ICCJ. Decizia nr. 252/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 252/2011
Dosar nr. 6634/121/2007
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 151 din 12 martie 2009, Tribunalul Galaţi, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) şi a art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.N. la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., i-a aplicat inculpatului N.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului N.N. perioada executată în stare de reţinere şi arest preventiv, începând cu august 2007 până la 16 mai 2008.
În conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (2) C. proc. pen., a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă prin încheierea de şedinţă din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 280/R/2008 a Curţii de Apel Galaţi.
L-a condamnat pe inculpatul M.M. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 luni pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii astfel aplicate (2 luni) pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 2 luni, calculat conform dispoziţiilor art. 82 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (2) şi (5) C. pen., i-a aplicat inculpatului M.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi a dispus suspendarea executării acesteia pe durata termenului de încercare mai sus menţionat.
În baza dispoziţiilor art. 180 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul U.S.A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 luni pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.
Conform dispoziţiilor art. 83 C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicate acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 1373 din 24 mai 2006 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin neapelare la 17 iunie 2006, urmând ca această pedeapsă să fie executată alăturat de pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin prezenta sentinţă, astfel încât inculpatul U.S.A. va executa în total 9 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului U.S.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
A constatat că partea vătămată B.G. nu a formulat pretenţii civile în cauză.
A respins, ca fiind nefondate, pretenţiile civile în valoare de 900 lei, reprezentând daune materiale, formulate de partea civilă B.R.A.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., l-a obligat pe inculpatul N.N. la plata sumei de 1.002,81 lei către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei" Galaţi cu titlu de despăgubiri civile.
Conform dispoziţiilor art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 250 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 11 august 2007, la propunerea martorului N.I., zis „C.", inculpaţii N.N., U.S.A. şi M.M. însoţiţi de martorii H.V., S.C.C., H.C., C.T. şi C.V. s-au deplasat cu două taxiuri în comuna Pechea, la clubul „XXL". Au ajuns aici în jurul orelor 24, au comandat 2 navete de bere şi au început cu toţii să consume.
Ulterior, acestui grup i s-au adăugat partea vătămată B.R.A., martorul S.C. şi mai târziu şi partea vătămată B.G. zis „C.".
De menţionat că ultimii îl cunoşteau atât pe martorul N.I. cât şi, din vedere, pe inculpatul N.N.
La un moment dat, pe fondul consumului de alcool, pe hol, în faţa clubului, între partea vătămată B.A.R. şi inculpatul U.S.A. s-au iscat discuţii contradictorii. În aceste împrejurări, inculpatul U.S.A. împreună cu inculpatul M.M., au aplicat părţii vătămate cu pumnii şi picioarele lovituri peste faţă şi corp. În momentul în care partea vătămată s-a dezmeticit, a reproşat martorului N.I. zis „C." că a fost bătut de către unii dintre prietenii săi gălăţeni.
Astfel, în faţa clubului „XXL" s-au adunat atât inculpaţii şi prietenii lor, cât şi părţile vătămate şi alte persoane din comuna Pechea. Partea vătămată B.R.A. a indicat martorului N.I. zis „C." pe inculpaţii U.S.A. şi M.M. ca fiind cei care l-au lovit fără motiv. În aceste împrejurări, tinerii din comuna Pechea printre care şi martorul B.M., au încercat să ajungă la cei indicaţi şi să-i lovească, între pecheni şi gălăţeni interpunându-se atât martorul N.I. cât şi partea vătămată B.G. Martorul B.M. a reuşit să-l lovească pe inculpatul U.S., membrii celor două grupuri începând să se îmbrâncească şi să se fugărească.
Părţile vătămate, inculpaţii precum şi martorii s-au deplasat pe şosea şi, de aici, în faţa barului AF I., împingându-se reciproc. Aici, inculpatul U.S.A. a început să fie lovit de 2-3 tineri pecheni în timp ce martorul N.I., zis „C.", se certa şi împingea cu martorul S.C.S.. Partea vătămată B.G. a intervenit între cei 2-3 tineri şi inculpatul U.S.A., moment în care inculpatul N.N. a spart o sticlă de suc de bordură şi, cu ciobul rămas, s-a apropiat de partea vătămată şi a lovit-o pe aceasta în partea stângă a gâtului. Partea vătămată şi-a pus instinctiv mâna la gât şi s-a deplasat în zona pieţei, iar inculpatul N.N., inculpatul U.S. şi martorul N.I. au fugit înspre pod.
