ICCJ. Decizia nr. 2615/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2615/2011
Dosar nr. 7885/99/2010
Şedinţa publică din 29 iunie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 81 din 08 februarie 2011 a Tribunalului Iaşi, a fost condamnat inculpatul S.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 7 de ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;
- lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 1 an închisoare;
- violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 4 ani închisoare;
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului S.V., pe durata şi în condiţiile prevăzute de textul legal sus-menţionat, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 17 septembrie 2010 la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat cuţitul folosit la comiterea faptei.
S-a respins acţiunea civila pornită şi exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă B.M.
În baza dispoziţiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată şi completată prin OUG nr. 72/2006, publicată în M.Of. nr. 803 din 25 septembrie 2006, coroborate şi cu dispoziţiile art. 14-15 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., raportat şi la art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatul S.V. să plătească părţii civile Serviciul de Ambulanţă al judeţului laşi, prin reprezentanţii săi legali, suma de 628 lei, reprezentând cheltuielile de transport ale victimelor C.I. şi B.M., iar părţii civile Spitalului Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan" Iaşi, suma de 538,66 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate de spitalizarea părţii vătămate B.M. şi suma de 4.217,33 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate de spitalizarea părţii vătămate C.I.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Inculpatul o cunoştea pe partea vătămată I.C. de mai bine de 20 de ani, întrucât cei doi au locuit în acelaşi cartier din municipiul Iaşi. În prezent, I.C. are o relaţie de concubinaj cu partea vătămată B.M. şi de aproximativ 5 ani cei doi locuiesc într-o baracă metalică amplasată în municipiul Iaşi.
Pe la începutul lunii august 2010, în zonă a început să-şi facă apariţia frecvent şi inculpatul S.V.
Întâlnindu-se întâmplător cu partea vătămată I.C. şi aflând unde locuieşte acesta, inculpatul s-a autoinvitat de mai multe ori la baraca părţii vătămate cu intenţia de a consuma împreună băuturi alcoolice. Cum inculpatul avea un limbaj vulgar şi deranja pe vecinii părţii vătămate, care nici nu este consumatoare de băuturi alcoolice, propunerea sa a fost refuzată de fiecare dată, cele două părţi vătămate solicitându-i inculpatului să nu le mai deranjeze şi să-şi vadă de treaba lui. Din datele de anchetă rezultă că, în urmă cu circa 4 zile de ziua critică, inculpatul a venit din nou în zona barăcii părţilor vătămate fiind înarmat cu un cuţit şi ameninţând-o pe B.M., de asemenea, adresându-i injurii.
În dimineaţa zilei de 8 septembrie 2010, părţile vătămate dormeau în baraca lor, când la un moment dat, în jurul orelor 0400 – 0430 au auzit bătăi puternice în uşă. Crezând că este un nepot al său – care vindea produse agricole în Piaţa Alexandru cel Bun şi obişnuia să mai vină la ei la ore atât de matinale – partea vătămată I.C. s-a dat jos din pat şi a deschis uşa barăcii. A avut timp doar să sesizeze prezenţa în faţa uşii a inculpatului S.V., care în clipele următoare l-a lovit cu un cuţit în abdomen. Partea vătămată a reuşit să se retragă un pas sau doi în interiorul barăcii şi a căzut lângă patul din încăpere. Inculpatul a intrat după dânsul în baracă, momentul în care partea vătămată B.M. a început să ţipe şi a sărit la rândul său din pat, fiind însă şi ea lovită cu acelaşi cuţit de către inculpat, în braţul stâng şi în gamba dreaptă. Imediat după comiterea faptelor, inculpatul a ieşit din baracă şi a părăsit zona, mergând la domiciliul său din blocul M–2, blocul „Fantoma" de la Piaţa Podul de Piatră. De aici avea să fie ridicat de către organele de poliţie, pe care le-a întâmpinat înarmat cu bucăţi de cărămidă şi cu un cuţit.
După plecarea inculpatului, partea vătămată B.M. s-a deplasat imediat la geamul balconului familiei L.C. şi L.I., situat la parterul blocului L 6 şi a cerut ajutor. Cei doi martori menţionaţi au sunat imediat la numărul de urgenţă 112 şi au acordat primul ajutor celor două victime. Acestea au fost apoi internate la Spitalul Clinic de Urgenţe Iaşi.
Medicii legişti au constatat că partea vătămată I.C. a prezentat o plagă epigastrică penetrantă cu leziune de arteră epigastrică superioară şi plagă de ligament gastro-colic, hemiperitoneu mediu. Leziunile descrise au fost de natură să-i pună viaţa în primejdie.
