ICCJ. Decizia nr. 2376/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2376/2011
Dosar nr. 5260/99/2010
Şedinţa publică din 14 iunie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 550 din 25 octombrie 2010 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul M.E. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 şi art. 76 lit. b)C. pen.
S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 4 aprilie 2010.
A fost confiscat obiectul folosit la săvârşirea faptei.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul M.E., în vârstă de 35 de ani, necăsătorit, locuieşte într-un imobil construit prin forţe proprii.
În acelaşi sat locuiesc şi părinţii săi, M.G. şi C., ce au probleme grave de sănătate, mama fiind paralizată şi imobilizată la pat de mai mulţi ani, iar tatăl suferă de osteoporoză în stadiu avansat.
Victima M.C., în vârstă de 32 de ani, fratele mai mic al inculpatului, locuia cu părinţii săi, iar din copilărie a avut un comportament anormal, ce a dezvoltat mai târziu comportamente deviante (nerespectarea autorităţii parentale, conflicte frecvente cu cei din jur, consum de alcool timpuriu), care fără un ajutor de specialitate a condus în final la agravarea comportamentului distructiv şi auto distructiv al acestuia, care, în ultima perioadă, s-a concretizat în manifestări agresive faţă de părinţii săi, pe care îi lovea permanent, şi în distrugerea obiectelor din casă.
Momentele violente ale victimei s-au desfăşurat şi la domiciliului inculpatului, unde M.C., în cursul lunii martie 2010, a distrus uşa de intrarea în casă, precum şi mai multe geamuri, distrugeri ce au fost constatate cu ocazia cercetării la faţa locului.
Comportamentul agresiv al victimei M.C. s-a repetat şi în data de 3 aprilie 2010, ajunul zilei de „înviere", în care, fiind în stare de ebrietate, în jurul orelor 15,00, şi-a lovit tatăl şi a răsturnat-o pe mama sa, cu tot cu saltea de pe patul în care stătea, fiind paralizată.
După aceasta a părăsit domiciliul, cu căruţa aparţinând fratelui său, inculpatul M.E., a mers prin sat, în diferite locuri unde a consumat băuturi alcoolice, fapt dovedit de alcoolemia pe care o prezenta victima, în momentul decesului, de 2,85 %o. La orele 19,30, a mers la domiciliul inculpatului, a băgat căruţa în curte, dar din cauza stării de ebrietate a mânat cei doi cai cu oiştea şi hamurile într-un rând de viţă de vie, în care animalele s-au încurcat, existând posibilitatea de ştrangulare.
În tot acest timp, inculpatul M.E. a fost la părinţii săi pentru a-i ajuta în gospodărie cu pregătirile specifice pentru Sărbătorile Pascale. Între orele 13,00 şi 15,30, a mers cu oile la pădure, iar, la revenirea la domiciliul părinţilor i-a găsit bătuţi de către fratele său, M.C., şi a stat cu aceştia până la orele 19,00, când a plecat spre domiciliul său. Ajuns acasă, a observat că, în rândurile de viţă-de-vie, erau încurcaţi caii, drept pentru care a mers în casă şi a luat un cuţit pentru a tăia hamurile, şi, astfel, să elibereze caii.
În momentul în care se afla lângă cai, din urmă a fost ajuns de fratele său, victima M.C., care a început să-l lovească cu un bici peste spate. Inculpatul s-a întors spre fratele său, şi văzând că acesta intenţiona să-l lovească din nou cu biciul, având mâna dreaptă ridicată, 1-a înjunghiat o singură dată cu cuţitul în zona toraco-abdominală, perforând diafragma, ficatul, capsula renală dreaptă şi hemiperitoneul, după care a fugit spre poartă, aruncând cuţitul în iarbă, unde a şi fost găsit de anchetatori.
Victima M.C. s-a deplasat singură până în casă şi s-a întins pe un pat din bucătărie, unde a fost găsit de inculpat, care, văzând starea gravă în care se găsea fratele său, a mers la un vecin, respectiv la numitul V.L., pe care l-a rugat să-i transporte fratele cu autoturismul la un spital. Deşi martorul V.L. într-o primă fază a fost de acord, după ce a văzut starea victimei a anunţat, prin serviciul de urgenţe 112, Salvarea.
