ICCJ. Decizia nr. 2493/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2493/2011
Dosar nr. 201/39/2011
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 39 din 16 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava s-a respins cererea formulată de inculpatul I.S., de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
A fost condamnat inculpatul I.S. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplic. art. 71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 2 mai 2010 până la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
S-a luat act că partea vătămată M.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză şi nu a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare (onorariu avocat).
S-a confiscat de la inculpatul I.S. suma de 550 lei.
A fost obligat inculpatul să plătească.
- părţii civile H.H., sumele de 7.000 (şapte mii) lei reprezentând daune materiale şi 10.000 (zece mii) lei, cu titlu de daune morale;
- părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou" Suceava, suma de 767,64 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare (ocazionate cu internarea lui H.C.D.), cu dobânda legală până la achitarea integrală a debitului;
- statului, suma de 6.978,83 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care 978,83 lei aferentă urmăririi penale, iar 6.000 lei din faza cercetării judecătoreşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, din 21 iunie 2010, inculpatul I.S. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în seara zilei de 1 mai 2010, în jurul orelor 19:30, partea vătămată M.L. din municipiul Suceava a intrat într-un magazin alimentar situat lângă restaurantul „HAVANA LUCHIAN" din cartierul Burdujeni, de unde a cumpărat conform declaraţiilor sale o sticlă cu bere de 2 litri şi o ciocolată. În momentul în care a ieşit din magazin, intenţionând să se deplaseze spre domiciliul său, amplasat la câteva sute de metri, M.L. a fost acostat de către inculpatul I.S., acesta propunându-i să-i îi facă cinste cu băutură, să meargă la un local din apropiere. Partea vătămată nu a fost de acord cu propunerea inculpatului, cerând să fie lăsat în pace, întrucât nu doreşte să consume băuturi alcoolice. Inculpatul a devenit insistent, s-a apropiat de partea vătămată „gudurându-se de aceasta", spunându-i să consume băuturi alcoolice, întrucât sunt vecini de cartier. În acel moment, I.S. i-a sustras din buzunarul de la pantaloni suma de 600 lei, îndepărtându-se de partea vătămată. Important de precizat este faptul că activitatea infracţională a inculpatului a avut loc într-un interval de timp foarte scurt, iar imediat după sustragerea banilor, partea vătămată a fost atenţionată de către prietenul şi colegul său de muncă, H.E., persoană care şi-a făcut cumpărăturile din acel magazin alimentar. Susnumitul a atenţionat-o pe partea vătămată că buzunarul drept al pantalonilor este ieşit, spunându-i să vadă dacă nu cumva „B." (porecla inculpatului I.S.) i-a sustras vreo sumă de bani.
Conform declaraţiei martorului H.E., acesta l-a văzut şi auzit pe M.L. cum îi spunea lui I.S. să fie lăsat în pace şi să-şi vadă de treaba lui, iar la întrebarea „Ce treabă a avut cu B.?", L. i-a răspuns că nu ştie, doar s-a îmbrâncit în el fără nici un motiv. Sesizând şi realizând totodată că I.S. i-a sustras suma de 600 lei, partea vătămată M.L. a plecat în fugă, în urmărirea acestuia, pentru a-i cere socoteală şi pentru a-şi recupera prejudiciul. Văzând că este urmărit, inculpatul a grăbit pasul şi în încercarea de a scăpa de urmăritor, s-a deplasat pe strada N., în imediata apropiere a locuinţei părţii vătămate. În dreptul imobilului nr. 13B, M.L. l-a ajuns pe inculpat, l-a prins cu o mână de haină, cerându-i pe un ton imperativ să îi restituie suma de bani sustrasă. I.S. i-a spus părţii vătămate că nu i-a sustras nici o sumă de bani, moment în care a introdus mâna în buzunarul dreapta-faţă al pantalonilor, a scos un teanc de bani pe care i-a introdus în buzunarul pantalonilor de la spate, remiţându-i părţii vătămate suma de 50 lei. M.L. a luat această sumă de bani, cerându-i în continuare şi diferenţa, moment în care H.C.D. – persoană care se afla pe o bancă din dreptul imobilului sus-amintit, la o distanţă de aproximativ 2 m de cei doi, a intervenit în favoarea părţii vătămate, cerându-i inculpatului să îi restituie vecinului său banii sustraşi.
