ICCJ. Decizia nr. 2380/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2380/2011

Dosar nr. 6595/30/2010

Şedinţa publică din 14 iunie 2011

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 577 din 10 decembrie 2010 Tribunalul Timiş, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat inculpatul B.V., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, la: 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 66 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160^b alin. (1), (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând de la 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat inculpatul U.F., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, la 3 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat inculpatul U.F., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului, la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul U.F. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, astfel că inculpatul execută pedeapsa rezultantă de: 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, a aplicat inculpatului U.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat inculpatul M.I.D., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, la 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi a dispoziţiilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 cu privire la fapta inculpatului M.I.D.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., art. 17 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea a 497, 9 grame de canabis şi a 468 grame canabis şi rezină de canabis.

În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea drogurilor mai sus menţionate cu păstrarea de contraprobe.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

În data de 19 mai 2010, la insistenţele numitului P.R.R., acesta s-a întâlnit la benzinăria OMW din mun. Lugoj cu inculpatul B.V. şi i-a solicitat cantitatea de 500 grame de canabis. Acesta a fost de acord şi s-a deplasat la imobilul situat în municipiul Lugoj, judeţul Timiş, unde s-a întâlnit cu U.F., care era proprietarul apartamentului, şi cu M.I.D., cărora le-a spus că P.R.R. doreşte să cumpere cantitatea de 500 grame de canabis. Deoarece cei doi au fost de acord cu propunerea făcută, din subsolul apartamentului, U.F. a luat drogurile şi le-a predat lui M.I.D. care după ce le-a verificat, le-a înmânat inculpatului B.V.. Acesta a luat drogurile şi s-a deplasat la benzinăria OMW din mun. Lugoj, unde s-a întâlnit cu P.R.R. şi s-a urcat în maşina acestuia. Aici, B.V. i-a predat lui P.R.R., 500 grame de canabis, primind în schimb suma de 3000 de Euro, care era compusă din bancnote marcate cu substanţe chimice de către organele de anchetă şi ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal (fila 13).

Imediat după efectuarea schimbului, organele de anchetă au intervenit şi i-au prins în flagrant pe cei doi. Asupra lui P.R.R. s-a găsit cantitatea de 500 grame de canabis, iar suma de 3000 de Euro marcată, a fost găsită la inculpatul B.V. (proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante fila 9-11).

În timp ce organele de cercetare penală îndeplineau formalităţile specifice flagrantului, inculpaţii M.I.D. şi U.F., care îl aşteptau pe B.V. să vină cu banii, l-au sunat pe cel din urmă şi l-au întrebat ce se întâmplă. Inculpatul B.V., a stat de vorbă cu M.I.D., căruia i-a spus că a fost prins şi i-a cerut să fugă, astfel cum rezultă din procesul verbal privind notele convorbirilor telefonice interceptate în cauză în data de 19 mai 2010, ora 16.29, aflat la fila 94,95 dosar urmărire penală. Deoarece s-au speriat, inculpaţii M.I. şi U.F. au părăsit municipiul Lugoj, cu o maşină condusă de către inculpatul M.I.D., însă au fost opriţi şi reţinuţi de un filtru al poliţiei, în localitatea Soceni, judeţul Caraş Severin la o distanţă de aproximativ 40 de km de municipiul Lugoj (proces verbal fila 14-15). După prinderea celor trei inculpaţi, în baza autorizaţiilor nr. 102,103,104 din 19 mai 2010, emise de către Tribunalul Timiş, s-au efectuat percheziţii în locuinţele acestora. La domiciliul inculpatului U.F. s-a găsit o cultură de canabis compusă din mai multe plante puse în ghivece, precum şi aproximativ 250 grame de canabis şi 220 grame de haşiş.

În timpul efectuării percheziţiei, la locuinţa inculpatului U.F., au apărut minorii de 16 ani, J.R.G. şi S.M.M., care intenţionau să cumpere droguri de la inculpat. Prin probele aflate la dosar s-a stabilit că minorul J.R.G. a cumpărat şi anterior droguri de la inculpat.

