ICCJ. Decizia nr. 280/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 47/F din 24 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă nefondată plângerea formulată de petenții C.N. și C.G. împotriva rezoluției nr. 1114/P/2009 din 19 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr. 1061/11/2/2010 din 22 noiembrie 2010 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
S-a menținut rezoluția atacată.
A fost obligat fiecare petent la plata către stat a câte de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reținut că prin Rezoluția nr. 1114/P/2009 din 19 octombrie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii C.D.C. - executor judecătoresc, Z.A. - administrator la Asociația de proprietari din Galați, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a se pronunța în acest sens, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a avut în vedere următoarele:
Prin plângerea adresată organelor de urmărire penală la data de 22 octombrie 2009, persoanele vătămate C.N. și C.G. au formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), împotriva executorului judecătoresc C.D.C. și împotriva făptuitoarei Z.A.
în motivarea plângerii, persoanele vătămate au arătat că făptuitoarea Z.A., în calitate de administrator la Asociația de Proprietari din Galați, în mod nejustificat Ie-a acționat în judecată pe persoanele vătămate pentru plata datoriilor restante la întreținere.
în ceea ce privește pe executorul judecătoresc, persoanele vătămate au arătat că sunt nemulțumite de modul cum s-a efectuat executarea silită în dosarele de executare nr. 61/2008 și nr. 408/2008 ale Biroului Executorului Judecătoresc C.D.C.
Din actele premergătoare aflate la dosar s-a stabilit că Asociația de Proprietari din Galați Ie-a chemat în judecată pe persoanele vătămate pentru a le obliga să plătească suma de 4.757,97 lei, cu titlu de pretenții și suma de 1.306,24 lei, cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată, pentru perioada iulie 2006 - aprilie 2007.
Prin sentința civilă nr. 6585 din 13 septembrie 2007 a Judecătoriei Galați, s-a admis cererea asociației de proprietari și Ie-a obligat pe persoanele vătămate să plătească sumele menționate.
De asemenea, Asociația de Proprietari Ie-a chemat în judecată pe persoanele vătămate pentru plata sumelor de 5.462,84 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere și 2.175,34 lei, reprezentând penalități, pentru perioada februarie 2007 - martie 2008.
Prin sentința civilă nr. 5803 din 22 iulie 2008 a Judecătoriei Galați s-a admis cererea asociației de proprietari și s-a dispus obligarea persoanelor vătămate la plata sumelor menționate.
După rămânerea definitivă a celor două hotărâri, asociația de proprietari a solicitat punerea în executare a celor două titluri. Astfel, sentința civilă nr. 6585 din 13 septembrie 2007 a făcut obiectul dosarului de executare nr. 61/2008 la Biroul Executorului Judecătoresc C.D.C., iar sentința civilă nr. 5803 din 22 iulie 2008 a făcut obiectul dosarului de executare nr. 408/2008 la biroul aceluiași executor.
Executorul judecătoresc a întocmit somațiile către debitori, a procedat la verificarea imobilului care putea fi vândut pentru achitarea debitului, a procedat la evaluarea imobilului și s-a început procedura executării silite. în acest sens, s-au emis publicațiile de vânzare și s-a stabilit primul termen pentru licitație.
Pe parcursul executării silite au existat mai multe termene pentru licitație deoarece nu se prezenta niciun cumpărător. în cele din urmă, la termenul din data de 23 iunie 2009 s-a prezentat cumpărătorul G.M. care a adjudecat imobilul cu suma de 60.000 lei (RON).
în urma verificării actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că executorul judecătoresc C.D.C. nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia punerii în executare a celor două titluri menționate mai sus iar executarea s-a desfășurat conform procedurii legale.
Pentru acest motiv, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.D.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Cu privire la făptuitoarea Z.A., a constatat că aceasta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu atunci când a solicitat instanței obligarea persoanelor vătămate la plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere, fiind chiar obligată să-și exercite aceste atribuții în calitatea pe care o avea.
