ICCJ. Decizia nr. 2713/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2713/2011
Dosar nr.4515/98/2010
Şedinţa publică din 13 iulie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele
Prin sentinţa penală nr. 97/F din 04 martie 2011 Tribunalul Ialomiţa a condamnat pe inculpatul I.C. la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 31 mai 2010 la zi.
A admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă C.I.
A obligat pe inculpat către partea civilă la 7.500 lei daune materiale şi la 15.000 lei daune morale.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prima instanţă a reţinut că inculpatul I.C. a lucrat în calitate de cioban la stâna numitului M.D.S. din judeţul Ialomiţa. La aceeaşi stână, amplasată la o distanţă de 4 km de localitate au mai lucrat martorii S.C., concubina inculpatului, S.M., C.C.N. şi S.C.
În seara de 24 mai 2010, inculpatul, împreună cu S.M., au dus bidoanele cu lapte de la stână la locuinţa patronului, cu căruţa. Ca de obicei, au primit hrană şi băuturi alcoolice (coniac şi vin), iar pe traseul de întoarcere au hotărât să meargă la barul "La Parcare" (SC F. SRL) pentru a bea bere. Aici, în parcare, cei doi au întâlnit pe martorul F.C.S., căruia inculpatul i-a propus să întreţină cu el raport sexual contra sumei de 2 lei (RON). Martorul a refuzat această propunere şi, de teamă, a trecut pe cealaltă parte a carosabilului.
În continuare, I.C. şi S.M. au intrat în bar, unde au băut bere, cumpărând o sticlă şi pentru colegii de la stână. În local era deja prezentă, sau şi-a făcut apariţia pe parcurs, victima I.D., care era în stare de ebrietate, încălţată numai cu şosete şi care a cerut de băut consumatorilor, inclusiv celor doi ciobani, dar a fost refuzată. La un moment dat, victima a părăsit localul, sau mai exact a fost dată afară de barman, după ce reuşise să capete un pahar cu băutură.
Inculpatul a spus colegului său că merge să bată victima şi a părăsit localul, chiar dacă S.M. i-a sugerat să renunţe.
Victima I.D. a început deplasarea pe spaţiul dintre DN 2 şi gardurile curţilor amplasate pe partea dreaptă a direcţiei de mers Urziceni-Bucureşti, fiind urmată de inculpat şi ambii de către S.M., care mergea foarte aproape, pe carosabil. Conform declaraţiei martorului S.M., la un moment dat, inculpatul a început să lovească victima, pe care, concomitent, a dezbrăcat-o de pantaloni (probabil nu renunţase la ideea unui act sexual cu un bărbat), pantaloni pe care l-a aruncat peste gard, în curtea numitului P.M. Şi în continuare, inculpatul a lovit victima până la căderea pe pământ, în apropierea intersecţiei menţionate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, lângă gardul curţii numitului N.D., chiar dacă martorul i-a cerut în mod repetat să înceteze agresiunea.
Victima a fost abandonată în acest loc, iar inculpatul şi S.M. au revenit în parcare, de unde au luat căruţa cu care s-au deplasat la stână.
În dimineaţa zilei de 25 mai 2010, a fost găsit cadavrul victimei I.D., foarte aproape de gardul locuinţei numitului N.D.
Cadavrul victimei era dezbrăcat, cu excepţia unui tricou tras peste cap, a unui şnur de culoare roşie, liber în zona cervicală, şi a şosetelor de culoare neagră.
La examinarea sumară, s-au constatat urme de depunere de sol în zona pieptului şi cea abdominală, excoriaţii şi tumefacţii. În apropierea cadavrului s-au găsit fragmente de cipsuri, un ambalaj specific acestui produs ce purta inscripţia "Krax Original Bacon" şi un pantalon scurt.
Totodată, în curtea numitului P.M., în apropierea gardului dinspre DN 2, s-a găsit un pantalon din velur cu ambele buzunare trase în exterior. La o mică distanţă, în vegetaţie, s-a constatat existenţa unei perechi de papuci. În timpul cercetării la faţa locului s-a stabilit. c)ă articolele de îmbrăcăminte şi papucii aparţin victimei, care suferea de schizofrenie (handicap sever).
