ICCJ. Decizia nr. 2501/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2501/2011
Dosar nr. 3078/1/2011
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin Decizia penală nr. 848 din 11 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 996/44/2007, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.L. împotriva deciziei penale nr. 30/A din 12 februarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Din referatul întocmit de Biroul de Executări Penale al Tribunalului Galaţi rezultă că MEPI nr. 177 a fost emis la data de 13 martie 2009, condamnatul având de executat o pedeapsă rezultantă de 12 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. Executarea pedepsei a început la 28 mai 2009.
2. Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 lit. d) C. proc. pen., condamnatul D.L. a formulat contestaţie în anulare la data de 29 martie 2011, fără a detalia motivele pe care îşi întemeiază cererea.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i)1, cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1).
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 388 C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) – c) şi e) poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar în cazul prevăzut de art. 386 lit. d) poate fi introdusă oricând.
În cauză, Decizia penală nr. 848 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost pronunţată la data de 11 martie 2009, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 177 a fost emis la data de 13 martie 2009, executarea a început la data de 28 mai 2009, iar cererea de contestaţie în anulare a fost formulată la data de 29 martie 2011, fiind înregistrată la această instanţă la 8 aprilie 2011.
În raport de aceste date, Înalta Curte constată, pe de o parte, că cererea de contestaţie întemeiată pe cazul prev. art. 386 lit. d) C. proc. pen., deşi este formulată în termen, nu este motivată, iar instanţa nu a putut identifica existenţa unei alte hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă; pe de altă parte, examinând contestaţia şi sub aspectul celorlalte cazuri prev. de art. 386 din acelaşi cod, Curtea constată că cererea nu este formulată în termenul de 10 zile prev. de art. 388 alin. (1) C. proc. pen.
Ca atare, pentru toate aceste motive, văzând şi dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul D.L. şi îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.L. împotriva deciziei penale nr. 848 din 11 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 996/44/2007.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2498/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 252/2011. Penal → |
|---|