În zonă a venit jandarmeria şi a fost anunţată şi salvarea, care a transportat-o pe partea vătămată B.G. la spital. În momentul în care au sosit jandarmii, în zona conflictului s-au reîntors şi inculpatul N.N. şi martorul N.I., care au fost ridicaţi şi duşi la post împreună cu martorul C.V.
În continuare, inculpaţii şi martorii S.C.C., H.V., H.C., C.T., C.V. s-au deplasat în municipiul Galaţi cu două autoturisme de care a făcut rost martorul N.I.
A doua zi, după ce a dat declaraţie la Post Poliţie Pechea şi a luat la cunoştinţă că starea părţii vătămate B.G. este gravă, inculpatul N.N., însoţit de martorul N.I. s-a deplasat la Spitalul Judeţean Galaţi pentru a sta de vorbă cu partea vătămată. Aici, inculpatul N.N. a solicitat părţii vătămate B.G. să nu-l indice pe el ca fiind cel care l-a tăiat şi a întrebat-o pe partea vătămată dacă „vrea să îl bage la puşcărie". De asemenea, inculpatul N.N. a precizat părţii vătămate că va face tot posibilul să o despăgubească.
Prima instanţă a considerat că, situaţia faptică mai sus expusă este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de planşe fotografice (filele 5-9-18 dosar urmărire penală), declaraţiile părţilor vătămate B.G. şi B.R.A. (filele 19, 39 dosar urmărire penală), raportul de constatare medico-legală nr. 789/E din 13 august 2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. A. Andrei" Galaţi (fila 37 dosar urmărire penală), concluzionând faptul că numitul B.G. prezenta leziuni de violenţă ce pot data din noaptea de 11/12 august 2007 şi care au putut fi produse prin lovire cu corp înţepător tăietor, posibil sticlă spartă, necesitând 15-16 zile îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii, dacă nu survin complicaţii; s-a arătat totodată prin actul medico-legal menţionat faptul că plăgile înţepat-tăiate de la nivelul regiunii auriculare, mastoidiene, occipitale şi cervicale posterioare stângi, cu secţionarea arterei auriculare posterioare şi hemoragie internă importantă au pus în primejdie viaţa acestei părţi vătămate.
Raportul de constatare medico-legală nr. 791/E din 13 august 2007 (fila 45 urmărire penală) întocmit de acelaşi Serviciul de medicină legală în privinţa părţii vătămate B.A.R., evidenţiază în persoana acestuia leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire cu şi de corp dur şi lovire cu corp contondent cu marginea alungită, leziunile putând data din noaptea de 11/12 august 2007; acestea nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate B.R.A. şi au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicaţii.
De asemenea, au fost avute în vedere în mod deosebit în conturarea situaţiei faptice deduse judecăţii declaraţiile martorilor OG (martor direct fila 46-52 dosar urmărire penală), C.S.V., S.C.S., B.S.D., B.I., B.C., I.R., dar şi declaraţiile martorilor C.G.A., B.D.M.
Împotriva sentinţei penale nr. 151 din 12 martie 2009 a Tribunalului Galaţi au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, precum şi inculpaţii N.N. şi U.S.A.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului N.N.. În acest sens, s-a arătat că, în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, precum şi cu conduita procesuală nesinceră a inculpatului, în mod nejustificat a fost reţinută în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., care a atras coborârea pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Inculpatul N.N. a invocat nelegalitatea hotărârii primei instanţe, susţinând că nu a săvârşit infracţiunea de tentativă de omor, pentru care a fost trimis în judecată, astfel că se impune achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Potrivit susţinerilor inculpatului N.N., cel care a lovit pe partea vătămată B.G. cu ciobul de sticlă în zona gâtului este inculpatul M.M.
În subsidiar – având în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta, în condiţiile unei altercaţii spontane – inculpatul N.N. a solicitat să se constate că nu a avut intenţia de a ucide partea vătămată, astfel că încadrarea juridică legală a faptei este aceea de vătămare corporală gravă.
Inculpatul U.S.A., prin apărătorul ales, a criticat hotărârea instanţei de fond ca nelegală în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen., susţinând că a comis fapta dedusă judecăţii după împlinirea termenului de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 1373 din 24 mai 2006 a Judecătoriei Galaţi, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
De asemenea, inculpatul a solicitat să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, considerând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen.
Instanţa de apel a apreciat ca fiind întemeiat apelul declarat de inculpatul N.N., dar sub un alt aspect decât cel invocat, precum şi apelul inculpatului U.S.A.
