ICCJ. Decizia nr. 264/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 264/2011
Dosar nr. 3043/54/2009
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 185 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. 3043/54/2009 s-a luat act de retragerea plângerii formulate de petentul I.S.C. împotriva rezoluţiei nr. 618/P/2009 din 12 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe intimaţii I.M., T.V., G.M. şi V.M.
A fost obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin rezoluţia nr. 618/P/2009 din 12 octombrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii M.I., T.V. şi M.G., judecători la Tribunalul Dolj şi M.V. – procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea rezoluţiei, s-au reţinut următoarele:
Prin plângerea formulată la 30 iunie 2009, persoana vătămată I.S.C. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de magistraţii I.M., T.V., G.M. şi V.M., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În fapt, în motivarea plângerii petentul a arătat că magistraţii judecători sus amintiţi în mod abuziv ar fi soluţionat prin Decizia penală nr. 574 din 23 octombrie 2008, recursul declarat împotriva sentinţei penale nr. 1556 din 19 iunie 2009, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 24886/215/2007, întrucât li s-a adus la cunoştinţă că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se află în curs de soluţionare o cerere de strămutare a judecării recursului, iar, în altă ordine de idei, în motivarea deciziei, cei trei magistraţi judecători, ar fi reţinut în mod nelegal incidenţa dispoziţiilor art. 121 şi art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP), privind prescripţia răspunderii penale, deşi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), este una continuă şi nu continuată, cum a reţinut instanţa – Tribunalul Dolj.
Pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni a formulat plângere şi împotriva magistratului procuror M.V., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj care, în mod abuziv, ar fi pus concluzii de respingere a recursului petiţionarului formulat împotriva hotărârii Judecătoriei Craiova, prin care i se respinsese plângerea formulată împotriva soluţiei de netrimitere în judecată adoptată anterior de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în dosar nr. 1336/P/2003.
Verificând lucrările dosarului nr. 618/P/2009, s-a apreciat că soluţia adoptată în cauză răspunde cerinţelor de legalitate, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate din care rezultă inexistenţa unor temeiuri de fapt ori de drept care să contureze infracţiunea sesizată în sarcina magistraţilor împotriva cărora petentul a formulat plângere penală.
Astfel, potrivit doctrinei de specialitate şi a practicii în materie, magistratul este independent în raport cu soluţia pe care o dispune în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Principiul independenţei magistratului este statuat în Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, ceea ce înseamnă că numai dovedirea relei credinţe a magistratului în exercitarea atribuţiilor de serviciu care ar cauza o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, ar putea constitui fundamentul tragerii la răspundere penală a acestuia sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Interpretarea probelor este atributul exclusiv al magistratului la judecarea unei cauze, iar exprimarea unei opinii în motivarea unei soluţii bazată pe interpretarea unor norme legale, chiar şi greşită, nu poate constitui temei al tragerii la răspundere penală a magistratului, deoarece o hotărâre nelegală poate fi reformată prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
În mod corect procurorul de caz a reţinut că existenţa unei cereri de strămutare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu împiedică soluţionarea unei cauze decât în situaţia în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune suspendarea judecării acesteia.
Cum în speţă, nu s-a întâmplat acest lucru, Decizia Tribunalului Dolj nr. 574 din 23 octombrie 2008 a fost desfiinţată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.
În prezent, urmare deciziei penale nr. 445/2008 din 27 mai 2009 a Tribunalului Alba, soluţia procurorului a fost desfiinţată, urmând ca cercetările să fie definitivate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, conform dispoziţiilor instanţei.
În cauza respectivă s-a început urmărirea penală la 7 septembrie 2009, dosar nr. 1336/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, dosarul aflându-se în curs de finalizare a urmăririi penale la I.P.J. Dolj.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul, potrivit art. 278 C. proc. pen., iar prin rezoluţia nr. 1861/II/2/2009 din 4 noiembrie 2009, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins ca neîntemeiată.
În continuare, petentul s-a adresat cu plângere la instanţă, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., reiterând motivele invocate în plângerea iniţială.
La data de 26 martie 2010 şi respectiv, 8 octombrie 2010, petentul I.S.C. a depus la dosarul cauzei cereri, prin care a solicitat să se ia act de retragerea plângerii, arătând că nu se poate prezenta la instanţă pentru a-şi susţine oral cererea de retragere.
Curtea, având în vedere această împrejurare, precum şi manifestarea de voinţă a petentului în sensul că îşi retrage plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 618/P/2009 de la 12 octombrie 2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a luat act de retragerea plângerii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, întrucât deşi şi-a retras plângerea, a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Înalta Curte, analizând recursul prin prisma criticilor formulate, constată că acesta este inadmisibil.
Prin Decizia nr. 27/2008, pronunţată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte a stabilit că: „Instanţa învestită cu soluţionarea plângerii formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., în cazul retragerii acesteia de către persoana vătămată sau persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, urmează să ia act de această manifestare de voinţă.
Hotărârea astfel pronunţată nu este supusă niciunei căi de atac".
Întrucât prin hotărârea primei instanţe s-a luat act de renunţarea la plângerea formulată, aceasta nu este supusă niciunei căi de atac, motiv pentru care, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins ca inadmisibil, iar petentul va fi obligat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul I.S.C. împotriva sentinţei penale nr. 185 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2615/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2656/2011. Penal → |
|---|