Trebuie precizat faptul că H.C. juca table pe băncuţa din faţa imobilului 13B cu numitul S.E., ambii au fost de faţă şi au asistat la discuţiile şi îmbrâncelile care au avut loc între inculpat şi partea vătămată M.L. Întrucât I.S. refuza cu vehemenţă să restituie suma de bani, H.C.D. s-a ridicat de pe băncuţă, îndreptându-se spre inculpat, adresându-i-se „Dă-i banii la om!". În momentele imediat următoare, după ce în prealabil i-a spus să nu se bage întrucât nu este treaba lui, inculpatul l-a lovit puternic pe H.C. cu pumnul la nivelul feţei. Urmare a loviturii, acesta s-a prăbuşit la pământ, lovindu-se cu capul de dalele confecţionate din beton. Inculpatul a luat-o la fugă, făcându-se nevăzut printre blocurile şi străduţele din apropiere, iar H.C. a fost ajutat de către M.L. şi S.E. să se ridice de jos, fiind aşezat pe acea băncuţă.
Având în vedere starea gravă în care se afla victima (conform declaraţiilor martorilor, sângera abundent la nivelul capului), la faţa locului a apărut un echipaj al ambulanţei, aceasta fiind transportată de urgenţă la Spitalul judeţean Suceava, unde după câteva ore, a încetat din viaţă.
Conform raportului de necropsie nr. 222/C din 02 mai 2010, întocmit de S.M.L. Suceava, medicii legişti au concluzionat că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, fractură de bază de craniu. S-a stabilit de asemenea că, leziunile au putut fi produse prin lovire cu un mijloc sau corp contondent în regiunea orbitară dreaptă, urmată de căderea şi proiectarea victimei pe o suprafaţă dură neregulată, cu impact cranian. Leziunile au fost sigure şi direct letale (f. 24 - 26).
Audiat fiind în cauză, inculpatul I.S. a adoptat o poziţie procesuală nesinceră, recunoscând parţial fapta comisă, declarând că i-a aplicat o singură palmă victimei, întrucât aceasta îi adresase injurii. Inculpatul a negat cu vehemenţă sustragerea sumei de bani de la partea vătămată M.L., arătând dimpotrivă că a primit de la aceasta de bună-voie suma de 50 lei, bani pe care i-a restituit ulterior (f. 59, 61).
S-a mai avut în vedere de organul de urmărirea penală că inculpatul I.S. este cunoscut cu antecedente penale, conform fişei de cazier, acesta a fost condamnat prin s.p. nr. 128 din 16 februarie 2007 a Judecătoriei Suceava la pedeapsa de 6 luni închisoare, sub aspectul comiterii infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. (f. 66).
De asemenea, prin Ordonanţa nr. 2384/P/2006 din 18 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de I.S. pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. şi aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 200 lei (f. 95).
Susţinerile inculpatului nu au nici un suport probatoriu şi vin în contradicţie cu întregul material probator administrat în cauză (declaraţii martori oculari, declaraţiile părţii vătămate).
Partea vătămată M.L., a precizat că, deşi nu şi-a recuperat prejudiciul, nu înţelege să se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 550 lei (f. 37).
Partea civilă H.H., tatăl victimei H.C.D., a arătat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 6000 lei, bani ce reprezintă cheltuieli ocazionate cu înmormântarea fiului său (f. 30).
Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv: procese verbale de sesizare din oficiu (f. 3, 4-6); raport de eveniment (f.7); proces verbal de cercetare la faţa locului, planşa fotografică aferentă şi schiţa locului faptei (f. 8-20); concluzii provizorii medico-legale (f. 22); raport de necropsie nr. 222/C din 02 mai 2010 (f. 24-26); declaraţii parte vătămată M.L. (f. 28,29, 31-35, 37); declaraţie parte civilă H.H. (f. 30); declaraţiile martorilor (f. 40-41, 42-44, 45-46, 47, 48-49, 50-51); xerocopii act notarial şi certificat de moştenitor puse la dispoziţie de partea vătămată M.L. (f. 38,39); rezoluţii de începere a urmăririi penale (f. 57); ordonanţe de reţinere şi ordonanţe de punere în mişcare a acţiunii penale nr. 468/P/210 (f. 68, 69); referat cu propunere de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpat (f.70); mandat de arestare preventivă şi încheierea de şedinţă nr. 9A din 03 mai 2010 emise de Tribunalul Suceava (f.71,73-76); referat cu propunere pentru prelungirea duratei arestării preventive (f.77); încheierea de şedinţă nr. 52PA din 26 mai 2010 a Tribunalului Suceava prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului I.S. (f. 79 - 85); certificat de cazier judiciar privind pe inculpatul I.S. (f. 64-66); rechizitoriul nr. 2247/P/2006 din data de 16 octombrie 2006 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava (f. 89-94); ordonanţa nr. 2384/P/2006 din data de 18 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava (f. 95); declaraţiile inculpatului I.S. (f. 52, 53-56, 59-61, 62-63); proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 107), prima instanţă a reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi de drept, ca cea descrisă în actul de sesizare.
