita condamnare pentru cumpărarea şi revânzarea cantităţii de 25 grame de canabis, pentru că fapta nu ar prezenta pericolul social al unei infracţiuni nu este fondat. Cu excepţia situaţiei în care se ridică chestiunea pericolului pe care îl prezintă fapta unei persoane care cumpără droguri pentru consumul propriu, orice operaţiune începând de la cultivare şi până la vânzarea de droguri indiferent că sunt de risc sau de mare risc prezintă un pericol social deosebit. Chiar legiuitorul a prevăzut pentru astfel de fapte, pedepse de la 3 la 15 ani în cazul drogurilor de risc şi de la 10 la 20 de ani în cazul drogurilor de mare risc.
Inculpatul a săvârşit pe lângă infracţiunea pentru care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) raportat la art. 181) C. pen. şi o altă infracţiune mai gravă, aceea prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În condiţiile în care inculpatul este recidivist şi i s-a revocat măsura suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse de 3 ani nu poate fi pusă în discuţie lipsa pericolului.
Pedepsele au fost corect individualizate de prima instanţă şi nu se impune reducerea lor aşa cum a solicitat inculpatul prin cel de-al patrulea motiv de recurs.
Astfel, pe de o parte, prin aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 tribunalul a avut în vedere pentru infracţiunea cea mai gravă, complicitate la trafic de droguri de mare risc art. 26 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - limite reduse de la 10 la 20 de ani la 1/2, adică între 5 şi 10 ani. La aceste pedepse aplicând dispoziţiile art. 76 lit. b) C. pen. a operat o reducere de 3 ani, ajungând aproape la minimul de 1 an aşa încât critica inculpatului este neîntemeiată.
În fine, nici cererea de suspendare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara nu poate fi primită. Atâta vreme cât recursul inculpatului este privit ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, urmează ca în baza deciziei să se emită mandat pentru executarea pedepsei de 5 ani prin privare de libertate. Odată cu emiterea mandatului şi punerea lui în executare măsura rămâne automat fără obiect.
Recursul urmează să fie respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. iar recurentul obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 46/A din 29 iunie a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2351/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2364/2011. Penal → |
|---|