împotriva acestei rezoluții, în termen legal, petenții C.N. și C.G. au formulat plângere conform dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., plângere care prin rezoluția nr. 1061/11/2/2010 din 22 noiembrie 2010 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost respinsă ca nefondată, reținându-se că soluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală.
împotriva rezoluției nr. 1114/P/2009 din 19 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr. 1061/11/2/2010 din 22 noiembrie 2010 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, au formulat plângere în condițiile art. 2781C. proc. pen. petenții C.N. și C.G.
Atât prin motivele scrise, cât și oral prin apărătorii aleși, petenții au susținut următoarele:
- soluționarea plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen. de către procurorul general adjunct este neprocedurală și nelegală;
- procurorul nu s-a pronunțat "asupra încălcărilor de lege reclamate";
- nu a administrat probele care se impuneau pentru a determina realitatea sumelor datorate asociației de proprietari și astfel să se demonstreze abuzul făptuitoarei Z.A.;
- executarea silită s-a realizat cu încălcarea tuturor drepturilor procesuale și procedurale, nefiindu-le comunicate toate actele de executare și, deși au consemnat la dispoziția executorului debitul în integralitatea lui, au fost executați silit prin vânzarea la licitație a imobilului pentru suma de 600.000.000 lei vechi, deși valoarea acestuia era de 1.300.000.000 lei vechi.
S-a solicitat admiterea plângerii, trimiterea cauzei organului de urmărire penală, căruia să i se impună să facă cercetări cu privire la modul în care s-a efectuat această vânzare, dacă s-au respectat drepturile debitorului sau nu.
Verificând rezoluția atacată, Curtea de Apel a constatat în baza lucrărilor și materialului din dosar, că aceasta este temeinică și legală, plângerea urmând a fi respinsă ca nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 1 C. proc. pen., scopul oricărui proces penal este acela al constării la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Verificarea unei plângeri, denunț sau a altui mod de sesizare se realizează, conform dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen. și art. 224 alin. (1) C. proc. pen., prin investigații propriii ale organelor de urmărire penală, actele de investigație denumite de lege acte premergătoare trebuind să servească atât la constatarea existentei sau inexistentei vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cât și la luarea hotărârii de a se începe sau nu urmărirea penală răspunzându-se astfel cerințelor statuate cu valoare de principiu în dispozițiile art. 1 C. proc. pen.
In cauza de față nu se justifică efectuarea unei expertize judiciare contabile care să stabilească cuantumul cheltuielilor de întreținere și a penalităților aferente perioadelor iulie 2006 - aprilie 2007, respectiv februarie 2007 - martie 2008, atât timp cât aceasta nu a fost solicitată în fața instanțelor civile care au pronunțat sentințe definitive și irevocabile, organul de urmărire penală desfășurând toate activitățile ce se impuneau în cadrul actelor premergătoare pentru a ajunge la soluția dată, stabilind o corectă situație de fapt.
Astfel, din actele premergătoare aflate la dosar rezultă că Asociația de Proprietari din Galați a chemat în judecată petenții pentru obligarea acestora la plata sumei de 4.757,97 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere și a sumei de 1.306,24 lei, cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată, pentru perioada iulie 2006 - aprilie 2007.
Prin sentința civilă nr. 6585 din 13 septembrie 2007 a Judecătoriei Galați, s-a admis cererea asociației de proprietari, petenții fiind obligați la plata sumelor solicitate.
De asemenea, Asociația de Proprietari a chemat în judecată petenții pentru obligarea acestora la plata sumelor de 5.462,84 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere și 2.175,34 lei, reprezentând penalități, pentru perioada februarie 2007 - martie 2008.
Prin sentința civilă nr. 5803 din 22 iulie 2008 a Judecătoriei Galați s-a admis cererea asociației de proprietari și s-a dispus obligarea petenților la plata sumelor menționate.