Probele ridicate de la inculpatul B.V. cu prilejul realizării flagrantului, au fost supuse constatărilor tehnico-ştiinţifice şi potrivit raportului nr. 984170 din 10 iunie 2010, emis de către BCCO Timişoara, Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor, acestea conţineau cantitatea de 497,9 grame de canabis (raport de constatare, fila 62-63). De asemenea, au fost supuse constatărilor tehnico-ştiinţifice şi probele ridicate din locuinţa inculpatului U.F. iar potrivit raportului nr. 984171 din 11 iunie 2010, întocmit de către BCCO Timişoara, Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor (raport de constatare, fila 64-67), acestea conţineau stupefiante din categoria drogurilor de risc, respectiv canabis şi rezină de canabis (468 grame).

Concludente în sensul celor mai sus menţionate sunt ansamblul probelor administrate în dosar, respectiv: Procesul verbal de prindere în flagrant şi procesul verbal de marcare şi înseriere al bancnotelor; procesul verbal de percheziţie domiciliară şi planşa foto, din care rezultă că la locuinţa inculpatului U.F., s-au găsit droguri şi plante de canabis ; buletinul de analiză toxicologică nr. 97/TV din 10 iunie 2010, emis de către IML Timişoara, din care rezultă că inculpatul M.I.D., fiind supus examenelor de laborator, a fost găsit pozitiv pentru tetrahidrocanabinol (fila 70); declaraţiile date la urmărirea penală de minorii J.R.G. şi S.M.M., care au arătat că au cumpărat droguri de la inculpatului U.F. (filele 40-43), declaraţii la care deşi s-a revenit parţial la instanţă aspectele la care s-a revenit nu se coroborează cu celelalte probe, astfel că instanţa le reţine ca exprimând adevărul pe cele date la urmărirea penală deoarece se coroborează cu celelalte dovezi de la dosar.

De asemenea, s-a reţinut ca fiind relevante cu privire la starea de fapt mai sus arătată şi aspectele care rezultă din convorbirile telefonice efectuate de inculpatului B.V., convorbiri interceptate în baza ordonanţei confirmată de judecător, convorbiri din care reiese că la data de 18 mai 2010 şi 19 mai 2010, între inc. B.V. şi numitul P.R.R., au existat mai multe convorbiri telefonice în care cei doi au stabilit să se întâlnească (convorbirile din data de 18 mai 2010, ora 19.06 - fila 86 şi 19 mai 2010, ora 12.43 - fila 88). Din conţinutul convorbirilor rezultă şi că inc. M.I.D. a fost informat despre distribuirea de stupefiante efectuată de către B.V., în sensul că la data de 19 mai 2010, ora 12.55, (fila 88-89), cel din urmă, l-a contactat telefonic pe M.I.D., şi i-a spus „vine ăsta de la Timişoara...omu!" (este vorba de întâlnirea cu P.R.R.), iar după predarea drogurilor, B.V. l-a sunat pe M.I.D. şi i-a spus „...ăsta n-o avut toţi banii...tre să se întoarcă...!", fapt care l-a nemulţumit pe inculpat, (convorbirea din data de 19 mai 2010, ora 16.11 - fila 93). După prinderea în flagrant a inculpatului B.V., acesta i-a spus inculpatului M.I.D. să fugă (convorbirea din data 19 mai 2010, ora 16.29, fila 94). Chiar dacă în discuţiile menţionate nu se face referire expresă la droguri, se reţine că aceste aspecte care rezultă din convorbirile telefonice, coroborate cu celelalte probe de la dosar, dovedesc împrejurarea că la data de 19 mai 2010, inculpatului B.V. şi M.I.D., au fost implicaţi în traficul cu stupefiante.

Inculpaţii B.V. şi U.F., în declaraţiile date în faza de urmărire penală au recunoscut că au distribuit droguri, iar inculpatul M.I.D. nu a recunoscut implicarea sa în distribuirea drogurilor către, P.R.R., arătând că numai a asistat la discuţia celor doi inculpaţi, în care s-a vorbit despre tranzacţia cu stupefiante.