Până la sosirea medicilor, victima M.C. a decedat, prin raportul de necropsie nr. 627/2010 întocmit de I.M.L. Iaşi, concluzionându-se că „moartea victimei a fost violentă, s-a datorat insuficienţei cardio-circulatorii acute consecutive unei plăgi înjunghiate toraco-abdominale cu perforarea diafragmei, ficatului, capsulei renale drepte şi hemoperitoneului, leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă cu un obiect tăietor-înţepător; în sângele prevalat de la cadavru s-a evidenţiat o alcoolemie de 2,85 %o."
Cheltuielile de înmormântare au fost suportate, în cea mai mare parte, din economiile băneşti ale inculpatului, iar în ceea ce priveşte partea suportată de numitul M.O., fratele cel mare al inculpatului, acesta a declarat că nu înţelege să participe în procesul penal ca parte civilă, pentru a fi despăgubit.
De asemenea, M.O., în calitate de frate al victimei cât şi M.G., în calitate de tată al acesteia, au declarat că nu doresc daune morale de la inculpat.
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Mihail Grigore Sturdza" din Judeţul Iaşi, prin adresa cu nr. 705053 din 07 octombrie 2010, a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză, pentru cheltuielile ocazionate de deplasarea echipajului medical în cazul victimei M.C., întrucât este o instituţie de utilitate publică.
Inculpatul a adoptat, în faţa instanţei, în esenţă, o poziţie procesuală corespunzătoare, recunoscând înjunghierea victimei dar negând faptul că a dorit să-l omoare, ci doar a dorit să-l împingă pentru a nu-l mai lovi cu biciul.
Acest aspect, însă, este lipsit de relevanţă în planul încadrării juridice, rezultatul acţiunii de lovire activă cu un obiect tăietor-înţepător fiind clar determinat în conţinutul raportului de expertiză medico - legală anterior menţionat.
Cât priveşte profilul socio-moral al inculpatului, înscrisul în circumstanţiere ataşat în cursul judecăţii (a se vedea caracterizarea preotului paroh de la fila 27 dosar), dar şi referatul de evaluare, întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă tribunalul Iaşi îl descriu ca fiind o persoană cu orientare pro socială, apreciat în comunitate pentru comportamentul echilibrat şi interesul pentru muncă.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţă, a fost dovedită, pe deplin, cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto anexă, din care rezultă poziţia căruţei şi cabalinelor, respectiv acestea erau imobilizate într-un rând de vie din curte, locul în care fost găsit cuţitul folosit de inculpat, locul în care a fost găsită victima, şi faptul că alături a fost găsit şi biciul folosit de aceasta; raportul medico - legal de necropsie nr. 627 din 19 mai 2010 a I.M.L. Iaşi; declaraţiile martorilor: V.L., care a precizat că inculpatul i-a cerut ajutorul să ducă victima la spital, întrucât „a înţepat-o puţin cu cuţitul", cuţit pe care inculpatul îl avea în mână; M.O. şi M.G., fratele şi respectiv tatăl inculpatului, care au făcut referiri la comportamentul distructiv al victimei dar şi violent, în relaţia cu părinţii, şi mai ales la comportamentul acestuia din data de 03 aprilie 2010; declaraţiile date de inculpat, de recunoaştere a faptei.
În drept, fapta inculpatului M.E. care, în seara de 03 aprilie 2010, fiind lovit cu un bici de către fratele său M.C., ce se afla într-o stare avansată de ebrietate, l-a înjunghiat cu un cuţit, o singură dată, în abdomen, provocându-i leziuni interne, care la scurt timp au condus la deces, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1), lit. c) C. pen.
Evident că, în cauză, nu există probe că inculpatul ar fi acţionat cu intenţia directă de a ucide victima (respectiv nu există date că inculpatul ar fi prevăzut şi urmărit expres să cauzeze decesul părţii vătămate).
Însă, modalitatea în care s-a comis fapta imputată acestuia relevă, fără echivoc, că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă [conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen.], adică a prevăzut rezultatul faptei sale şi deşi nu 1-a urmărit expres, a acceptat posibilitatea producerii lui. Cu alte cuvinte, lovind victima cu un cuţit într-o zonă vitală a corpului, respectiv cea a abdomenului, deşi nu a urmărit să cauzeze decesul acesteia, a prevăzut că există posibilitatea producerii morţii şi a acceptat acest lucru.
