ICCJ. Decizia nr. 2334/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2334/2011
Dosar nr. 9096/100/2010
Şedinţa publică din 9 iunie 201.
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 48 din 25 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Maramureş, în dosarul nr. 9096/100/2010, s-a dispus:
În baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. condamnarea inculpatului G.V. la pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) şi art. 73 lit. b) - art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 320 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul şi la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de tentativă de omor.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 ani şi 4 luni închisoare, sporită la 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus, din durata pedepsei aplicate, perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 13 decembrie 2010 la zi.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunurilor folosite la săvârşirea infracţiunilor, respectiv, un topor şi un scaun de lemn, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Serviciului de Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Maramureş.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a sentinţei.
În temeiul art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns acţiunea civilă formulată de părţile civile P.M., şi P.I.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume, reprezentând contravaloarea asistenţei medicale acordată părţii vătămate P.I.:
- 1254, 81 lei, precum şi dobânda legală aferentă, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea efectivă, către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Maramureş;
- 2991,12 lei, precum şi dobânda legală, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea efectivă, către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă "Dr. Constantin Opriş" Baia Mare;
- 185 lei, către partea civilă Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 20 noiembrie 2010, victima P.Ş. şi partea vătămată P.I. s-au deplasat la locuinţa inculpatului G.V., situată în judeţ Maramureş, unde se afla şi martorul T.C. Aceştia au consumat împreună băuturi alcoolice, iar la un moment dat, partea vătămată şi victima P.Ş. au început să-i reproşeze inculpatului faptul că ar fi avut o relaţie cu o femeie din localitate.
La un moment dat, discuţia dintre inculpat, partea vătămată şi victimă a devenit mai agresivă, fără apariţia unor acte de violenţă.
Urmare discuţiilor contradictorii dintre părţi şi pe fondul consumului excesiv de alcool, partea vătămată P.I. s-a ridicat de la masă şi l-a prins de braţ pe inculpatul G.V., încercând să îl lovească.
Atitudinea brutală manifestată de partea vătămată i-a creat inculpatului temerea că va fi lovit, astfel că s-a ridicat şi a luat un topor pe care îl ţinea în cameră.
Inculpatul a revenit lângă masă şi le-a aplicat mai multe lovituri în zona capului cu acel topor, atât părţii vătămate P.I., cât şi victimei P.Ş. După ce coada toporului s-a rupt, inculpatul a continuat să lovească victima cu un scaun de lemn, aplicând mai multe lovituri de mare intensitate.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 387/179 din 2 decembrie 2010 întocmit de Cabinetul de Medicină Legală Sighetu Marmaţiei, moartea numitului P.Ş. a fost violentă şi s-a datorat unei dilacerări cerebrale post traumatism cranio-cerebral acut, cu fractură de bază a craniului, hematom subdural bazai şi hemoragie subarahnoidiană extinsă.
De asemenea, s-a constatat că victima prezenta multiple leziuni la nivelul capului şi toracelui, produse prin loviri active, repetate, cu corpuri dure cu suprafeţe limitate şi proiectare ulterioară la sol cu loviri de planuri dure, rol tanato-generator.
Totodată, din raportul de constatare medico-legală nr. 1175 din 6 decembrie 2010 întocmit de Serviciul Medico - Legal Judeţean Baia Mare, s-a constatat că partea vătămată P.I. a suferit leziuni traumatice în zona parietal stângă şi care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale, putând fi produse prin lovire cu un corp contondent, posibil tăietor-despicător. S-a concluzionat că leziunile pot data din 23 noiembrie 2010, fără a fi pusă în primejdie viaţa victimei.
In raport de starea de fapt reţinută şi de probele administrate, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului G.V. realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul G.V., solicitând desfiinţarea acesteia şi reţinerea stării de provocare pentru ambele infracţiuni, cu consecinţa reducerii pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 34/A din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. cu privire la fapta săvârşită de inculpat asupra victimei P.Ş., nefiind îndeplinite condiţiile legale.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul G.V., invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen. şi schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. (parte vătămată P.I.), întrucât leziunile produse nu i-au pus viaţa în primejdie.
De asemenea, a invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reţinerea stării de provocare şi în ceea ce priveşte infracţiunea de omor săvârşită asupra victimei P.Ş.
S-a arătat că inculpatul fusese ameninţat în locuinţa sa de către victimă, fapta fiind comisă pe fondul unei puternice tulburări.