În urma autopsiei a rezultat că moartea numitului I.D. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unui traumatism toraco - abdominal cu ruptură de organe interne (aorta toracică intrapericardică cu hemopericard, ruptură de mezenter ileal cu interesarea arcadelor vasculare-artera şi vena-cu hemiperitoneu. S-au mai constatat hematom epicranian, placarde excoriate, plăgi contuze, echimoze, fracturi costale hemitorace drept şi stâng, fractură stern.
Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu un corp dur şi comprimare între corpuri-planuri dure, în legătură directă, necondiţionată cu decesul, iar alcoolemia la momentul survenirii morţii a fost de 3,65 gr.%o.
Inculpatul a susţinut în mod permanent, pe parcursul urmăririi penale, dar şi în faza de judecată, că nu el este autorul crimei, creându-şi un alibi din faptul că în perioada 20-26 mai 2010, s-a aflat de pază la sola de lucernă a patronului său.
Inculpatul nu a stăruit în administrarea unor probe privind nevinovăţia sa, arătând la procuror la data de 15 septembrie 2010, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, că nu solicită probe în apărare, iar cu privire la martorii admişi la cererea sa pe parcursul cercetării judecătoreşti, a înţeles să renunţe.
La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C. pen., reţinându-se, pe de-o parte, modalităţile de executare a violenţelor care au condus la suprimarea vieţii victimei, atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului, prin nerecunoaşterea faptei, dar şi faptul că nu are antecedente penale şi are trei copii minori în îngrijire, încât stabilirea unei pedepse privative de libertate asigură realizarea scopului pedepsei, sancţionator şi de prevenire a săvârşirii altor fapte penale.
Cu privire la latura civilă, instanţa de fond a apreciat întemeiată în parte cererea părţii civile privind obligarea la plata unor daune materiale, având în vedere cheltuielile medii ce se fac în mediul sătesc cu asemenea obiceiuri, stabilind valoarea acestora la suma de 7.500 lei.Şi cererea pentru daune morale s-a privit ca întemeiată în parte, având în vedere consecinţele ireparabile ale pierderii fiului, stabilindu-se, prin apreciere, la suma de 15.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I.C. şi a solicitat achitarea pe temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu s-a aflat la locul faptei şi nici măcar în apropiere. A mai solicitat reindividualizarea pedepsei prin reducerea acesteia, ţinând cont de faptul că este lipsit de antecedente penale şi are trei copii minori în întreţinere.
Prin Decizia penală nr. 117/A din 18 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.C. împotriva sentinţei penale nr. 97/F din 04 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului I.C., a dedus prevenţia acestuia de la 31 mai 2010, la zi, şi l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A constatat instanţa de apel că în privinţa situaţiei de fapt şi a împrejurărilor comiterii faptei instanţa de fond a făcut o analiză temeinică a tuturor dovezilor administrate în cauză, pe care le-a apreciat potrivit art. 63 C. pen., reţinând că inculpatul, în noaptea de 24/25 mai 2010, a aplicat, în timp ce se afla pe stradă, multiple lovituri cu pumnii şi picioarele, inclusiv prin comprimare, cu predilecţie în zona toraco – abdominală, victimei I.D., provocându-i rupturi ale organelor interne, leziuni ce au avut ca rezultat decesul acesteia.
De asemenea, a mai constatat că mijloacele de probă administrate nu relevă niciun aspect faptic care să susţină apărările inculpatului şi că susţinerea inculpatului este contrazisă de declaraţia martorului S.M., martor ocular la comiterea faptei care a relatat împrejurările anterioare momentului comiterii faptei, modul cum inculpatul a lovit victima, cum a dezbrăcat-o de pantaloni, pe care i-a aruncat în curtea numitului P.M., locul unde s-a derulat acţiunea agresivă, relatând acest martor şi împrejurările ulterioare, constând în deplasarea cu căruţa de la locul faptei către stâna de oi.