Analizând amplu probele administrate, instanţa de apel a respins solicitarea de achitare, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. formulată de inculpatul N.N., concluzionând că este autorul faptei de violenţă comisă asupra părţii vătămate B.G., astfel cum reiese din declaraţiile martorilor audiaţi, coroborate cu declaraţia părţii vătămate.
De asemenea, faţă de obiectul folosit şi zona anatomică uzată, s-a apreciat ca fiind corectă încadrarea juridică a faptei, reţinându-se că inculpatul N.N., chiar dacă nu a urmărit uciderea părţii vătămate, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
Motivul de apel formulat de parchet, vizând greşita reţinere a circumstanţelor atenuante, a fost apreciat ca nefondat, având în vedere că inculpatul N.N. este tânăr, nu are antecedente penale, împrejurările faptei denotă caracterul accidental al infracţiunii, astfel că apare justificată aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.
Examinând şi din oficiu hotărârea apelată, instanţa a considerat că prima instanţă a făcut o greşită individualizare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului N.N., circumstanţele sale personale favorabile făcând posibilă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 861 C. pen.
În privinţa apelului declarat de inculpatul U.S.A., s-a apreciat, de asemenea, că este fondat, constatându-se că infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză, a fost săvârşită la data de 11 august 2007, deci după împlinirea termenului de încercare dintr-o pedeapsă anterioară, ceea ce a condus la o aplicare nelegală a dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi la o greşită individualizare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate în cauză.
În consecinţă, Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 63/A din 22 aprilie 2010, a admis apelurile declarate de inculpaţii N.N. şi U.S.A. împotriva sentinţei penale nr. 151 din 12 martie 2009 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 6634/121/2007.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 151 din 12 martie 2009 a Tribunalului Galaţi, numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi numai referitor la inculpaţii N.N. şi U.S.A. şi, în rejudecare.
În baza art. 861 şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare şi a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului N.N., pe durata termenului de încercare de 6 ani stabilit conform art. 862 C. pen.
Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul N.N. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului N.N. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere.
S-a înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului U.S.A., prin sentinţa penală nr. 1373 din 24 mai 2006 a Judecătoriei Galaţi.
În baza art. 81 şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare şi a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului U.S.A., pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 3 luni stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului U.S.A. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
S-a respins, ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru intimatul inculpat M.M., în sumă de 200 lei, s-a virat către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul N.N.
Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., criticând Decizia sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului, al modalităţii de executare, precum şi al pedepsei complementare aplicate inculpatului N.N.
Se motivează că în mod greşit s-au reţinut circumstanţe atenuante, că modalitatea de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere nu-i poate asigura scopul educativ-preventiv, iar cu referire la pedeapsa complementară s-a susţinut că în mod greşit i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile în care i s-a stabilit acestuia ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Inculpatul N.N., reiterând motivele de apel, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. şi, într-un ultim subsidiar, reducerea pedepsei şi aplicarea art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a acesteia.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată, apreciază ca întemeiat în parte recursul declarat de parchet şi ca neîntemeiat recursul declarat de inculpat, conform următoarelor considerente:
Înalta Curte reţine că principala critică formulată de inculpat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., prin care solicită achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu el este autorul faptei, este nefondată, fiind contrazisă de probele administrate în cauză, din care rezultă cu certitudine că autorul faptei de tentativă de omor este inculpatul N.N.
Astfel, prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale (filele 19-36), partea vătămată B.G. a relatat în mod detaliat împrejurările săvârşirii faptei, arătând că, în timp ce încerca să aplaneze conflictul intervenit între grupul de tineri din Galaţi şi cei din comuna Pechea, inculpatul N.N. l-a lovit în zona gâtului cu ciobul de la o sticlă spartă.
Partea vătămată a precizat că l-a văzut foarte bine pe inculpat atunci când l-a lovit şi că nu poate fi vorba de vreo confuzie, deoarece îl cunoştea bine pe acesta mai dinainte.
Totodată, partea vătămată a relatat că a doua zi (în ziua de 12 august 2007), în timp ce se afla internată în spital, inculpatul N.N. a vizita-o, fiind însoţit de martorul N.I., a încercat să o convingă să-l ierte şi i-a promis că-i va da o sumă de bani pentru a nu-l indica pe el drept autor al faptei.
Declaraţiile date de partea vătămată B.G. în cursul urmăririi penale au fost înregistrate audio-video (proces-verbal, fila 35), astfel că este exclusă ideea că anchetatorii ar fi folosit vreun mijloc de constrângere, de natura celor prevăzute de art. 68 C. proc. pen..
