ICCJ. Decizia nr. 3052/2011. Penal
| Comentarii |
|
La 20 mai 2010, petenta R.S.R. a formulat plângere penală împotriva avocatului E.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246,art. 249,art. 289,art. 290,art. 291 și art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
In motivarea plângerii sale s-a arătat că a formulat acțiune în revendicare a imobilului garsonieră nr. 6 din fostul bloc E. (identificată ulterior printr-o expertiză ca fiind actuala cameră 302 a Hotelului A. din stațiunea Mamaia) în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, acțiune care a făcut obiectul dosarului nr. 2268/212/2008 al Judecătoriei Constanța.
Prin sentința civilă nr. 13.128 din 30 iulie 2009 acțiunea a fost admisă, iar prin decizia civilă nr. 194 din 20 aprilie 2010 a Tribunalului Constanța s-a respins acțiunea în revendicare ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, petenta criticând conduita făptuitoarei E.G., avocatul pârâtei, care deși avea cunoștință de faptul că imobilul revendicat a fost înstrăinat din anul 2007 nu a precizat acest aspect în întâmpinarea depusă la dosar, făptuitoarea și persoanele care au semnat întâmpinarea atestând unele fapte necorespunzătoare adevărului și a omis cu știință să insereze unele date care ar fi dezlegat procesul de la bun început, folosind aceste falsuri în instanță.
Prin Ordonanța procurorului nr. 508/P/2010 din 06 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus:
1. neînceperea urmăririi penale față de E.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP);
2. disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța pentru a fi continuate cercetările sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) față de persoanele rămase neidentificate.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 28 martie 2008 reprezintă o interpretare a datelor existente la acel moment, prin care avocata E.G. pentru SC M. S.A. încerca să apere interesele acestei societăți, fiind un răspuns la cererea de chemare în judecată; în acest context s-a constatat că avocata E.G. nu a intenționat în nici un mod să ascundă sau să denatureze realitatea cu privire la acele spații pentru a induce în eroare instanța de judecată, astfel că lipsește latura subiectivă a faptelor pentru care a fost cercetată.
Prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 33/11/2/2010 din 15 februarie 2011 s-a respins plângerea formulată de petenta R.S.R. împotriva ordonanței procurorului apreciindu-se ca neîntemeiate criticile petentei, reținându-se la momentul formulării întâmpinării pentru primul termen de judecată din 28 martie 2008 imobilul în litigiu (garsoniera nr. 6 din fostul bloc E.) nu fusese încă identificată ca fiind camera nr. 302 din hotelul A.
Petenta R.S.R. a formulat plângere la instanță, potrivit procedurii prev. de art. 2781C. proc. pen.
Prin sentința penală nr. 33 /P din 29 aprilie 2011 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze de minori, a respins plângerea formulată de petenta R.S.R., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Plângerea penală formulată de către petenta R.S.R. a vizat doar faptele avocatei E.G. cu privire la întocmirea și semnarea întâmpinării depuse în dosarul nr. 2268/212/2008 al Judecătoriei Constanța (f. 13 dosar penal) nu și la conduita procesuală a acestei doamne avocat din cursul procesului civil.
Prin urmare, existența vinovăției făptuitoarei trebuie examinată doar în raport de faptele expres precizate de către petenta în plângerea penală, neputându-se examina alte fapte ale făptuitoarei față de care petenta nu a înțeles să formuleze plângere penală.
Potrivit art. 17 alin. (1) C. pen., "infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală".
Curtea reține că întâmpinarea a fost întocmită de către avocata E.G. care, după ce a studiat înscrisurile anexate la cererea de chemare în judecată a SC M. SA, a constatat că nu era stabilit cu exactitate numărul exact al spațiului revendicat, solicitând instanței ca reclamanta să facă dovada faptului că spațiul pe care îl revendică se regăsește în structura de la acel moment a hotelului "A." din stațiunea Mamaia.
Prin urmare, Curtea a constatat că la momentul formulării întâmpinării nu era cert că imobilul revendicat făcea parte din hotelul A., chiar petenta menționând în acțiunea în revendicare că imobilul revendicat era camera nr. 6 din fostul bloc E., astfel că în mod corect procurorul a reținut că avocata E.G. nu a intenționat în nici un mod să ascundă sau să denatureze realitatea cu privire la acele spații pentru a induce în eroare instanța de judecată, astfel că lipsește latura subiectivă a faptelor pentru care a fost cercetată.
Faptul că nu s-a adus la cunoștința instanței că hotelul A. fusese vândut anterior întocmirii întâmpinării a fost determinat de faptul că imobilul revendicat nu a fost determinat decât după efectuarea raportului de expertiză iar prin contractul de vânzare-cumpărare din 09 noiembrie 2007 SC M. S.A. (f.26-32 dosar urmărire penală) nu a vândut complexul "A." în întregime ci doar camerele care erau în acel moment proprietatea certă a vânzătoarei (f.38 dosar urmărire penală) nu și camerele cu situație juridică incertă pentru care erau înregistrate litigii (f.39 dosar urmărire penală), existând astfel posibilitatea ca imobilul revendicat de către petentă să se regăsească printre camerele cu situație juridică incertă, al căror proprietar era în continuare SC M. S.A.