În cauză s-a reţinut circumstanţa atenuantă legală a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Astfel, conflictul a fost început de către partea vătămată, care l-a agresat primul pe inculpat, lovindu-1 cu partea metalică a unui bici peste spate, deşi inculpatul nu dorea decât să elibereze caii ce erau încurcaţi în sârma de la rândul de vită-de-vie. Dacă la acestea se mai adaugă şi starea avansată de ebrietate în care se găsea victima şi agresarea din acea zi a părinţilor, apare pe deplin justificată apariţia stării de puternică tulburare ce a pus stăpânire pe inculpat.
Faţă de aspectele de fapt şi de drept s-a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în parte specială pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a motivat că gradul de pericol social concret al faptei comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere importanţa valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, respectiv prin folosirea unui obiect tăietor-înţepător, prin lovirea într-o zonă vitală a corpului, de faptul că victima era fratele inculpatului, şi nu în ultimul rând urmarea produsă, respectiv pierderea unei vieţi.
Instanţa a avut în vedere şi faptul că acesta a recunoscut comiterea faptei, iar anterior săvârşirii acesteia a avut, potrivit referatului de evaluare şi a caracterizării depuse la dosar, o conduită corespunzătoare în societate, având o relaţie bună cu membrii comunităţii, nu are antecedente penale, şi şi-a câştigat în mod onest principalele mijloace de existenţă.
Faţă de cele arătate, prima instanţă a constatat că reeducarea, reinsertia socială a inculpatului nu poate avea loc decât prin stabilirea şi, ulterior, aplicarea a unei pedepse cu închisoarea cu executare efectivă în regim de detenţie, dozată în funcţie de circumstanţele reale şi personale sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., cu efectul cuprins n art. 76 lit. b) C. pen.
S-a aplicat, în baza dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen., şi pedeapsa complementară a interzicerilor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani. împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, care a criticat-o ca fiind netemeinică sub aspectul întinderii pedepsei pe care urmează să o execute. A susţinut că faţă de existenţa stării de provocare, de conduita generală violentă a victimei faţă de membrii familiei pedeapsa aplicată este prea mare.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 21 din 1 februarie 2011a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat sentinţa în latura penală şi rejudecând a reţinut în favoarea inculpatului şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi în baza art. 76 lit. a) C. pen. a redus pedeapsa de la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termen legal, inculpatul a atacat-o cu recurs.
Prin motivele de recurs scrise a criticat Decizia şi sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 şi art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
A susţinut în esenţă că : instanţele de judecată au făcut o greşită aplicare a legii condamnându-1 pentru infracţiunea de omor calificat. A susţinut că nu a acţionat cu intenţia de ucide victima nici măcar cu intenţie indirectă, nu a avut nici un moment reprezentarea rezultatului letal şi nu a acceptat în mod conştient producerea lui.
Aflat în faţa unui pericol grav lovit puternic cu biciul, din cauza tulburării şi temerii a lovit pentru a se apăra nu pentru a ucide, aspect neluat în seamă de instanţe care trebuiau să reţină că s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen. - legitimă apărare.
Cu toate că prima instanţă a reţinut că a săvârşit fapta într-o puternică stare de tulburare provocat de victimă iar instanţa de apel, în plus, circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., pedeapsa nu a fost just individualizată.
Ţinând seama că provocarea din partea victimei era permanentă, de substanţă, concretă şi intensă, se impunea o reducere substanţială a pedepsei, mult către minimul prevăzut art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Recursul este fondat numai în ce priveşte greşita individualizare a pedepsei - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. pen.
Prima instanţă a reţinut pe baza probelor administrate că victima, fratele mai mic al inculpatului, locuia împreună cu părinţii şi mai ales în ultima perioadă pe fondul consumului de băuturi alcoolice, avea manifestări agresive faţă de părinţi pe care îi lovea în permanenţă şi distrugea bunurile din casă. Victima avut astfel de comportări violente şi faţă de inculpat, în cursul lunii martie 2010 a distrus uşa şi mai multe geamuri de la casa inculpatului.
În ziua de 3 aprilie 2010, în ajunul Paştelui, aflat în stare de ebrietate şi-a bătut din nou părinţii apoi a plecat cu căruţa în sat unde a consumat băuturi alcoolice (la autopsie s-a constatat o alcoolemie de 2,85%o. Seara, în jurul orelor 19,30 a mers cu căruţa la casa inculpatului şi din cauza stării de ebrietate a mânat caii cu oiştea şi hamurile într-un rând de vie în care animalele s-au încurcat existând riscul de strangulare.