Tot în perioada în care era internată în spital, partea vătămată a fost vizitată de martorul B.I., tatăl său, căruiai-a relatat despre împrejurările în care a fost tăiat cu un ciob de sticlă în zona gâtului de către inculpatul N.N., cât şi despre vizita pe care acesta i-a făcut-o la spital, în cercarea dea-l determina să nu-l indice ca autor al faptei (declaraţie – fila 54 vol.1 – fond).
În acelaşi sens sunt şi declaraţia dată de martorul B.S.D., fratele părţii vătămate, în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti (fila 114 – vol.I).
Aşa fiind, în mod corect prima instanţă a înlăturat declaraţia dată de partea vătămată B.G. în faţa instanţei de fond (vol.I, fila 52), prin care îşi retractează declaraţiile anterioare şi afirmă că cel care l-a lovit cu ciobul de sticlă a fost inculpatul M.M.
Declaraţiile date de partea vătămată B.G. în cursul urmăririi penale se coroborează şi cu declaraţia dată de martorul OG în aceeaşi fază procesuală (fila 46), prin care martorul relatează că a văzut momentul când, în timpul altercaţiei, unul dintre tinerii din Galaţi (pe care la acel moment nu-l cunoştea, dar căruia îi descrise înfăţişarea), a lovit pe partea vătămată B.G. cu un ciob de la o sticlă în zona gâtului. Fiindu-i prezentate planşele fotografice ale tinerilor din Galaţi, martorull-a recunoscut pe inculpatul N.N. ca autor al faptei.
Declaraţia dată de acest martor în cursul urmăririi penale a fost, de asemenea, înregistrată audio şi video (proces-verbal – fila 54), astfel că este exclusă folosirea de către anchetatori a vreunui mijloc de constrângere pentru a-l determina să declare în sensul arătat.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a înlăturat ca nesinceră declaraţia dată de martorul OG în cursul judecăţii, prin care a afirmat că nu a văzut cine a lovit-o pe partea vătămată B.G. cu ciobul de sticlă.
De altfel, fiind cercetat pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, în legătură cu declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, martorul OG a recunoscut că această declaraţie este neadevărată, fiind dată sub imperiul fricii, deoarece atunci când a fost ascultat era prezent în sala de judecată şi inculpatul N.N. (filele 88-99 din dosarul de apel).
Afirmaţiile inculpatului N.N. şi ale unora dintre martorii care au făcut parte din acelaşi grup conflictual, în sensul că partea vătămată ar fi fost lovită cu ciobul de sticlă de către inculpatul M.M., sunt în mod evident nesincere, fapt care rezultă chiar din analiza declaraţiilor succesive date de aceştia.
Astfel, se reţine că începând cu data de 12 august 2007 (a doua zi după săvârşirea faptei) şi până la data arestării preventive (17 august 2007), inculpatul N.N. a fost audiat de mai multe ori, în prezenţa unui avocat ales, prilej cu care nu şi-a recunoscut vinovăţia, fără însă a indica o altă persoană ca autor al faptei, deşi, potrivit declaraţiilor sale ulterioare, a ştiut de la început că vinovatul este inculpatul M.M.
În mod asemănător, martorii S.C.C., H.V., C.V., H.C., fiind audiaţi în aceeaşi perioadă de timp (filele 213 – 315 dosar urmărire penală) au relatat, fiecare, aspecte privind situaţia de fapt pe care au perceput-o, susţinând că nu ştiu cine a lovit pe partea vătămată B.G. cu ciobul de sticlă în zona gâtului.
Din declaraţiile acestor martori se conturează ideea că, atunci când grupul tinerilor din comuna Pechea au început să-l lovească pe inculpatul U.S.A. (ca ripostă la faptul că, anterior, acesta, împreună cu inculpatul M.M., loviseră pe partea vătămată B.R.A.), inculpatul N.N. a intervenit pentru a aplana conflictul, împreună cu martorul N.I.
În aceste condiţii, majoritatea tinerilor din Galaţi au fugit, rămânând doar inculpatul U.S.A., care era lovit de tinerii din Pechea şi inculpatul N.N., care, împreună cu martorul N.I., încerca să-i oprească pe aceştia din urmă din acţiunea lor agresivă.
Nici unul dintre martori nu a remarcat, prin declaraţiile date în această fază procesuală, implicarea inculpatului M.M. în altercaţie. În consecinţă este perfect credibilă declaraţia dată de acest inculpat în cursul urmăririi penale (fila 352), în sensul că, imediat după ce a coborât din discotecă, a fost luat la bătaie de tinerii din comuna Pechea, motiv pentru care a fugit, revenind abia după terminarea conflictului.
