ICCJ. Decizia nr. 2715/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2715/2011
Dosar nr. 4721/109/2010
Şedinţa publică din 13 iulie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarel.
Prin sentinţa penală nr. 110 din 4 martie 2008, Tribunalul Argeş, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata S.G., pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, modificată şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. f) C. pen., a confiscat cantitatea de 0,49 gr. heroină ce a fost predată la I.G.P.R. –D.C.J.S.E.O.
În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 2078 din 26 iulie 2007 emis de Tribunalul Argeş dacă inculpata nu este arestată sau reţinută în altă cauză.
S-a reţinut, că prin rechizitoriul Ministerului Public DIICOT Serviciul Teritorial Argeş s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei S.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că inculpata în ziua de 25 iulie 2007 a deţinut fără drept droguri de mare risc (0,69 grame heroină) şi a încercat să le distribuie în Penitenciarul Colibaşi prin intermediul soţului său S.M.S., dar punerea în executare a acestei hotărâri a fost întreruptă ca urmare a depistării inculpatei de către lucrătorii Compartimentului Antidrog la poarta penitenciarului.
A reţinut instanţa de fond că inculpata nu a ştiut că în pachetul pe care 1-a primit de la persoana indicată de către soţul său se aflau droguri, iar afirmaţia că pachetul în cauză 1-a primit de la persoana respectivă, în contextul mai sus arătat, are o doză ridicată de credibilitate şi nu a fost contrazisă prin nici un mijloc de probă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât, printr-o greşită apreciere a probelor administrate în cauză, instanţa a dispus achitarea inculpatei S.G., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 modificată şi art. 37 lit. a) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 15/A din 24 februarie 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, împotriva sentinţei penale nr. 110 din 4 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 2287/109/2007, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, în consecinţă a înlăturat achitarea inculpatei S.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpata S.G. la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată privind restul de 575 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 265 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea şi a contopit acest rest cu pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare nou aplicată, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai mare de 5 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 26 iulie 2007 până la 04 martie 2008 şi a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
A constatat instanţa de apel, coroborând toate datele de anchetă, precum şi faptul că inculpata a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, fiind anterior şi consumatoare de heroină, că rezultă indubitabil atitudinea nesinceră a acesteia şi în raport de toate aceste probe, curtea, constatând că nu planează nici un dubiu asupra vinovăţiei inculpatei, a concluzionat că în mod eronat, printr-o greşită apreciere a probelor administrate în cauză, prima instanţă a dispus achitarea inculpatei pentru infracţiunea de tentativă la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
A constatat că în drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 20 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, modificată cu Legea nr. 522/2004, cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia inculpata va fi condamnată.
Împotriva aceste decizii la data de 16 decembrie 2010 inculpata S.G. a formulat o „cerere de computare" a pedepselor aplicate prin sentinţei nr. 265 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea şi prin sentinţa nr. 110 din 4 martie 2008, aceasta fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 17 decembrie 2010.
La termenul din 25 ianuarie 2011 inculpata S.G. a arătat că prin cererea formulată critică Decizia penală nr. 14/A din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti şi că înţelege să formuleze recurs împotriva acestei decizii.
Prin sentinţa penală nr. 28 din 25 ianuarie 2011 Tribunalul Argeş a dispus scoaterea de pe rol a cauzei privind pe S.G., pe care a înaint-o împreună cu dosarul de fond la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere poziţia inculpatei, care a învederat instanţei că înţelege, prin cererea formulată, să declare recurs împotriva decizie nr. 14/A a Curţii de Apel Piteşti.
Astfel, cauza a fost înregistrată pe Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 4721/109/2010.
Înalta Curte, analizând actele dosarului, constată că recursul declarat de inculpata S.G. este tardiv formulat.
Astfel, dispoziţiile art. 185 C. proc. pen. prevăd „când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen".
La filele 91,92, 93 din dosarul Curţii de Apel Piteşti se află dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare la domiciliul inculpatei din Bucureşti la data de 2 martie 2009, Bucureşti la data de 2 martie 2009 şi prin afişare la Consiliul Local al Primăriei Mioveni Judeţul Argeş la data de 26 februarie 2009.
Faţă de dispoziţiilor art. 186 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen. , referitor la calculul termenelor procedurale, având în vedere dispoziţiile art. 385/3 C. proc. pen. raportate la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de 10 zile în care inculpata putea să declare recurs potrivit legii a început să curgă de la data la care i-a fost comunicată dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare, la data de 2 martie 2009.
De asemenea din adresa nr. G2-27.010 din 10 iunie 2010 rezultă că inculpata a început executarea pedepsei la data de 8 iunie 2010.
Astfel, cum inculpata a declarat recurs la data de 16 decembrie 2010, cu mult peste termenul prevăzut de lege, respectiv data de la care i-a fost comunicată Decizia Curţii de Apel Piteşti - 2 martie 2009, dar şi cu mult peste termenul de la data la care a fost încarcerată, respectiv 8 iunie 2010, Înalta Curte va respinge recursul inculpatei ca fiind tardiv în temeiul dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpata S.G. împotriva deciziei penale nr. 15/A din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2713/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2719/2011. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