În ce priveşte individualizarea pedepsei a constatat instanţa de apel că pedeapsa aplicată de 17 ani închisoare este proporţională cu circumstanţele comiterii faptei, a gravităţii acesteia, dar şi cu persoana inculpatului, iar situaţia personală şi lipsa antecedentelor nu justifică reducerea pedepsei, care ar fi şi contrar scopului acesteia prevăzut de art. 52 C. pen., constatând că instanţa de fond a avut în vedere criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi toate circumstanţele cauzei, poziţia procesuală a inculpatului, elementele ce caracterizează persona inculpatului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul I.C. şi a solicitat in temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen. achitarea in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârşit fapta, având in vedere ca din probele administrate rezulta ca nu s-a aflat in acel loc si nu a fost văzut in acel bar. In temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei având in vedere ca pedeapsa de 17 ani este prea mare si nu are antecedente penale.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) şi art. 385/7 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul I.C. este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., prin care inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că prima instanţă şi instanţa de apel au stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt.
Astfel, susţinerea inculpatului că nu s-a aflat la locul săvârşirii faptei este contrazisă de declaraţia martorului S.M., martor ocular la comiterea faptei, care la fila 45 din dosarul instanţei de fond a declarat „l-am găsit pe inculpat care era lângă victima, ce se afla deja jos, văzând aşa, in umbra, ca dădea in el. M-am apropiat de inculpat si i-am zis sa-l lase in pace", şi declaraţiile date în faza de urmărire penală fila 140 " în timp ce P. exercita aceste acte de violenţă am strigat la el să înceteze dar nu a renunţat decât într-un târziu când victima practic nu mai mişca. A rămas căzută în stradă, la câţiva metri de şosea." fila 141 „C.P. l-a dezbrăcat de pantaloni pe acel bărbat, pantaloni pe care i-a aruncat peste gard într-o curte. Am mai remarcat că, C.P. îl lovea pe respectivul cu pumnii şi că la un moment dat acel bărbat a căzut, dar şi în această poziţie C.P. a continuat să-l lovească cu punii şi picioarele în special în zona stomacului şi al pieptului. Am strigat la C. să înceteze, ceea ce într-un final acesta a făcut şi a venit la mine"
Astfel, faţă de probele administrate, declaraţiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului faptei şi planşele foto, raportul de autopsie medico-legală a cadavrului victimei, expertiza tehnico-ştiinţifică biocriminalistică, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere din grup, procesele-verbale de confruntare, procesul-verbal de conducere în teren de către martorul S.M., în care au fost consemnate punctele de trecere şi acţiunile desfăşurate în fiecare punct, aceste aspecte neputând fi cunoscute de o persoană care nu s-ar fi aflat în acel loc, planşa foto, Înalta Curte, constată că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond şi instanţa de apel au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pentru realizarea atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte constată din întreg materialul probator, că pedeapsa astfel cum a fost individualizată – 17 ani închisoare -, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, fiind just individualizată faţă de dispoziţiile mai sus menţionate.
Instanţele, la individualizarea pedepsei, au avut în vedere poziţia procesuală nesinceră a inculpatului, care şi în faţa unor dovezi evidente şi-a menţinut poziţia de negare a comiterii faptei, ceea ce relevă faptul că inculpatul nu a realizat responsabilitatea ce-i revine pentru comiterea unei astfel de fapte, sub acest aspect fiind importante şi concluziile raportului de evaluare care îl prezintă pe inculpat ca fiind o persoană cu un comportament agresiv şi impulsiv, violent pe fondul consumului de alcool, cu o personalitate de tip instabil, existând riscul reiterării acestei conduite.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului I.C., potrivit dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 mai 2011 la 13 iulie 2011
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 117/A din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata prevenţiei de la 31 mai 2010 la 13 iulie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2709/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2715/2011. Penal → |
|---|