În aceeaşi zi inculpatul a muncit, s-a pregătit de Paşte şi venind de la câmp, a trecut pe la părinţi pe care i-a găsit bătuţi. Inculpatul a stat cu părinţii după care a mers acasă unde a găsit caii încurcaţi în viţa-de-vie, astfel că a luat un cuţit din casă pentru ca să taie hamurile.
În timp ce a ajuns la cai, a fost ajuns din urmă de fratele său - victima - care l-a lovit cu partea metalică a biciului peste spate moment în care inculpatul s-a întors şi văzând că victima avea mâna cu biciul ridicată pentru a-l lovi din nou l-a lovit cu cuţitul în torace, după care a fugit înspre poartă. Victima a intrat în casă şi s-a întins pe pat, unde a fost găsită de inculpat care văzând că starea ei este gravă a apelat la vecinul său V.L., audiat ca martor în cauză pe care l-a rugat să-i ducă fratele la spital. Martorul a acceptat iniţial a mers în casa inculpatului şi văzând că starea victimei este foarte gravă a sunat la numărul „112" Salvarea.
Până la sosirea medicilor victima a decedat.
Cheltuielile de înmormântare au fost suportate în cea mai mare parte din economiile băneşti ale inculpatului.
În raport de declaraţiile martorilor, a conţinutului referatului de evaluare şi a caracterizării depusă la dosar prima instanţă a reţinut în ce-l priveşte pe inculpat că a avut şi are o conduită corespunzătoare în societate, având o relaţie bună cu membrii comunităţii şi şi-a câştigat în mod onest principalele mijloace de existenţă.
Această prezentare succintă a stării de fapt cum şi a celor două persoane implicate în conflictul care a dus la moartea uneia, este necesară pentru a stabili dacă inculpatul s-a aflat sau nu în stare de legitimă apărare aşa cum prevăd dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. pen. şi dacă pedeapsa a fost just individualizată.
Înalta Curte având în vedere actele şi lucrările dosarului apreciază că în mod corect s-a reţinut că inculpatul a lovit ca urmare a unei grave provocări din partea victimei, tulburarea fiind produsă în primul rând de faptul că în ajunul Paştelui, victima - frate şi-a bătut părinţii iar la puţin timp fără motiv l-a agresat şi pe inculpat.
Atacul victimei, lovirea cu biciul şi starea de ebrietate în care se afla nu întrunesc condiţiile cerute de art. 44 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 44 alin. (3) din acelaşi cod. Este fără îndoială că atacul a fost material, direct şi injust însă el nu a pus în pericol grav viaţa inculpatului.
Din modul în care s-a desfăşurat conflictul dintre cei doi fraţi, relatat de inculpat, alte persoane nu au fost de faţă, inculpatul lovit s-a întors şi văzând că victima vrea să-l lovească din nou cu biciul, având cuţitul, cu care încerca să taie hamurile, în mână, inculpatul a aplicat o singură lovitură nu în inimă ci la întâmplare, perforând diafragma, ficatul şi capsula renală.
În mod corect şi temeinic prima instanţă a reţinut că inculpatul nu a prevăzut şi urmărit producerea rezultatului letal însă a putut să prevadă că lovind cu cuţitul în zona toracelui rezultatul se putea produce, adică a acţionat cu intenţie indirectă.
Date fiind împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea, având în vedere că instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpatului motivat şi circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., Înalta Curtea apreciază că redozarea pedepsei în apel trebuia concretizată printr-o reducere substanţială a pedepsei.
Aşa fiind, urmează ca admiţând recursul declarat de inculpat pedeapsa de 8 ani închisoare să fie redusă la 5 ani închisoare, pedeapsă considerată suficientă pentru ca inculpatul să fie reeducat şi să-şi atingă scopul acela de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.
Celelalte dispoziţii ale deciziei urmează să fie menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.E. împotriva deciziei penale nr. 21 din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului M.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (2) C. pen. pe care îl reduce de la 8 ani închisoare la 5 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 aprilie 2010 la 14 iunie 2011.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2364/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2380/2011. Penal → |
|---|
