ICCJ. Decizia nr. 2650/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 14 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 8113/99/2010 în baza art. 3002raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului T.P., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 107/U din 7 octombrie 2010 emis de Tribunalul lași, în dosarul nr. 7824/99/2010.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. întrucât din probele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv, că pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei săvârșite.
S-a apreciat, de asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele de rezonabilitate specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă și din jurisprudența C.E.D.O., nefiind depășit termenul rezonabil, având în vedere specificul probatoriului administrat în cauză.
împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul T.P., solicitând punerea sa în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul, în conformitate cu dispozițiile art. 38514 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefundat, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar,este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
în cauză, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
înalta Curte, în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptei, de gravitatea deosebită a acesteia, de consecința ce s-ar fi putut produce prin infracțiune, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect s-a reținut și de instanța de apel.
Pe de altă parte, se constată că, în cauză, s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 84 din 10 februarie 2011 a Tribunalului lași, secția penală, la pedeapsa rezultantă de 7(șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, hotărârea de condamnare, apelată de inculpat, constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile C.E.D.O.
în același sens, înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.
Aceste considerente justifică dispoziția instanței de apel, de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat a fost respins, ca nefondat.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1518/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2651/2011. Penal → |
|---|