După rămânerea definitivă a celor două hotărâri, asociația de proprietari a solicitat punerea în executare a celor două titluri. Astfel, sentința civilă nr. 6585 din 13 septembrie 2007 a făcut obiectul dosarului de executare nr. 61/2008 la Biroul Executorului Judecătoresc C.D.C., iar sentința civilă nr. 5803 din 22 iulie 2008 a făcut obiectul dosarului de executare nr. 408/2008 la biroul aceluiași executor.
Executorul judecătoresc a întocmit somațiile către debitori, a procedat la verificarea imobilului care putea fi vândut pentru achitarea debitului, a procedat la evaluarea imobilului și s-a început procedura executării silite. în acest sens, s-au emis publicațiile de vânzare și s-a stabilit primul termen pentru licitație.
Pe parcursul executării silite au existat mai multe termene pentru licitație deoarece nu s-a prezentat niciun cumpărător. în cele din urmă, la termenul din data de 23 iunie 2009 s-a prezentat cumpărătorul G.M. care a adjudecat imobilul cu suma de 60.000 lei (RON).
Faptul că cele două persoane vătămate au achitat, prin consemnare la dispoziția Biroului Executorului Judecătoresc C.D.C., sumele datorate nu putea conduce la anularea procesului verbal de licitație din 23 iunie 2009 și a actului de adjudecare din 22 iulie 2009, atâta timp cât consemnarea s-a făcut ulterior adjudecării și al întocmirii actului de adjudecare.
De altfel, din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză rezultă că pe parcursul executării silite au existat mai multe termene pentru vânzarea la licitație, începând cu anul 2008, perioadă în care petenții au avut posibilitatea să achite sumele datorate, lucru pe care l-au făcut dar după întocmirea actului de adjudecare a imobilului.
în acest context Curtea constată că în mod corect procurorul reținând că intimații nu au săvârșit infracțiunea reclamată și nici alte fapte de natură penală care să le atragă răspunderea penală, a dispus neînceperea urmăririi penale întemeiat pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. b C. proc. pen.
Probatoriul administrat în faza actelor premergătoare nu a confirmat susținerile petenților, nefăcându-se nicicum dovada că intimații în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, cu știință, nu au îndeplinit un act, ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos și astfel să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petenților.
Se constată așadar că în mod corect procurorul a reținut că intimații nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii reclamate, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), probatoriul administrat reliefând fără dubiu că aspectele arătate de petenți nu sunt prevăzute de legea penală și că deci intimații nu pot fi subiecți ai infracțiunii invocate și nici a vreunei alte fapte cu conotație penală.
Faptul că petenții nu și-au achitat perioade îndelungate cheltuielile comune la asociația de proprietari, că aceștia nu au înțeles să se prezinte în fața instanțelor civile unde să-și facă apărări, să conteste sumele reclamate (care nu este exclus să nu fi fost corect calculate) și să fi administrat probe științifice care să stabilească valoarea reală a cheltuielilor de întreținere și a penalităților aferente, nu poate fi imputat intimaților, aceștia nefăcând decât să pună în executare titlurile executorii care au făcut obiectul dosarelor de executare nr. 61/2008 și nr. 408/2008.
Imobilul în discuție a fost adjudecat la data de 23 iunie 2009 la prețul cel mai mare oferit, cu respectarea dispozițiilor art. 488 și urmat. C. proc. civ., lipsa de diligentă a petenților care nu au reacționat decât ulterior adjudecării, nefiind de natură să pună la îndoială buna - credință a executorului judecătoresc în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Cum lipsa procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel din motive obiective nu ar fi putut împiedica exercitarea drepturilor prevăzute în art. 278 C. proc. pen., nu se poate susține că soluționarea plângerii petenților împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe acest text de lege de către procurorul general adjunct ar fi neprocedurală și nelegală.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul C.N.
Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută de art. 278/1 C. proc. pen.
în acest sens,potrivit art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în disp. art. XXIV.
în privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
în consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 24 martie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate.
în această situație,întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, înalta Curte a respins ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-l totodată pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2985/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2964/2011. Penal → |
|---|
