ICCJ. Decizia nr. 2554/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2554/2011
Dosar nr. 5191/1/2011
Şedinţa publică din 24 iunie 201.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 8391/99/2010 a fost menţinută starea de arest a inculpatului T.C.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 142 din 8 martie 2011 a Tribunalului Iaşi inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., reţinându-se că la 27 septembrie 2010, în loc public i-a aplicat părţii vătămate S.V. o lovitură cu cuţitul în abdomen cauzându-i o „plagă penetrantă abdominală cu interesare hepatică", care a pus în pericol viaţa victimei şi a necesitat 23-30 zile de îngrijiri medicale şi a considerat că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul T.C., care, prin apărător, a susţinut că măsura arestării preventive nu se mai justifică şi a solicitat revocarea acesteia şi judecarea în stare de libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impune în continuare privarea de libertate instanţa, prin încheiere motivată, dispune menţinerea stării de arest.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reţinută legal în baza condamnării pronunţate de un tribunal competent.
Din analiza actelor dosarului rezultă că arestarea inculpatului T.C. a fost dispusă de Tribunalul Iaşi în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. la 5 octombrie 2011 existând motive verosimile de a bănui că acesta, la 27 septembrie 2010 a comis tentativa la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând în aceea că, aflându-se la un iarmaroc, a agresat-o pe partea vătămată S.V. lovind-o cu pumnii şi picioarele, apoi a înjunghiat-o cu cuţitul în abdomen, cauzându-i o leziune penetrantă cu interesare hepatică, primejdioasă pentru viaţă.
Aceste motive verosimile au dobândit certitudine şi având în vedere probele de vinovăţie administrate, Tribunalul Iaşi a dispus condamnarea inculpatului.
Ţinând seama de probatoriul cauzei şi de soluţia de condamnare pronunţată de tribunal, se constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar menţinerea acesteia de către Curtea de Apel Iaşi, sesizată cu apelul inculpatului este pe deplin justificată şi conformă cu dispoziţiile legale evocate mai sus şi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică derivat din natura, gravitatea şi rezonanţa în comunitate a faptelor săvârşite de inculpat.
De asemenea, se mai constată că luarea unei măsuri alternative neprivative de libertate, ar genera riscul ca inculpatul să comită noi infracţiuni, să împiedice buna desfăşurare a procesului penal şi să tulbure ordinea publică.
Prin urmare criticile formulate de recurentul inculpat nu sunt întemeiate.
Faţă de cele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.C., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva încheierii din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 8391/99/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 252/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2614/2011. Penal → |
|---|