La data de 31 octombrie 2008 s-a depus în cauză un raport de expertiză tehnică imobiliară în care s-a precizat că singura cameră a hotelului care putea fi identificată ca fiind garsoniera nr.6 de la etajul III al blocului E. era actuala cameră 302, situată la etajul III al hotelului "A." din stațiunea Mamaia, aspect față de care avocata E.G. ar fi putut să aducă la cunoștința că hotelul "A." fusese vândut, însă Curtea constată că această faptă nu a făcut obiectul sesizării organelor de cercetare penală prin plângerea penală formulată de către petentă (f. 13-16 dosar urmărire penală).
Faptul că prin decizia civilă nr. 194 din 20 aprilie 2010 a Tribunalului Constanța , irevocabilă prin decizia civilă nr. 409/C din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că "nu poate fi reținută apărarea apelantei pârâte în sensul că nu a cunoscut care este camera revendicată și de aceea nu a depus contractul de vânzare-cumpărarea, deoarece nici după efectuarea expertizei tehnice imobiliare în fața primei instanțe, prin care imobilul revendicat a fost identificat ca fiind camera 302, pârâta nu a depus contractul menționat" și în consecință s-a dispus amendarea pârâtei cu suma de 300 lei potrivit art. 1081alin. (1) pct. 2 lit. h) C. proc. civ., nu este de natură a se reține săvârșirea unor infracțiuni de către făptuitoarei E.G. ci doar s-a sancționat conduita procesuală a pârâtei în cursul procesului civil.
în acest sens, Curtea a avut în vedere prev. art. 22 alin. (2) C. proc. pen.: "hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organului de urmărire penală și a instanței penale, cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia".
Curtea a reținut că nu se poate reține cu certitudine că în momentul întocmirii întâmpinării avocata E.G. a intenționat să ascundă sau să denatureze realitatea cu privire la spațiul revendicat pentru a induce în eroare instanța de judecată, astfel că lipsește latura subiectivă a faptelor pentru care petentă a formulat plângere penală, infracțiunile prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), infracțiuni care se pot săvârși doar cu intenție.
în plus, Curtea a mai constatat alte aspecte în sensul nesăvârșirii infracțiunilor pentru care petenta a formulat plângere penală împotriva avocatei E.G.:
- făptuitoarea E.G. a întocmit acea întâmpinare în calitate de avocat, avocatul fiind un liber profesionist și neavând calitatea de funcționar în sensul art. 147 C. pen., astfel că nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) nici în ceea ce privește calitatea subiectului activ al acestor infracțiuni, subiectul activ fiind calificat, respectiv trebuie să aibă calitatea de funcționar în sensul art. 147 C. pen.;
- întâmpinarea întocmită de către făptuitoarea E.G. și depusă în dosarul nr. 2268/212/2008 al Judecătoriei Constanța nu reprezintă un înscris oficial în sensul art. 150 alin. (2) C. pen., nefiind emis de către o autoritate sau o instituție publică sau de interes public potrivit art. 145 C. pen., astfel că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) nici în ceea ce privește obiectului material al infracțiunii de fals intelectual;
- făptuitoarea E.G. a întocmit acea întâmpinare și nu a falsificat întâmpinarea redactată de o altă persoană în vreuna dintre modalitățile prev. de art. 288 C. pen. (respectiv prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea înscrisului prin adăugiri sau ștersături), astfel nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. nici în ceea ce privește elementului material al laturii obiective al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
- în ceea ce privește infracțiune de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., Curtea reține că atât literatura juridică cât și practica judiciară a stabilit că întrucât falsul în înscrisuri sub semnătură privată include în conținutul său folosirea înscrisului falsificat de către autorul falsului, acesta folosind înscrisul falsificat nu săvârșește și infracțiunea de uz de fals; având în vedere și considerațiile expuse mai sus cu privire la inexistența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., reiese că nu se poate reține săvârșirea de către petentă a infracțiune de uz de fals prev. de art. 291 C. pen.;
- în ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), Curtea reține că nu este nici îndeplinită cerința privind obiectul material al acestei infracțiuni, obiectul material putând fiind doar o declarație scrisă sau înscrisul în care s-a consemnat declarația făcută oral, iar în prezenta cauză făptuitoarea nu a dat o declarație ci a întocmit o întâmpinare pentru pârâta pentru care asigura asistența juridică.
împotriva acestei din urmă sentințe, petenta R.S.R. a formulat recursul de față.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781alin. (81) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit art. 2781alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 2781alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării.
Așa fiind, înalta Curte , în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins ca inadmisibil recursul declarat de petiționara R.S.R.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3045/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2985/2011. Penal → |
|---|