Având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv împrejurările concrete în care inculpaţii au comis faptele, gradul ridicat de pericol social al acestor fapte, cât şi persoana fiecărui inculpat, respectiv faptul că inculpaţii B.V. şi U.F. nu au antecedente penale, iar inculpatul M.I.D., are antecedente penale, precum şi atitudinea oscilantă a inculpaţilor pe parcursul procesului penal cu privire la faptele comise, i-a condamnat pe inculpaţii B.V. şi M.I.D. pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, la câte o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru fiecare inculpat şi s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 66 C. pen.

Totodată în raport de criteriile de individualizare menţionate, l-a condamnat pe inculpatul U.F. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la o pedeapsă de 3 ani închisoare, precum şi pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, la o pedeapsă de 1 an închisoare. întrucât aceste fapte au fost comise în concurs real, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul U.F. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, astfel că inculpatul execută pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 61uni închisoare.

În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a aplicat inculpatului U.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii B.V., M.I.D. şi U.F.

Inculpatul B.V. prin avocat ales, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau în subsidiar, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 86 C. pen.

Fapta sa nu prezintă un pericol social ridicat în contextul în care a fost instigat de martorul P.R. la săvârşirea infracţiunii şi întreaga activitate a fost supravegheată şi controlată de organele de anchetă.

La individualizarea pedepsei şi a modului de executare a acesteia prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că inculpatul B.V. nu are antecedente penale, având conform probatoriului până la săvârşirea faptei un comportament bun în societate, imediat după realizarea flagrantului a cooperat cu organele de anchetă.

Inculpatul U.F., prin avocat ales a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând, condamnarea inculpatului pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina sa la o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, înlăturarea sporului la pedeapsa rezultantă şi aplicarea unei pedepse rezultante apropiată cu arestul preventiv executat.

În motivare a susţinut că pedeapsa aplicată de prima instanţă este excesivă în special prin modul de executare raportat la circumstanţele reale de săvârşire a faptei şi la circumstanţele personale ale inculpatului.

Prima instanţă a reţinut în justificarea sancţiunii gradul de pericol social ridicat al faptelor comise şi atitudinea oscilantă a inculpatului, deşi acesta nu are antecedente penale, a avut o conduită bună înainte de săvârşirea faptelor şi a recunoscut măcar parţial faptele reţinute în sarcina sa.

Inculpatul M.I.D., prin avocat ales, a solicitat, admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu el a săvârşit infracţiunea pentru care a fost condamnat, sau în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv lipseşte latura obiectivă a infracţiunii.

A susţinut că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanţă nu a fost dovedită, cu excepţia înregistrărilor de convorbiri telefonice, care însă singure nu pot dovedi dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăţia inculpatului.

În subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse la minimul special prevăzut de lege sau sub minimul special şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât dispoziţiile art. 86¹ C. pen. permit un asemenea mod de executare.

Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia nr. 537A din 14 martie 2011 a admis apelurile declarate de inculpaţi.

A desfiinţat hotărârea atacată şi rejudecând a redus pedepsele aplicate inculpaţilor B.V. şi M.I.D. la 3 ani închisoare.

A înlăturat sporul de 6 luni închisoare aplicat la pedeapsa stabilită ca urmare a contopirii şi a dispus ca inculpatul U.F. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul M.I.D.

Prin motivele de recurs scrise a cerut casarea deciziei şi rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Timişoara, pentru motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 3 C. proc. pen., a existat un caz de incompatibilitate. A arătat că judecătorul care a emis autorizaţia de interceptare a convorbirilor telefonice a participat la soluţionarea apelului. A mai arătat că încheierea prin care s-a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice nu este însoţită de minută, caz de nulitate.

În situaţia în care Înalta Curte va aprecia că nu există motivul de incompatibilitate care să atragă casarea, a cerut să fie achitat conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârşită de el ci de ceilalţi inculpaţi, sau în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. - lipseşte latura obiectivă.

În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹. Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă, au dat încadrarea juridică legală faptei săvârşite de inculpat iar instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei, stabilind pedeapsa la minimul special prevăzut de text.