Pe parcursul soluţionării cauzei, unul din apărătorii inculpatului, a solicitat completarea raportului de constatare medico-legală nr. 222/C din 2 mai 2010 privind moartea violentă a lui H.C.D., de către S.M.L. Suceava, răspuns care a fost înaintat instanţei cu adresa nr. 543/A din 21 octombrie 2010 (f. 158 ds.fond).
Ulterior, acelaşi apărător al inculpatului, a solicitat ca IML Iaşi – Comisia de avizare şi control al actelor medicale, să verifice, evalueze, analizeze şi să avizeze din punct de vedere ştiinţific conţinutul şi concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 222/C din 2 mai 2010 al S.M.L. Suceava, care a fost completat prin actul medico-legal nr. 543/A din 21 octombrie 2010.
Cu adresa nr. 23280 din 21 decembrie 2010, IML Iaşi – Comisia de avizare şi control a actelor medico-legale (f. 189 ds. fond), a fost de acord cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 222/C din 2 mai 2010 efectuat de SMS Suceava, precizând că între lovirea de la nivelul regiunii orbitale drepte, căderea cu impact cranian şi deces, există o legătură de cauzalitate directă, lanţul cauzal nefiind întrerupt de patologia preexistentă (ciroza hepatică).
Fiind audiat în timpul cercetării judecătoreşti, inculpatul I.S. a recunoscut doar faptul că l-a lovit cu palma pe H.C., precizând că este de acord să plătească părţii civile H.H. despăgubirile pe care le va solicita, menţinându-şi declaraţiile date în timpul urmăririi penale (f. 88 ds. fond).
A reţinut tribunalul că, în drept, fapta inculpatului I.S. care, în seara zilei de 1 mai 2010, în intervalul orar 19:30 – 19:40, într-un loc public, a deposedat-o pe partea vătămată M.L. de suma de 600 lei, iar pentru păstrarea sumei şi pentru a-şi asigura scăparea, l-a agresat pe numitul H.C.D. (persoană care a intervenit în favoarea părţii vătămate, în scopul recuperării sumei de bani de la inculpat), lovindu-l cu pumnul la nivelul feţei, cauzându-i leziuni grave ce au condus în scurt timp la decesul acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prev. şi ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C. pen.
Victima acţiunii de violenţă (acţiune adiacentă), este considerată nu numai persoana împotriva căreia s-a săvârşit furtul, ci şi orice altă persoană care a intervenit fie pentru a împiedica consumarea furtului, fie pentru prinderea sau deposedarea făptuitorului. Aşa fiind, victime ale infracţiunii de tâlhărie pot fi două sau mai multe persoane (deşi numai una dintre ele a fost cea care a suferit furtul), forma agravantă a infracţiunii de tâlhărie subzistând chiar dacă urmările vătămătoare s-au produs nu în persoana celui împotriva căruia s-a comis furtul, ci a altei persoane care a intervenit căutând să deposedeze pe făptuitor de obiectele furate.
Din probatoriul administrat în cauză, la care s-a făcut referire mai sus, prima instanţă a reţinut că rezultă cu certitudine faptul că inculpatul I.S. a sustras din buzunarul pantalonilor părţii vătămate M.L. o sumă de bani, după care a încercat să-şi asigure scăparea prin fugă, iar la atenţionarea sa de către victima H.C. în sensul de a-i restitui banii celui deposedat, a lovit-o, ca un reproş a faptului că a intervenit. În raport de modalitatea în care inculpatul a acţionat şi de consecinţele produse, activitatea sa infracţională se circumscrie formei agravante a infracţiunii de tâlhărie, în încadrarea juridică dată prin rechizitoriu, motiv pentru care instanţa a respins, ca nefondată, cererea formulată de I.S., prin apărătorii săi aleşi, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (3) C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
Prima instanţă a constatat că simpla intervenţie a victimei H.C.D. prin adresarea către inculpat a cuvintelor „dă-i banii la om", nu poate fi reţinută ca o provocare, în sensul că acesta ar fi acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de atingerea gravă a demnităţii persoanei, prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
La individualizarea pedepsei pe care prima instanţă a aplicat-o inculpatului, s-a avut în vedere gravitatea deosebită a infracţiunii săvârşite, modalitatea în care aceasta a fost comisă, consecinţa produsă (decesul victimei H.C.D.), cât şi faptul că I.S. a recunoscut parţial acuzaţiile aduse şi dovedite, este tânăr, căsătorit şi are 3 minori în întreţinere.
