ICCJ. Decizia nr. 2497/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2497/2011
Dosar nr.759/122/2009
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 204 din 14 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Giurgiu s-a dispus în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. condamnarea inculpatului C.I.G. la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu nu a înţeles să se sesizeze cu privire la extinderea urmăririi penale privind pe numitul D.A. în calitate de instigator.
A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată V.E.M., dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 6000 euro, în echivalent în lei, reprezentând daune materiale şi 30.000 Euro daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti suma de 12.714, 7 lei cheltuieli de spitalizare, cu dobânzile legale până la achitarea integrală a sumei.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat în folosul statului un cuţit corp delict.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 13 decembrie 2007, partea vătămată V.G.M., împreună cu un grup de tineri din oraşul Buftea, s-a deplasat în localitatea Palanca, judeţul Ilfov, pentru a petrece seara la discoteca „Cool". În jurul orelor 3.00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în curtea discotecii a avut loc o busculadă între acest grup de tineri şi câţiva oameni de ordine, între care inculpatul C.I.G. În timpul incidentului, partea vătămată, încercând să se îndepărteze, s-a urcat la volanul autoturismului „Dacia break" cu care venise, însă a fost urmărit de inculpat, care a încercat să deschidă portiera. Inculpatul a lovit cu mânerul unui cuţit în geam, spărgându-l, apoi, după ce a deschis portiera prin interior, a tras-o afară pe partea vătămată şi i-a aplicat două lovituri cu cuţitul în abdomen.
Actele medico-legale au stabilit că viaţa victimei a fost salvată doar datorită intervenţiei prompte şi calificate a medicilor, care au tratat-o pe parcursul perioadei de spitalizare, dar victima a rămas cu o infirmitate permanentă, prin pierderea splinei.
B. Inculpatul a declarat apelul de faţă împotriva sentinţei, prin avocat ales, susţinând, în principal, că nu a lovit partea vătămată, iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei. Sub aspectul laturii civile, a arătat că este exagerat de mare cuantumul daunelor morale la care a fost obligat.
Partea civilă V.G.M. a declarat, de asemenea, apel împotriva sentinţei, solicitând trimiterea cauzei la parchet în vederea efectuării de cercetări cu privire la numitul D.A., patronul discotecii din localitatea Palanca, acesta fiind cel care i-a instigat pe bodyguarzi să lovească şi a determinat astfel comiterea infracţiunii.
Prin Decizia penală nr. 279/A din 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C.I.G. şi partea vătămată V.G.M. împotriva sentinţei penale nr. 204 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Giurgiu.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs numita C.M., fără a-l motiva în scris sau oral.
De asemenea, în cauză a declarat recurs inculpatul, prin intermediul apărătorului ales, aducând critici prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi solicitând, în esenţă, achitarea întrucât nu inculpatul este cel care a lovit partea vătămată, iar, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei având în raport circumstanţele sale personale.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele.
I. Recursul declarat în cauză de numita C.M. este inadmisibil.
Aceasta întrucât, pe de o parte, deşi este mama inculpatului, nu are calitatea de a declara recurs pentru inculpat, nefăcând parte dintre persoanele care pot face recurs, în conformitate cu prevederile art. 385/2 rap. la art. 362 C. proc. pen. Singurul caz în care, ca mamă a inculpatului, ar fi putut exercita calea de atac în numele acestuia, era în situaţia în care avea calitatea de reprezentant legal al acestuia, dar cum inculpatul era major la data săvârşirii faptei, nu ne aflăm în această ipoteză.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de C.M. pe care, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
II. Recursul inculpatului C.I.G., ce vizează achitarea acestuia întrucât nu este autorul faptei şi, în subsidiar, reducerea pedepsei, este nefondat.
1. Sub primul aspect, Înalta Curte constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au făcut o corectă examinare a materialului probator administrat în cauză (declaraţiile martorilor V.I.G., A.D., L.G.C., C.S.B. şi T.I., coroborate cu declaraţiile părţii vătămate şi actele medico-legale), în conformitate cu dispoziţiile art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei – constând în aceea că, la data de 14 octombrie 2007, pe fondul unui conflict în discotecă, inculpatul C.I.G. a urmărit partea vătămată V.G.M. ce se urcase într-un autoturism marca Dacia Break, pe scaunul de la volan, a lovit în geam cu mânerul unui cuţit pe care îl avea în mână, spărgându-l, apoi, după ce a deschis portiera prin interior, a tras afară partea vătămată şi i-a aplicat două lovituri cu cuţitul în abdomen, după are a aruncat cuţitul corp delict peste gardul unui cimitir din apropiere -, încadrarea juridică dată acesteia – tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. - şi vinovăţia inculpatului. Cum simpla susţinere a inculpatului în sensul că nu a aplicat lovituri victimei, el neieşind din discotecă, nu este de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăţie expuse mai sus (martorii V.I.G., A.D., L.G.C., C.S.B. şi T.I. au declarat atât la urmărirea penală cât şi în instanţă că l-au văzut pe inculpat când a înjunghiat pe partea vătămată în abdomen şi, deşi nu-l cunoşteau, l-au identificat cu ocazia prezentării pentru recunoaştere de pe planşa fotografică, ca fiind autorul infracţiunii), Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul acestuia.
2. Sub aspectul individualizării pedepsei, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont atât de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, astfel cum au fost expuse mai sus, de urmările produse (leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30-40 zile de îngrijiri medicale, au pus în pericol viaţa părţii vătămate şi constituie infirmitate fizică), de gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite de inculpat, dar şi de circumstanţele personale ale acestuia – necunoscut cu antecedente penale, s-a sustras urmăririi penale, fiind dat în urmărire internaţională. Prin raportare la condiţiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată, de 8 ani închisoare, a fost just dimensionată şi este aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază critica formulată de inculpatul C.I.G. privind greşita individualizare a pedepsei, ca neîntemeiată, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate, în cuantum de 8 ani închisoare, asigură realizarea funcţiilor educativă şi de exemplaritate, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, constatând, pe de o parte, că acesta a comis cu vinovăţie fapta reţinută în sarcina sa, iar, pe de altă parte, că pedeapsa aplicată este bine dozată şi nu se justifică modificarea acesteia, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de C.M. împotriva deciziei penale nr. 279/A din 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.G. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenta C.M. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat C.I.G. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2493/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2498/2011. Penal → |
|---|
