ICCJ. Decizia nr. 2323/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2323/2011
Dosar nr. 4263/1/2011
Şedinţa publică din 8 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă.
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
A. Prin încheierea de şedinţă din 05 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 4713/109/2010, în baza art. 300/2 şi art. 160/b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor E.M., E.V., E.M.F. şi D.L.
Instanţa investită cu soluţionarea apelurilor declarate în cauză a constatat că măsura a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi se impune menţinerea ei, întrucât subzistă temeiurile care au determinat-o.
Astfel, a constatat că se menţin în continuare temeiurile art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât inculpaţii sunt judecaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În raport de dispoziţiile art. 5 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
In speţă, pericolul pentru ordinea publică este apreciat în raport de gravitatea faptelor pentru care sunt judecaţi inculpaţii, de modalitatea în care se presupune că au acţionat - profitând de handicapul fizic al unor persoane, pe care le-au exploatat în scopul obţinerii unor venituri ilicite, recurgând la ameninţarea şi supravegherea permanentă a lor.
Pe de altă parte, instanţa de apel a avut în vedere faptul că inculpaţii, neavând ocupaţie, îşi asigurau mijloacele de existenţă prin obligarea părţilor vătămate la practicarea prostituţiei, acţionând într-un grup bine organizat.
În plus, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar, inculpatul E.M. nu se află la primul contact cu legea penală, suferind anterior şi alte condamnări.
Totodată, instanţa de apel a apreciat că ordinea publică trebuie înţeleasă şi ca reacţie a cetăţenilor cu privire la comiterea unor asemenea fapte penale, de natură a crea un sentiment de insecuritate în rândul lor, în lipsa unei reacţii ferme din partea organelor îndrituite să o facă.
Pentru aceste considerente, instanţa de apel a apreciat că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi impun în continuare privarea lor de libertate, aceasta cu atât mai mult cu cât inculpaţii au fost condamnaţi în primă instanţă la pedepse privative de libertate, în condiţiile în care au recunoscut săvârşirea faptelor, motiv pentru care s-a făcut aplicarea în cazul fiecăruia dintre cei patru apelanţi a dispoziţiilor art. 320/1 C. proc. pen.
B. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii D.L., E.M.F., E.M. şi E.V., solicitând, prin intermediul apărătorilor, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate, întrucât temeiurile avute iniţial în vedere nu mai subzistă, iar până la soluţionarea definitivă a cauzei beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.
Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt nefondate.
Inculpaţii au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, iar prin sentinţa penală nr. 131 din 15 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 4713/109/2010 s-a dispus condamnarea, alături de alţi inculpaţi, a inculpaţilor:
- E.M., în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 320/1 C. proc. pen., art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate în condiţiile disp. art. 57 C. pen.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen., în sensul că au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive;
- E.V., în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 320/1 C. proc. pen., art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate în condiţiile disp. art. 57 C. pen.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen., în sensul că au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatei şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive;
- E.M.F., în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
In baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 320/1 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturi lor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate în condiţiile disp. art. 57 C. pen.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen., în sensul că au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive;
- D.L., în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001, art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen., art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate în condiţiile disp. art. 57 C. pen.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen., în sensul că au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive.
ÎNALTA CURTE constată că, astfel cum în mod just a reţinut şi Curtea de Apel Piteşti, temeiurile care au determinat luarea şi ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu au încetat să existe. Faţă de gravitatea faptelor, de împrejurările în care au fost comise, de importanţa valorilor sociale lezate, precum şi impactul negativ pe care l-ar avea asupra colectivităţii lipsa unei reacţii ferme a autorităţilor judiciare faţă de persoanele care săvârşesc acest gen de fapte, în mod corect, instanţa de apel a apreciat în mod corect că sunt probe certe, fiind întrunite condiţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi art. 5 alin. (1) din CEDO - Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în sensul că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă o ameninţare efectivă pentru ordinea publică, iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu a fost depăşită durata rezonabilă a arestului preventiv, caracterul rezonabil al acestei măsuri neputând fi evaluat în mod abstract, ci ţinând cont de circumstanţele şi complexitatea cauzei. în cauză, recurenţii - inculpaţi au fost arestaţi preventiv la data de 28 iulie 2010, 3 august2010 şi, respectiv, 4 august2010, astfel că durata detenţiei provizorii nu poate fi considerată ca depăşind termenul rezonabil impus de jurisprudenţa europeană şi naţională, având în vedere circumstanţele şi complexitatea cauzei.
În consecinţă, pentru aceste considerente, recursurile declarate de inculpaţi împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii - inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.L., E.M.F., E.M. şi E.V. împotriva încheierii de şedinţă din 05 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 4713/109/2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 232/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2334/2011. Penal → |
|---|