Examinând cauza în raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul inculpatului este fondat, în limita considerentelor ce urmează:
Din probele administrate în dosarul cauzei rezultă că incidentul din 23 noiembrie 2010 a avut loc la locuinţa inculpatului G.V., acesta fiind vizitat de victima P.Ş. şi de partea vătămată P.I.
Pe fondul consumului de alcool şi a discuţiilor contradictorii, partea vătămată P.I. s-a ridicat de la masă, l-a prins pe inculpat de braţ şi a încercat să îl lovească.
În acest context, inculpatul a reacţionat, pe fondul stării de teamă provocată de partea vătămată P.I., lovind ambele victime cu toporul.
Reacţia inculpatului a fost spontană, exercitând acte de violenţă în acelaşi timp, fără întrerupere, asupra ambelor victime.
Ca atare, în mod nejustificat, instanţele au reţinut starea de provocare numai în ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă de omor săvârşită asupra părţii vătămate P.I., dispoziţiile art. 73 lit. b) fiind pe deplin aplicabile şi în raport de infracţiunea de omor.
Sub acest aspect, este de menţionat că trimiterea în judecată a inculpatului a avut loc cu reţinerea stării de provocare în privinţa ambelor infracţiuni descrise în rechizitoriu, în dispozitivul actului de sesizare nefăcându-se nicio menţiune în ceea ce priveşte săvârşirea numai a uneia dintre infracţiuni în stare de provocare.
Se constată, astfel, că după încadrarea juridică a faptelor săvârşite de către inculpat, procurorul a menţionat incidenţa în cauză a prevederilor art. 73 lit. b), fără a restrânge aplicabilitatea circumstanţei legale la una din cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului.
Ca urmare, în condiţiile în care judecata s-a desfăşurat după procedura simplificată, iar din probele administrate la urmărirea penală, cu referire la declaraţiile inculpatului şi ale martorului ocular T.C., rezulta că şi victima omorului exercitase acte de violenţă anterior ripostei inculpatului, instanţele anterioare nu erau în drept să înlăture din beneficiul inculpatului circumstanţa atenuantă legală, în absenţa unei cercetări judecătoreşti care să modifice starea de fapt reţinută prin rechizitoriu.
Ca atare, hotărârile sunt criticabile şi urmează a fi reformate prin reţinerea stării de provocare pentru ambele infracţiuni comise de inculpatul G.V.
În ceea ce priveşte critica inculpatului privind schimbarea de încadrare juridică a faptei din infracţiunea de tentativă de omor în infracţiunea de vătămare corporală - parte vătămată P.I., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.
Inculpatul a lovit partea vătămată P.I. cu un topor - obiect apt să producă moartea unei persoane - de la o distanţă mică şi într-o zonă vitală.
Toate aceste elemente justifică încadrarea faptei în infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, Înalta Curte constată că nu există temeiuri care să justifice reducerea pedepselor, limitele stabilite de prima instanţă având corespondent în gravitatea faptelor comise şi periculozitatea socială a inculpatului.
Raportat însă la cuantumul pedepselor stabilite şi la toate cele circumstanţe ale comiterii faptelor, precum şi buna conduită a inculpatului înainte şi după formularea acuzaţiilor, consideră că se impune înlăturarea sporului de 1 an şi 8 luni închisoare, pedeapsa rezultantă de 13 ani şi 4 luni închisoare fiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 385/15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 34/A din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Va casa Decizia şi, în parte, sentinţa penală nr. 48 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Maramureş, secţia penală, numai în ceea ce priveşte omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. şi adăugarea sporului de pedeapsă.
Rejudecând în aceste limite, se va face aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen. şi art. 320/1 C. proc. pen., menţinând pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare aplicată de prima instanţă.
Va înlătura sporul de 1 an şi 8 luni închisoare, inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 13 ani şi 4 luni închisoare.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Se va deduce reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 13 decembrie 2010 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 193 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 34/A din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează Decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 48 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Maramureş, secţia penală, numai în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi adăugarea sporului de pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare la pedeapsa rezultantă de 13 ani şi 4 luni închisoare.
Rejudecând, în aceste limite.
Face aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen. şi art. 320 C. proc. pen. şi menţine pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare aplicată de prima instanţă.
Înlătură sporul de pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul G.V. să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani şi 4 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 decembrie 2010 la 9 iunie 2011.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2323/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2351/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