În raport de aceste elemente, respectând prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., instanţa a acordat eficienţă juridică disp. art. 76 lit. a) C. pen., astfel încât a condamnat pe inculpatul I.S. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C. pen., la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, care este de 15 ani închisoare. Aşa fiind, instanţa a apreciat că pedeapsa de 10 ani închisoare este de natură să asigure reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii unor noi infracţiuni, scop prev. de art. 52 C. pen.
Prima instanţă a luat act că partea vătămată M.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză, cu toate că nu şi-a recuperat prejudiciul de 550 lei (f. 86 ds. fond) şi nu a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare (onorariu avocat).
Ca urmare a acestei manifestări procesuale a părţii vătămate, prima instanţă, în baza art. 118 lit. e) C. proc. pen., a confiscat de la inculpatul I.S. suma de 550 lei.
Iniţial, tatăl victimei, respectiv H.H. s-a constituit partea civilă în cauză cu suma de 6.500 lei despăgubiri civile şi 10.000 lei cu titlu de daune morale. Ulterior acesta şi-a majorat despăgubirile civile la suma de 7.000 lei, reprezentând c/valoarea cheltuielilor de înmormântare şi a praznicelor organizate conform obiceiului locului (f. 115 ds. fond).
Cu chitanţele depuse la dosar de H.H. (f. 116 – 120, 124 ds. fond), coroborate cu declaraţiile martorilor T.V. şi T.M. din care rezultă că fiecare dintre aceştia l-au împrumutat cu suma de 3.000 lei pentru înmormântarea fiului său, partea civilă a făcut dovada despăgubirilor materiale solicitate.
Referitor la daunele morale, instanţa a avut în vedere că pierderea unicului fiu creează în sufletul părinţilor o durere incomensurabilă care nu poate avea echivalent bănesc, motiv pentru care a apreciat că suma de 10.000 lei solicitată este în limitele rezonabile, aceasta putând asigura în mică măsură o uşurare şi compensare a suferinţelor sufleteşti îndurate.
Aşa fiind, în temeiul art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile H.H., sumele de 7.000 (şapte mii) lei reprezentând daune materiale şi 10.000 (zece mii) lei, cu titlu de daune morale, cu precizarea că I.S. şi-a arătat disponibilitatea în acest sens (f. 88 ds. fond).
Întrucât H.C.D., ca urmare a agresiunii inculpatului, a fost internat în spital la Secţia Neurochirurgie în perioada 1 mai 2010 – 2 mai 2010, când a şi decedat, instanţa de fond, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe acesta să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou" Suceava, suma de 767,64 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală până la achitarea integrală a debitului.
B. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I.S., criticând-o sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului, precum şi pentru individualizarea pedepsei aplicate. A motivat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, urmată de moartea victimei, faptă prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., însă încadrarea juridică corectă a faptei este cea de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., întrucât în speţă nu este dovedit furtul, la dosar existând doar declaraţia părţii vătămate M.L. şi a unui martor, fără să existe vreo altă probă din care să rezulte că inculpatul l-ar fi deposedat de suma de 620 lei.
Prin Decizia penală nr. 28 din 06 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpat, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală sus menţionate, şi în rejudecare s-a redus de la 10 ani la 8 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii, precum şi menţinându-se starea de arest a inculpatului.
A reţinut instanţa de apel, relativ la pedeapsa aplicată inculpatului, că prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. însă având în vedere împrejurările săvârşirii faptei şi persoana inculpatului, se impune o nouă reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii mai accentuate a acesteia. A apreciat că o pedeapsă de 8 ani închisoare (în loc de 10 ani închisoare) este totodată necesară, dar şi suficientă pentru reeducarea acestuia.
Celelalte critici formulate prin motivele de apel au fost apreciate ca nefondate şi respinse ca atare.