Martorii mai sus menţionaţi au relatat că, a doua zi după incidentul petrecut în comuna Pechea (respectiv în seara zilei de 12 august 2007) s-au întâlnit în municipiul Galaţi cu inculpatul N.N., care le-a spus că în aceeaşi zi a fost chemat la Postul de Poliţie al comunei Pechea, unde a dat o declaraţie, fiind învinuit că el este cel care „l-a tăiat" pe B.G. De asemenea, inculpatul le-a spus că, împreună cu martorul N.I., au fost la spital şi au discutat cu partea vătămată B.G., care le-a spus că ştie bine cine a lovit-o cu ciobul de sticlă, fără însă a-l indica pe el ca autor.
Nici prin declaraţia dată în instanţă la data arestării preventive, când a fost asistat de doi apărători aleşi (fila 386- dosar urmărire penală), inculpatul N.N. nu a făcut nicio referire în sensul că adevăratul autor al faptei ar fi inculpatul M.M., ci s-a limitat doar să afirme că nu el este vinovatul.
Afirmaţia că fapta ar fi fost comisă de M.M. intervine ulterior şi ea a fost în mod corect înlăturată de instanţe, fără a fi lipsită de relevanţă şi împrejurarea că, la examinarea „poligraf" a inculpatului N. s-au evidenţiat modificări psihofiziologice care conduc la concluzia detecţiei comportamentului simulat.
Nici motivul de recurs ce vizează schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă nu este fondat (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.).
În mod corect s-a stabilit intenţia indirectă a inculpatului de a ucide, având în vedere obiectul folosit, zona vizată şi intensitatea loviturii.
Inculpatul a lovit victima cu putere, cu un ciob rezultat din spargerea unei sticle de bere, în zona gâtului, producându-i leziuni grave, ce i-au pus în pericol viaţa, ceea ce conduce la concluzia că acesta, chiar dacă nu a urmărit uciderea părţii vătămate, a acceptat posibilitatea producerii unui rezultat letal.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., acesta a fost invocat atât de parchet, cât şi de inculpat, cu motivări şi solicitări diferite.
O primă critică a parchetului vizează cuantumul pedepsei, în sensul greşitei reţineri a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază critica nefondată, întrucât s-au avut corect în vedere datele ce caracterizează conduita infractorului anterior comiterii faptei, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta tânără a acestuia, coroborat cu aprecierea corectă că, în raport de împrejurările în care au avut loc faptele, conduita infracţională a inculpatului a îmbrăcat un caracter accidental.
Pe de altă parte, critica parchetului privind modalitatea de executare a pedepsei este întemeiată.
Pericolul social al faptei este unul deosebit, întrucât inculpatul a adus atingere dreptului la viaţă al părţii vătămate. De asemenea, modalitatea concretă de săvârşire a faptei, prin lovirea puternică a părţii vătămate, cu un ciob de sticlă, în zona gâtului, relevă o periculozitate sporită, iar urmarea produsă prin fapta sa a fost punerea în pericol a vieţii părţii vătămate.
Aceste elemente, alăturate încercării inculpatului de a plasa vinovăţia asupra altei persoane, conduc la aprecierea că scopul preventiv şi mai ales educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin privarea de libertate, urmând a fi înlăturate dispoziţiile art. 861 C. pen. aplicate de instanţa de apel.
Corectă este şi critica parchetului privind conţinutul pedepsei complementare, neimpunându-se, în raport de datele dosarului, aplicarea pedepsei interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., cu atât mai mult cu cât acest text de lege nu i-a fost aplicat în cadrul pedepsei accesorii.
Solicitările inculpatului, formulate în cadrul aceluiaşi caz de casare de reducere a pedepsei şi aplicare a art. 81 C. pen. nu pot fi privite pentru argumentele dezvoltate mai sus şi care nu se mai impune a fi relevate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchet şi va casa în parte ambele hotărâri.
Rejudecând, se va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 861-art. 864 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. privind pe inculpatul N.N.
Se va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.N.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare statului, onorariul parţial cuvenit avocatului din oficiu, acordat până la prezentarea avocatului ales urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 63 A din 22 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind pe inculpatul N.N.
Casează, în parte, Decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 151 din 12 martie 2009 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, şi rejudecând:
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 861 - 864 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., privind pe inculpatul N.N..
Interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.N. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2501/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2554/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