Critica privind incompatibilitatea judecătorului care a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice, iar apoi a participat la soluţionarea apelului este nefondată.

Prin art. 47 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. se prevede că judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs, de asemenea nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată.

Autorizarea interceptărilor telefonice nu poate fi asimilată cu soluţionarea unei cauze sau cu antepronunţarea. Când a dorit-o legiuitorul a interzis judecătorului să participe la judecarea unei cauze şi este cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Potrivit acestui text, judecătorul este incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale.

Critica privind greşita condamnare pentru o infracţiune pe care nu a săvârşit-o este şi ea nefondată.

Din declaraţiile succesive date de inculpatul U.F. la 19 mai 2010, 20 mai 2010 şi 13 iulie 2010 rezultă fără dubiu că drogurile şi plantele de canabis au fost ale lui Moroşan Ioan care i le-a înmânat coinculpatului. Acesta a precizat „am deţinut drogurile la domiciliul meu, la rugămintea lui M.".

Inculpatul B.V. a declarat şi el la 19 mai 2010 şi mai apoi în 20 mai 2010 în două declaraţii una luată de procuror, cealaltă de judecător cu ocazia luării măsurii arestării că drogurile aparţineau inculpatului M.I. Mai mult de atât inculpatul a relatat că este consumator ocazional de droguri încă din anii studenţiei 1998 - 2000, că nu a consumat droguri până în primăvara anului 2009 când a reluat fumatul de droguri şi că a primit droguri de la „I." aflând cu ocazia audierii că acesta se numeşte M.I.D.

Inculpaţii şi-au modificat declaraţiile în cursul cercetării penale când au încercat prin susţineri contradictorii să acrediteze ideea că inculpatul M.I.D. nu a participat în vreun fel la săvârşirea infracţiunii şi că planta de canabis aparţinea inculpatului B. dar era crescută şi îngrijită de U. Au susţinut că l-au acuzat pe M., aflaţi sub influenţa drogurilor şi urmare promisiunii făcute de poliţişti că vor avea o situaţie mai uşoară.

Aceste declaraţii au fost înlăturate motivat de instanţe, în primul rând având în vedere că inculpaţii au fost audiaţi separat la intervale apreciabile de timp şi admiţând că la prima audiere se aflau sub influenţa drogurilor, la audierile ulterioare fiind şi arestaţi acest lucru nu s-a mai întâmplat. Inculpaţii au relatat aşa cum s-a arătat în cele ce preced aceeaşi situaţie de fapt şi că drogurile erau ale inculpatului M.

Implicarea inculpatului M.I.D. în traficul de droguri rezultă şi din convorbirile telefonice avute cu B.V. în zilele de 18 mai, 19 mai şi 20 mai, înainte, în timpul şi după livrarea drogurilor de către inculpatul B. şi prinderea lui în flagrant. Avertizat de cele întâmplate inculpatul a părăsit municipiul Timişoara, plecând înspre Reşiţa. Referitor la încercarea de a se sustrage, inculpatul U.F. a declarat că în timp ce împreună cu J. (adică inculpatul M.) îl aşteptau pe B. să vină cu banii de le droguri - 300 Euro – J. a vorbit la telefon cu B. şi acesta i-a dat de înţeles că este cu poliţişti. în situaţia dată au hotărât să fugă şi au plecat cu maşina lui M. către municipiul Reşiţa şi pe drum M. i-a cerut să arunce telefonul pe geam, lucru pe care l-a făcut însă după circa 40 de km au fost opriţi de poliţişti.

Pedeapsa aplicată inculpatului, care a avut o atitudine procesuală total nesinceră, situată la limita minimului special, este justă şi nu există motive care să justifice cererea inculpatului de a fi redusă sau de a se dispune suspendarea executării sale sub supraveghere.

Recursul urmează a fi respins conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385¹⁷ alin. (1) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2010 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.D. împotriva deciziei penale nr. 53/A din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 mai 2010 la 31 mai 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 iunie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 2376/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2384/2011. Penal. Traficul de influenţă... →

ICCJ. Decizia nr. 2380/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2380/2011. Penal