ICCJ. Decizia nr. 2646/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 20 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 22526/3/2011 (1947/2011). în baza art. 3002raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului T.G., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 60/UP din 17 martie 2011 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 19790/3/2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. (19 C. proc. pen., respectiv, din probele administrate în cauză, rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv, pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și există date și indicii că judecat în stare de libertate, inculpatul prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, raportat la natura infracțiunilor, la modalitate de săvârșire, la recrudescența faptelor de acest gen, precum și la scopul urmărit de inculpat, respectiv, acela de a obține venituri materiale, în mod ilicit.
împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul T.G., solicitând punerea sa în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul, în conformitate cu dispozițiile art. 38514 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefundat, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
în cauză, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
înalta Curte, în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, de gravitatea deosebită a acestora, cu consecințele asupra sănătății publice, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect s-a reținut și instanța de apel.
Pe de altă parte se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 391/F a Tribunalului București, secția a II-a penală, la pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, hotărârea de condamnare, apelată de inculpat, constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile C.E.D.O.
în același sens, înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.
Aceste considerente justifică dispoziția instanței de apel privind menținerea arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat a fost respins ca nefondat.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2647/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2623/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