C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice date faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu există dovezi în sensul că acesta ar fi săvârşit infracţiunea de tâlhărie. A mai solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., dar şi a celor prevăzute de art. 74 - 76 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei, motivat de împrejurarea că inculpatul a fost provocat de atitudinea victimei.
În subsidiar, în situaţia în care se va reţine în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, a solicitat să se facă o reapreciere a probelor, având drept consecinţă reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând recursul prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 385/9 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta nu este întemeiat.
1. Sub aspectul încadrării juridice dată faptei, Înalta Curte constată că acesta este corespunzătoare situaţiei de fapt stabilită prin coroborarea mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei. Inculpatul a contestat că a sustras banii părţii vătămate M.L., însă activitatea sa de deposedare a fost stabilită pe baza declaraţiilor acesteia din urmă şi a martorului H.E., din coroborarea cărora reiese că partea vătămată M.L. - care la ieşirea din alimentară avea asupra sa suma de 638 lei - s-a întâlnit doar cu inculpatul, care l-a abordat fără motiv şi s-a apropiat de el, în faţă, şi în lateral, dispărând apoi rapid pe o alee, pentru ca, în momentul imediat următor, martorul H.E. să-i atragă atenţia părţii vătămate că are scoasă căptuşeala de la buzunarul pantalonilor unde avea banii. De asemenea, în mod corect, instanţa de fond şi cea de apel au înlăturat susţinerea inculpatului în sensul că partea vătămată i-a împrumutat 50 lei – pentru a fi justifica restituirea către partea vătămată a acestei sume, în momentul prinderii sale ulterioare, după ce fusese urmărit - , având în vedere că aceasta este o simplă afirmaţie neconfirmată de către martorul H.E. care nu a auzit sau văzut ca partea vătămată să-i fi dat inculpatului această sumă.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată faptei este corectă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, întrucât actele de violenţă au fost exercitate de inculpat asupra victimei H.C. atunci când aceasta a intervenit în sprijinul părţii vătămate M.L., care se afla în urmărirea inculpatului, îl prinsese şi îl soma fără succes să-i restituie bani. Lovirea victimei în acest moment de către inculpat are semnificaţia conferită de legiuitor în teza ultimă a alin. (1) a art. 211 C. pen., violenţele fiind exercitate tocmai pentru ca inculpatul să păstreze bunul furat sau pentru a-şi asigura scăparea, nefiind pertinentă apărarea inculpatului în sensul că a lovit victima deoarece aceasta l-a provocat, injuriindu-l; mai mult, această apărare nu a fost confirmată de numitul M.L. şi nici de martorul ocular S.E., care se afla în imediata apropiere a celor implicaţi în incident. De altfel, chiar dacă ar fi fost reală, interpelarea inculpatului de către victimă pentru a-i da banii înapoi părţii vătămate nu era de natură să provoace o atingere gravă a demnităţii persoanei inculpatului, pentru ca acesta să se afle sub stăpânirea unei puternice tulburări, având în vedere că acuzaţia de furt nu era un element de noutate pentru inculpat, în măsură să-l tulbure semnificativ, atâta vreme cât acesta mai fusese condamnat anterior pentru acelaşi gen de fapte iar acest aspect era cunoscut în comunitate.
Ca atare, Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată faptei este corectă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, urmată de moartea victimei, aceasta survenind ca efect al impactului victimei cu dalele de beton în căderea generată de lovirea de către inculpat, cu pumnul, în zona capului.
Cum atât critica vizând încadrarea juridică dată faptei cât şi cea privind nereţinerea stării de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., nu sunt susţinute de mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte va respinge recursul inculpatului sub aceste aspecte.
2. În ceea ce priveşte solicitarea subsidiară a recurentului de a se reduce pedeapsa aplicată de instanţa de apel, Înalta Curte constată că solicitarea inculpatului de a se da un efect mai larg circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa şi de a se coborî pedeapsa până la limita permisă – de 1/3 din minimul special prevăzut de lege -, nu este justificată în raport de celelalte criterii de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), întrucât în raport de împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă fapta, aşa cum a fost descrisă mai sus, de gravitatea deosebită a acesteia, de antecedentele penale ale inculpatului, instanţa de apel a dat dovadă de suficientă clementă atunci când a stabilit o pedeapsă într-un cuantum redus la jumătate din minimul special prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că acesta a comis cu vinovăţie fapta reţinută în sarcina sa şi că nu se justifică o reducere a pedepsei aplicate, ce este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 28 din 06 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 mai 2010 la 22 iunie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2489/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2497/2011. Penal → |
|---|