La rândul său, partea vătămată B.M. a prezentat o plagă tăiată gamba dreaptă şi plagă tăiată braţ stâng cu secţiune parţială muşchi triceps şi a necesitat miorafie şi suturi. Leziunile au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi nu au fost de natură să pună în primejdie viaţa părţii vătămate.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, pe care le-a pus pe seama stării avansate de ebrietate în care se găsea în acel moment, fără a putea preciza însă vreun mobil sau scop al săvârşirii acestora.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul şi-a menţinut aceeaşi poziţie procesuală, a recunoscut că a lovit partea vătămată I.C., nu şi-a amintit dacă a lovit-o şi pe concubina acestuia, susţinând că era în stare avansată de ebrietate, iar în legătură cu obiectul vulnerant a susţinut că a aplicat loviturile cu un briceag, nu cu cuţitul pe care l-au ridicat lucrătorii de poliţie de la domiciliul său.
Situaţia de fapt reţinută mai sus este susţinută de întreg materialul probator administrat în cauză în cele două faze procesuale.
Astfel, martorul L.C. confirmă că partea vătămată B.M., care sângera la un picior, i-a solicitat ajutorul în dimineaţa zilei de 08 septembrie 2010, a mers la baraca în care locuiau părţile vătămate, l-a văzut pe I.C. care sângera abundent în zona abdomenului, după care a anunţat Salvarea şi Poliţia.
Aspecte asemănătoare rezultă şi din declaraţia martorei L.I., aceasta precizând că inculpatul obişnuia să vină la locuinţa părţilor vătămate, însă acestea i-au interzis în ultima perioadă să-i mai viziteze, întrucât inculpatul devenise nervos şi provoca scandal. În dimineaţa de 08 septembrie 2010, fiind anunţată de partea vătămată B.M., a mers la baraca acesteia unde l-a găsit pe I.C. în stare gravă, sângerând şi a încercat să acorde primul ajutor.
Partea vătămată I.C. a fost reaudiată la data de 18 octombrie 2011 pentru precizări suplimentare privind locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, astfel că s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a bătut la uşa barăcii în care locuiau părţile vătămate, I.C. i-a deschis uşa, iar inculpatul a intrat înăuntru şi l-a lovit cu cuţitul.
Raportat acestor precizări, a fost schimbată încadrarea juridică a tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art.20 raportat la art.174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.37 lit. b) C. pen., întrucât agravanta prevăzută de art.175 lit. i) C. pen. ia în considerare periculozitatea sporită a faptei care este dată de locul săvârşirii, un loc public în accepţiunea art. 152 C. pen., premise care nu se regăsesc în speţa de faţă.
Fapta este considerată că este comisă în public atunci când a fost săvârşită într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane. Nu pot fi încadrate în prevederile art. 175 lit. i) C. pen. acţiunile inculpatului desfăşurate în baraca aparţinând părţilor vătămate, loc care nu este accesibil publicului.
În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea primei instanţe a fost apelată de inculpatul S.V. şi criticată ca netemeinică.
Apelantul a formulat critici pe planul individualizării pedepsei, solicitând, în raport de condiţiile concrete în care a comis faptele – pe fondul stării de ebrietate, prin folosirea unui briceag – precum şi de circumstanţele personale – atitudinea procesuală caracterizată prin recunoaşterea faptelor şi regret şi situaţia familială dificilă determinată de faptul că are în întreţinere 7 copii – reducerea cuantumului pedepselor aplicate spre minimul special prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 65 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.V., solicitând reducerea pedepselor aplicate, pe care le consideră prea aspre în raport cu faptele comise, cu atitudinea sa procesuală sinceră, situaţia familială dificilă, având în întreţinere şapte copii minori.
Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În sarcina inculpatului s-au reţinut corect infracţiunile pentru care a fost condamnat, constând în aceea că în noaptea de 8 septembrie 2010, în jurul orelor 400-430, a pătruns în baraca folosită de părţile vătămate, fără consimţământul acestora, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuţit victimei I.C., în zone vitale ale corpului, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
De asemenea, în aceeaşi împrejurare, inculpatul a aplicat părţii vătămate B.M. lovituri cu cuţitul în zona membrelor inferioare şi superioare, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale.
Pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârşirea celor trei infracţiuni au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurările săvârşirii acestora, urmărire produse, datele care circumstanţiază persoana inculpatului.
Astfel, acesta este cunoscut cu antecedente penale, săvârşind prezentele infracţiuni în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost liberat din penitenciar cu doar şase luni în urmă, dovedind astfel perseverenţă infracţională.
Din examinarea fişei de cazier judiciar rezultă că inculpatul are o bogată activitate infracţională, fiind condamnat în repetate rânduri pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Inculpatul a recunoscut şi regretat faptele comise, prezintă diagnosticul de „Tulburare de personalitate de tip instabil- impulsiv cu agravări onirofile", conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică.
Pedepsele aplicate inculpatului – prin cuantumul lor şi modalitatea de executare – sunt în măsură să corespundă scopului educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. şi nu se impune reducerea acestora.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, iar în temeiul art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsă perioada executată, începând cu 17 septembrie 2010 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 65 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 septembrie 2010, la 29 iunie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2614/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 264/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
